Sunt praful din marea de stele

Ori lacrima ploii de vară

Sunt  veşnicul dor de lumină

Ori ziua sfârşită în seară.

Sunt gândul de bine în toate

Ori vântul ce bate-n furtună,

Sunt razele soarelui vara

Ori toamna ce norii adună.

Sunt ziua în plină amiază,

Ori noapte lipsită de lună,

Sunt liniştea serii de vară,

Ori iarnă cu ger şi furtună.

Sunt omul, ce OM vrea să fie

Cu toate ce omul înseamnă,

O ziuă superbă de vară,

Ori noaptea de viscol din iarnă.

Dual, precum toate-s duale,

În lumea din haos creată

Şi puse a sta în balanţă

Şi bune şi rele de-odată.

(SUNT- autor  Vasile Avorniciţei)