Povestea am aflat-o-n poezie
Ca fructele pe creanga unui pom
Cu fiecare pagină citită
Descopeream poetul ca şi om.
Şi gânduri din silabe răsărite
Precum răsăre grâul pe ogor
Şi serile doar singure şi ele
Cu nopţile curprinse-n visul lor.
Sunt lacrimi în cerneala care scrie
Tristeţe este-n fiecare vers
Şi dorul de părinţi mai arde încă
Iar mâine pare azi de-nţeles.
Dar vine după iarnă primăvara
Cum după orice noapte este zi
Cei de uitat va trece în uitare
Şi fericit poetul va zâmbi.
(Pentru
Mihaela(povestea poetului)- autor Vasile Avorniciţei)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu