Pentru Mihaela
(povestea poetului)
Povestea
am aflat-o-n poezie
Ca fructele pe creanga unui pom
Cu fiecare pagină citită
Descopeream poetul ca şi om.
Şi
gânduri din silabe răsărite
Precum răsăre grâul pe ogor
Şi serile doar singure şi ele
Cu nopţile curprinse-n visul lor.
Sunt
lacrimi în cerneala care scrie
Tristeţe este-n fiecare vers
Şi dorul de părinţi mai arde încă
Iar mâine pare azi de-nţeles.
Dar
vine după iarnă primăvara
Cum după orice noapte este zi
Cei de uitat va trece în uitare
Şi fericit poetul va zâmbi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu