azi doar ecouri
închise
în limba unui
clopot.
Ei nu mai sunt;
veghează doar
asupra mea
din clopotniţa din
deal
de lemn de stejar
bântuindu-mi de
pilde viaţa.
Ei nu mai sunt,
dar amintirea lor
(fum de lumânare
abia stinsă)
dăinuie în inima
mea
la loc de cinste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu