Mihaela Băbuşanu

Mihaela  Băbuşanu
"De unde sunt eu?sunt din copilăria mea ca dintr-o țară!"

marți, 30 octombrie 2018

Criticul Marius CHELARU, despre primul meu volum de haiku din 2014 şi unele apariţii externe

Mihaela Băbuşanu, Stejarul cu flori de cireş/ The cherry blossom oak tree, haiku, Cuvânt înainte de Laura Văceanu, versiunea engleză Irene Stanciu Cojocaru, Editura Derzis Eruditio, Bacău, 2014, 90 p.
Mihaela Băbuşanu este la al doilea volum şi primul de haiku, cu un titlu, cum remarcă şi Laura Văceanu, surprinzător, şi prin prisma manierei în care este privită/ acceptată metafora în haiku.
(Şi, pentru că întâlnim astfel de situaţii şi aici, şi în alte volume semnalate acum, despre folosirea metaforei, a semnelor de punctuaţie în haiku – care, să notăm, nu sunt totuşi elemente determinante ale acestui volum – sunt diverse şi felurite opinii/ atitudini, şi în România, şi în alte ţări, de la respingerea în totalitate la acceptarea, dar în anumite circumstanţa/ moduri de utilizare. Am publicat în revistele „Kadō” şi „Poezia” şi unele interviuri ale unor nume în „lumea haiku”, în care am discutat pe marginea acestui subiect, fie şi tangenţial, de pildă, cu Ban’ya Natsuishi, Jane Reichold ş.a.)Autoarea publică în diverse reviste (a debutat local, la „Ateneu”, în Bacău) şi în spaţiul virtual, primind deja câteva premii pentru creaţiile sale, unele pentru haiku, pe blogul „Romanian kukai”, fapt care relevă un anumit nivel al modului în care a înţeles să se apropie de ce înseamnă haiku, cerinţele acestui tip de poem. De altfel, şi printre aceste poeme sunt mai multe care pot prilejui cititorului momente de lectură plăcută, şi care relevă o autoare de haiku cu posibilităţi certe. Două poeme de acest tip, şi cu titlu de exemplu: „Gara comunei -/ doar eu şi ploaia/ aşteptând trenul.”; şi un poem nonsezonal: „Satul în beznă – numai o haită de câini/ lătrând a pustiu.”
Revista mai cuprinde o consistentă secţiune de book reviews – semnate de M. Chelaru şi Georges Friedenkraft, semnale de cărţi/ reviste/ jurnale (cărţi ale unor autori din România şi Japonia).

Lucciole e Haiku a Capoliveri, Pagine, Roma, Italia, 2013, 112 p.
Este a treia oară când semnalăm antologia apărută sub egida Festivalului Internaţional „Le Voci della Poezia”, care are loc la Capoliveri, Italia, organizat de primăria din această localitate de pe insula Elba, şi de asociaţia „Il Parnaso”, a lui George Weiss, directorul festivalului. Reamintim – am semnalat şi Sulla Rotta degli Haiku verso l’Elba, 2009, în care erau patru autori români: Eduard Ţară, premiat, Clelia Ifrim, Vasile Moldovan şi Ecaterina Neagoe – selecţionaţi spre publicare; Haiku in volo sui boschi dell’Elba, 2010 – Eduard Ţară, secţiunea autori premiaţi, şi în a doua, autori selecţionaţi spre publicare – Oana Aurora Boazu, Viorica Borisov, Adina Enăchescu, Carmen Florea, Bea Hurmuz, Clelia Ifrim, Anişoara Iordache, Letiţia Lucia Iubu, Vasile Moldovan, Ecaterina Neagoe, Oprica Pădeanu, Gheorghe Postelnicu, Maria Tirenescu. La „Autori ospiti”, unul dintre cei trei poeţi este Andrea Voinea, elevă de unsprezece ani, din Constanţa.
Anul acesta, în secţiunea autorilor premiaţi a antologiei Lucciole e Haiku a Capoliveri apare Eduard Ţară, în a doua, cu autori selecţionaţi, la autori străini – Iuliana Apostol, Mihaela Băbuşanu Amalanci, George Bădărău, Oana Aurora Boazu, Cezar Florin Ciobâcă, Iulian Ciupitu, Vlad Grigore, Bea Hurmuz, Liana Margescu, Silvestru Miclaus, Cristina Monica Moldoveanu, Ecaterina Neagoe, Vioreica Referendaru Borisov, Maria Tirenescu.
Remarcând, totuşi, între altele că juriul a preferat să premieze mai mulţi autori de pe Insula Elba, aş spune poate şi în detrimentul unor autori străini, uneori, şi că grupul autorilor români selecţionaţi spre publicare este unul foarte numeros, reproducem în original (fiind vorba despre limba italiană), şi cu titlu de exemplu, câteva poeme premiate: „Respiro con te/ mare dolce amaro/ brezze e nonacce” – Maria Gisella Catuogno; „Per la tua notte,/ amor, io te le dono:/ lucciole sono!” – Rosy Chisari; „Camino piano/ gusto il vino prezioso/ tra vitie zolle” – Nunzio Marotti, toţi trei din Insula Elba.

duminică, 28 octombrie 2018

Gura închisă!

Îti cumperi casă?
Nu spune ! 🙊
Îti cumperi mașină nouă? 
Nu spune! 🙊
Te căsătorești ?
Nu spune ! 🙊
Mergi într-o vacanță?
Nu spune! 🙊
Mergi să faci un curs?
Nu spune! 🙊
Ai fost promovat?
Nu spune! 🙊
99% din motivele pentru care visele / viziunile noastre nu se împlinesc se datorează faptului că ne deschidem prea repede in fața unor oameni răi, foarte invidioși și egoiști.
Greșim atunci când împărtășim proiectele / succesele cu oameni care pretind că sunt "prieteni".
Invidia și gelozia sunt suficiente pentru ca oamenii să se hrănească și să distrugă ceea ce ar fi putut fi, înainte să se întâmple ...
Închideți-vă gura! 🙊
Majoritatea "prietenilor" tăi, doresc să te vadă bine, dar niciodată mai bine decât ei!
Și ca un memento:
Chiar și cei mai apropiați au o invidie ascunsă !!!
Dar ei nu pot opri NICIODATĂ ceea ce #Dumnezeu are pentru voi!!!
Mereu să avem un suflet frumos!!! 🙏🙏🙏😊😊😊🙌🙌🤗🤗🤗


vineri, 26 octombrie 2018

Alexandru Vlahuță – Ţară de pripas

Un vechi tolbaș de vorbe late,
Om norocos din cale-afară,
S-a pomenit pe neașteptate
Stăpân peste întreaga țară.

Din ea-și făcu o prăvălie
Și ca un negustor de treabă,
Pentru ca-n lume să se știe,
Prinse-a striga de la tarabă:

„- Poftiți aici! Oricine are
Obrazul fără de rușine
Și-o constiință de vânzare,
Poftiți să faceți târg cu mine!

Prostie, lene, lingușire,
Eu cumpăr tot. Veniți aici!
Și cei mai nărăviți din fire
Mi-or fi tovarăși și amici.

Eu dau tot felul de noroace,
Căci sunt atoatețiitorul,
Măriri, averi… Să vie-ncoace
Toți trântorii ce le duc dorul!…”

Așa, sunt zece ani de când
Pe norocosul negustor
Îl auzim mereu strigând,
Și mușteriii vin de zor.

În zece ani ce de-a lingăi
Nu se văzura-n slujbe mari,
Câți oameni fără căpătâi
N-ajunseră milionari!

Veniți si voi, străini calici,
Și strângeți tot ce-a mai rămas!
Ce să mai faci? Ce să mai zici?
Sărmană țară de pripas!

*Anul acesta s-au împlinit şi 160 de ani de la naşterea vasluianului Alexandru Vlahuţă-n. Pleșești, azi Alexandru Vlahuță, județul Vaslui


luni, 22 octombrie 2018

Nu-nţelegi că merită să trăieşti pentru ca să vezi cum cad frunzele şi apoi cum cresc mugurii, pentru o zi în care e soare, pentru alta în care plouă?...
__________
Cella Serghi


marți, 16 octombrie 2018

Monografia orașului Târgu Frumos lansată cu prilejul aniversării a 570 de ani de atestare documentară

De curând, Târgu Frumos a îmbrăcat haine de sărbătoare. Pe 5 octombrie s-au implinit  570 de ani de atestare documentară a localităţii şi 50 de ani de reatestare a oraşului. Din acest motiv, administraţia locală a pregătit o serie de evenimente.
  Programul dedicat aniversării a 570 de ani de atestare documentară a localității Târgu Frumos (5 octombrie 1448)  și a 50 de ani de reatestare a sa ca localitate urbană (1968) a cuprins inaugurarea  sălii de sport la Liceul Teoretic „Ion Neculce” Târgu Frumos în prezenta invitaţilor: deputat prof. dr. Camelia Gavrilă, senator Victorel Lupu, senator Vasile Toma, deputat Vasile Câtea, preşedintele Consiliului Judeţean Iaşi Maricel Popa, inspector școlar pentru educaţie fizică şi sport Sorin Popovici.Ulterior invitații au participat la prezentarea protocolului de înfrățire între Oraşul Târgu Frumos şi localitatea Rignano sull`Arno, Provincia Florenţa, Regiunea Toscana din Italia.
  Evenimentul central însă, înscris în festivitatea organizată de Primăria Orașului Târgu Frumos, a fost  lansarea volumului Monografia orașului Târgu Frumos, o lucrare ştiinţifică deosebită înglobând istoria şi geografia micro-regiunii din preistorie şi până la sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial, purtând girul vicepresedintelei Academiei Romane prof. univ. dr. Victor Spinei, care semnează prefaţa volumului.Proiectul acestui demers ştiinţific deosebit a fost iniţiat de Asociaţia Societas Pro Patrimonium din Târgu Frumos şi s-a derulat pe parcursul mai multor ani de investigaţii desfăşurate atât pe teren  în cadrul campaniilor de cercetări arheologice, prin studierea materialelor aflate în diferite colecţii muzeale, a celor aflate în colecţia Muzeului şcolar Mihai Constantin din cadrul Liceului Teoretic Ion Neculce din Târgu Frumos, în fondurile arhivistice şi biblioteci, inclusiv digitale, documente inedite, lucrări ştiinţifice, ziare de epocă, precum şi corespondenţă ştiinţifică, rezultând o importantă bază documentară  valorificată ştiinţific de autorii volumului: prof.univ.dr. Dumitru Boghian, prof.dr. Sergiu Enea, conf.univ.dr. Ionut Minea, dr.Marius Chelcu şi colaboratorii: prof. Ion Alexa-Anghelus, prof. Dan Fripis, Manuel Stănescu. De menţionat că această lucrare deosebită, de referinţă (atât în ceea ce priveşte  volumul să fizic, ea înglobând 700 de pagini dar şi din punct de vedere ştiinţific), a apărut sub egida prestigioasei edituri a Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi tot de acolo va putea fi procurată.
  Tot cu acest prilej, s-a conferit şi titlul de cetăţean de onoare al Oraşului Târgu Frumos, domnului profesor universitar doctor Ursulescu Nicolae, pentru promovarea Oraşului Târgu Frumos în ţară şi străinătate prin cercetările arheologice de la “Baza Pătule”, timp de 16 ani (1990-2006) şi prin studiile ştiinţifice care valorifică săpăturile efectuate.
  Evenimentul a fost încheiat cu o recepţie acompaniată de membrii Cenaclului “Flacăra”,  care au realizat un remember al mişcării culturale din perioada anilor `80.
Felicitări autorilor!
                                                                                                  Mihaela Băbuşanu





sâmbătă, 13 octombrie 2018

Numai iubirea

Numai iubirea dintre parinti si copii
E samânta.
Iubitul meu, esti fiul meu, 
De-aici rasare totul.
Ce nu se poate distruge
Aluneca între parinti si copii.
Nu-ti stinge auzul
Cu legile lumii acesteia, 
Întreg universul atârna
În firul de sânge care ne leaga pe noi
Ca o taina curata.
Tu apleaca-te doar si, copilareste, 
Saruta-ma pe gura, tata. 

(Ana Blandiana - Numai iubirea)


Vă invit să vă alăturaţi grupului:"Mămici cu pitici..."

Mămici cu pitici-donaţii, schimburi şi împrumuturi
https://www.facebook.com/groups/mamici.din.bacau/



miercuri, 3 octombrie 2018

marți, 2 octombrie 2018

Simpozionul Național ” Vasile Pârvan” 2018


    Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău, în parteneriat cu Arhivele Nationale Bacău, organizează în perioada 4-5 octombrie 2018, o nouă ediţie a Simpozionului Naţional „Vasile Pârvan”.
Manifestarea aduce în atentie aspecte privind arheologia şi istoria natională, activitatea unor personalităţi, alături de comunicări din domeniul arhivisticii, genealogiei, muzeografiei etc.
 În acest an, la manifestare vor participa specialişti din centre universitare din ţară, precum şi ai unor institutii de cercetare şi muzee. Vor fi prezenti şi  specialişti din cadrul Arhivelor Naţionale, precum si cadre didactice din Bacău şi din ţară cu preocupări în domeniu.
  Simpozionul va debuta joi, 4 octombrie a.c., la ora 11,00, la sediul Complexului Muzeal ”Iulian Antonescu” Bacau din str. 9 Mai, nr. 7, când va avea loc deschiderea lucrărilor prin cuvântul managerului instituţiei prof.Mariana Popa.
Va urma mai apoi conferinţa ştiinţifică “Armata şi biserica în timpul războiului de Reîntregire Naţională şi a Unirii din 1918” (prezintă dr Corneliu Ciucanu de la Centrul de Istorie şi Civilizaţie Europeană Iaşi), “In honorem prof.univ.dr.Ştefan S. Gorovei la 70 de ani” (Laudatio-prezintă dr. Anton Coşa), prezentarea proiectului de reorganizare a expoziţiei permanente a Complexului Muzeal “Iulian Antonescu” Bacău (prezintă dr. Lăcrămioara Istina şi Florenţa Bogdan),  lansarea volumelor: Carpica (vol. XLVII/2018), si Acta Bacoviensia (nr. XIII/2018). Tot cu  acest prilej, va fi vernisată expozitia  Alexandru Artimon și civilizaţia medievală urbană din sud-vestul Moldovei în secolele XIV-XVII (Bacău-Tg. Trotuş-Adjud). Alexandru Artimon a fost cercetător, arheolog, fost director adjunct al Muzeului de Istorie,  unul dintre cei mai importanţi arheologi băcăuani, de numele căruia se leagă importante descoperiri arheologice de pe teritoriul regiunii şi judeţului Bacău.
   Începând cu orele 15, după masa de prânz,  vor urma lucrările pe secţiuni : Arheologie; Istorie; Muzeografie, personalitati; Arhivistica si Viata spirituala în Moldova. Lucrarile pe secţiuni vor continua si vineri, 5  octombrie, de la ora 09,00.
              Mihaela Băbuşanu



luni, 1 octombrie 2018

"Presa locală şi cultura naţională"

  Pentru că proaspătul, scumpul şi inegalabilul meu proiect pe numele său Mihail-Dacian,  impune prezenţa mea obligatorie lângă el, nu am putut să onorez invitaţia de a participa la simpozionul „Presa locală şi cultura naţională” din Vasluiul meu drag.
 Ca alternativă, atunci când timpul mi-o va permite (în paranteză fie spus nu prea mai am timp liber), mi s-a sugerat să scriu câteva cuvinte şi să le expediez prin poşta electronică.  Iată-mă aşadar, în creierul nopţii, când „proiectul” s-a îndurat şi a aţipit într-un final, după zile şi zile de răsfoit doar dicţionare medicale, ghiduri, reţete, tabele şi soluţii, manuale despre diversificare şi alte asemenea, încercând să revin cumva în aria culturală şi să formulez o opinie care să relaţioneze cu această temă.
   După mine, cu atât mai mult în acest an  centenar,  manifestarea amintită reprezintă un moment special,  de reflecție asupra valorilor naționale culturale. Cele două elemente, presa şi cultura, trebuie să se întrepătrundă fericit. Articolele din presa culturală existentă la noi nu informează ci comentează, adeseori  filosofic anumite recenzii sau evenimente sociale. Oamenii de cultură îşi împărtăşesc ideile şi credinţele unii altora în interiorul anumitor “grupuri” din care fac parte. Este adevărat că ziarele culturale reprezinta o modalitate de a educa, culturaliza sau de a acumula informatii pentru propria cultură  însă cititorii săi avizaţi sunt puţini. Există am putea spune un spectru potenţial pentru publicistica de cultură însă, pagina de cultură a unui ziar fără limită de adresabilitate, are cititori mai numeroşi, diverşi.
 Pe de altă parte, pentru a face concurenţă presei pe internet şi altor tipuri de media virtuale, directorii de ziar se simt obligaţi, chiar dacă atitudinea lor este sau nu este justificată, să-şi amputeze ambiţiile intelectuale cu scopul de a-şi înmulţi cititorii.În ceea ce-l priveşte,  “Meridianul”de Vaslui,  prin argumentele sale culturale, şi-a păstrat echilibrul,  contribuind benefic la informarea opiniei publice.
   “Meridianul” se pare că a realizat că publicul  iubitor de cultură din secolul al XXI-lea este unul de masă, care trebuie abordat ca atare. Publicul trebuie satisfacut ţinând cont de nevoile sale specifice şi, ca consecinţă, ar putea implica în lectură alţi şi alţi oameni. 
 “Meridianul” practic nu este doar un bun al lui DV Marin. Presa în general  nu este doar un bun al unor patroni de presă sau al unor redacţii, presa este un bun al cetăţenilor şi, în acest caz concret,  al Vasluiului şi chiar al Iaşiul şi Bacăului( dacă este să ne referim la zona de acoperire menţionată).  În condiţiile în care la noi, declinul presei  scrise este mult mai abrupt și nu este compensat prin mai nimic, din perspectivă națională parese că nu stăm prea grozav.   
   Cu toate acestea, “Meridianul” continua să  promoveze un “dialog” inteligent între local şi naţional inserând în paginile sale,  cultură sub toate formele sale şi acest  lucru da, este de lăudat.
Mihaela Băbuşanu