Dureros este faptul că mormântul celui care a fost învăţător RADU DĂSCĂLESCU, cel care a îndrumat generaţii şi generaţii de elevi, din familie respectabilă de intelectuali, învăţător din tată în fiu, fost director al şcolii si "om al locului", zace undeva în ononimat, fără cruce, fără înscripţie şi doar amintirile mele din copilărie mă ajută să estimez locul de fiecare dată pentru a putea aprinde câte o lumânare.
Consider că este o datorie de onoare să încerc să fac ceva şi în acest sens, poate cu ajutorul altor oameni de bine, poate unindu-mi forţele cu cele ale doamnei Mariana Vatămănescu.
Regretabil este faptul că mulţi au uitat de unde au plecat sau pur şi simplu se complac în bunăstarea lor fără să le pese de nimeni şi de nimic, fără să facă absolut nimic pentru comunităţile din care provin sau din care fac ulterior parte.
"Cine uită nu merită!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu