19 decembrie 2013, Revista "Sportul Băcăuan" premiată la Gala Sportului Băcăuan

La Gala Sportului Băcăuan, desfăşurată astăzi într-o atmosfera incandescentă la Centrul de Afaceri și Expoziții "Mircea Cancicov", revista Sportul Băcăuan a fost recunoscută oficial printr-o distincţie de merit "pentru profesionalism în reflectarea şi promovarea imaginii sportului băcăuan" din partea clubului CSM Bacău 2010, director Gabriel Lupu şi două distincţii individuale (Mihaela Băbuşanu şi Leonard Popa din partea SCM Bacău, director Relu Auras "cu mulţumiri pentru susţinere şi promovare în mass-media".
În aceste momente importante trebuie neapărat reamintiţi şi colaboratorii: Florin Filioreanu, Marius Ambrosi, Catalin Barzaghideanu, Sport Bacau, Costin Alexandrescu, Ionuţ Brânzei, Pinter Corneliu, Ion Moraru, Romulus Dan Busnea şiStelian Cartacuzencu şi bineînţeles, secretarul general de redacţie Adrian Amalanci. Ulterior ni s-au alăturat: Prod dr.Radu Ababei, Prof dr Ioan Dănilă, Dana Popa, Prelungiri Catalin Cojocaru, Dan Sion şi caricaturistul Constantin Chirilă-Băbuşa.Tuturor mulţumiri!!

                                          

Editorialul din "SPORTUL BĂCĂUAN" nr 28

EDITORIAL

 Sfârşit de an...

    Ne apropiem de sfârşitul anului, cînd viaţa ni se umple de sărbătoare şi lumină, când vom intra în febra pregătirilor de Crăciun şi Anul Nou, când facem cadouri, îi felicităm pe cei dragi şi pe cei care ne sprijină în realizările noastre, ne facem bilanţul lucrului de peste an, ne reamintim împlinirile şi bucuriile, ne asumăm greşelile, ne alungăm tristeţile, ne gândim la ce şi cum vom face, adică ne facem planuri pentru noul an. Pentru mulţi dintre dumneavoastră anul 2013 a fost unul activ, dinamic, cu multe satisfacţii şi realizări iar din lucrurile mai puţin bune am avut cu siguranţă câte ceva de învăţat cu toţii. Nu ştiu cum vi se pare vouă, dar eu întotdeauna am senzaţia că timpul trece prea repede...Am senzaţia nefirească că într-o lună se duce tot anul.

  Pentru mine, 2013 a început promiţător, prin realizarea Expoziţiei „Sportul Băcăuan reflectat în medalii şi trofee şi medalii...” ,dar a continuat îngrozitor de dureros  prin pierderea celei mai importante persoane din viaţa mea, TATA, şi, pentru multă vreme, timpul  s-a oprit atunci, în data de 22 martie. Mult mai târziu, au apărut soarele şi câteva schiţe timide sub formă de zâmbet, câteva realizări profesionale anterioare (sau ulterioare). Toate au căpătat destul de târziu o anume vizibilitate, iar după o perioadă a meditaţiei interioare, am început să mă adun…Nu ştiu dacă să mă şi regăsesc? Se întâmplă uneori să suferim atât de mult, încât nu mai vedem decât durere în faţa ochilor. Eşti ca într-o maşină cu geamurile aburite, în care nu reuşeşti decât să observi conturul lucrurilor din afară; ai putea să deschizi portiera şi să ieşi, dar începi să te obişnuieşti cu tristeţea, care parcă nu mai e o companie atât de neplăcută acum.  Când te aduni şi îţi faci curaj să porneşti ştergătoarele, îţi dai seama că vezi lucrurile deformat…că afară e o lume care te aşteaptă. Că şi după cea mai urâtă cădere, ai şansa de a te înălţa mai bun, mai frumos şi mai înţelept decât ai fost vreodată, că totul stă în mintea ta şi nu în voinţa altora. Cred că ajungi să fii cu adevărat conştient de tine atunci când te uiţi în urmă şi poţi înţelege experienţele mai puţin plăcute şi rostul lor. Aceasta cred că e şi esenţa sportului, în slujba căruia ne punem, uneori cu timiditate, dar întotdeauna cu exigenţă…Dar intenţia mea nu este să vă întristez sau,  influenţându-vă,  să deveniţi excesiv de meditativi; luna decembrie este o lună a cadourilor, a veseliei, a petrecerilor. Aşadar fiţi veseli, optimişti, visaţi şi fiţi buni!

  În ceea ce ne priveşte,  „Sportul Băcăuan” se încăpăţâneză să rămână ancorat în realitatea cultural sportivă,  încercând să  ofere o alternativă, nu neapărat cantitativă, şi-în nici un caz- şablonată. Nu urmărim calea libertăţii totale prin non-comerţ sau non-business, doar că încercăm să ne exprimăm într-o manieră proprie, diferită, dar adecvată. Totodată, "SPORTUL BACAUAN" ramâne pe poziţia afirmată încă de la primul număr, în acel august 2011...O publicaţie, pentru a exista, trebuie să apară în formă tiparită! Numai aşa va putea ajunge în biblioteci şi va putea reface, mai târziu, trecutul. Nu poţi trăi numai din prezent (aşa cum o fac autorii de astăzi ai manualelor de istorie a ţării) sau doar din viitor (aşa cum tot încearcă unii  politicieni să prostească mulţimea alegătoare)...Publicaţiile trebuie ţinute în mâini şi răsfoite, e o dulce amăgire să crezi că poţi exista doar virtual, atâta timp cât pc-ul e deschis. Statul român ar trebui să intervină urgent şi să înlesnească apariţiile editoriale TIPĂRITE! Ceea ce s-a întâmplat cu multe dintre publicaţiile româneşti (printre ele, mai nou, şi „Pro Sport”-cotidianul bucureştean), evident, ne mâhneşte.

Goethe spunea că pentru orice realizare primul pas este curajul; aşadar vă dorim ca în noul an 2014, să fiţi curajoşi. Îndrăzniţi să visaţi şi luptaţi pentru lucrurile care vă fac să zâmbiţi la sfârşitul zilei,  implicaţi-vă şi dedicaţi-vă activităţilor care vă fac inima să bată mai tare şi fiţi creativi. Fiecare zi a anului 2014 să fie o poveste frumoasă, scrisă de voi, pentru voi şi pentru cei din jur, încheiată cu un zâmbet şi un gând bun.Nu aş putea încheia, însă, aceste rânduri, fără a mă gândi la redactorii Cotidianului „DEŞTEPTAREA”, adevăraţi artişti truditori ai gazetăriei băcăuane care, săptămânile acestea, au împlinit 7000 de apariţii publicistice, neîntrerupte! O performanţă cât toată istoria presei scrise băcăuane de după 1989, la care şi-au adus contribuţia mai multe generaţii de ziarişti talentaţi.

   Întreaga echipă  a „Sportului Băcăuan” le urează şi vă  urează, stimaţi cititori,  sărbători fericite şi LA MULŢI ANI!

   Să ne revedem sănătoşi şi voioşi în 2014…

Mihaela BĂBUŞANU

"Sportul Băcăuan" nr 28- interviu cu RĂZVAN BURLEANU, băcăuanul care candidează la şefia F.R.F

Interviu cu Răzvan Burleanu, preşedintele Federaţiei de Minifotbal din România şi preşedintele Federaţiei europene de minifotbal

Domnule Burleanu sunteţi preşedintele federaţiei de minifotbal atât la nivel naţional cât şi european, cu toatea acestea  sunt destui cei care nu prea vă cunosc.

Se vede că sunteţi tânăr, cu prestanţă şi sunt destui şi cei care ştiu că sunteţi băcăuan.Aş vrea să vă las pe dumneavoastră să vă prezentaţi pentru cititorii “Sportului Băcăuan” şi pentru toţi ceilalţi care nu vă cunosc sau nu ştiu prea multe despre dvs.

Amintirile mele sunt legate din toate timpurile de fotbal. Aproape că nu mă pot gândi la un episod din viaţa mea în care, sub o formă sau alta, fotbalul să nu fi fost prezent. Datorită faptului că tatăl meu, Gheorghe Burleanu, a fost fotbalist profesionist, pot spune că m-am născut cu fotbalul în casă la propriu. Consider că acest lucru a contat foarte mult pentru mine, întrucât că mi-a dat posibilitatea ca, încă de foarte devreme, să privesc fotbalul dintr-o dublă perspectivă: ca sport şi ca fenomen. La 18 ani am făcut trecerea de la practicarea fotbalului de performanţă înspre spaţiul academic şi implicarea civică – motivele care au stat la baza acestei decizii le-am expus pe larg în prezentatarea inclusă în Programul de guvernanţă sportivă al FRF[1]. Acestă schimbare de parcurs nu m-a îndepărtat nicidecum de fotbal, ci m-a ajutat să capăt instrumentele analitice şi profesionale necesare pentru a înţelege mai bine fenomenul sportiv în general şi pentru a putea construi şi administra, la nivel naţional şi european, ulterior, o disciplină sportivă (minifotbalul) orientată spre performanţă şi succes. Minifotbalul l-am dezvoltat, alături de toţi cei implicaţi în proiect, cu rigoare, stabilind din start principii ferme de conduită şi management. Cred că, tocmai datorită creşterii sănătoase, lipsite de scandaluri şi „senzaţionalisme” de duzină, atât eu, cât şi organizaţiile pe care le conduc, nu am stârnit atenţia. Nu vreau să generalizez, dar am senzaţia că în prezent, mai mult faptele cu încărcătură negativă sunt cele care potenţează notorietatea unei persoane sau a unei instituţii. Faptul că am 29 de ani cred că trebuie să fie considerat o garanţie pentru deschidere şi succes, iar nu un dezavantaj. Eu vin dintr-un timp în care performanţa şi cunoştinţele aduse la zi au fost standarde necesare de atins dacă doreai să reuşeşti fără „pile”, „intervenţii” sau mai ştiu eu ce, să-ţi deschizi un drum solid în viaţă. De asemenea, la această vârstă, nu-ţi permiţi să ai rateuri atunci când îţi asumi o misiune. Dacă vrei să demonstrezi că eşti capabil, trebuie ca fiecare cărămidă să fie bine înfiptă pentru ca acea construcţie care suntem fiecare dintre noi să dureze. Managementul performant nu are legătură cu vârsta, pentru că oricând putem găsi exemple și contraexemple. Ideea este alta, nu vârsta ne spune ceva despre oameni, ci expertiza care îi recomandă ca profesionişti. La care aş adăuga prospețimea viziunii, inteligența și voința de a pune în practică proiectele asumate.

  În martie 2012 s-a constituit, cu sediul la Praga, Federaţia Europeană de Minifotbal. V-a sprijinit  cu ceva Guvernul din Cehia?

”Primăvara de la Praga”, momentul fondării Federației Europene de Minifotbal a reprezentat constituirea celei mai importante organizații sportive din Europa după căderea comunismului destinate sportului de masă. Sprijinul autorităților din Republica Cehă a contat decisiv în dezvoltarea minifotbalului. Minifotbalul în Cehia se bucură de cel mai înalt sprijin din partea statului, nu în mod întâmplător vom regăsi peste 70.000 de jucători de minifotbal într-o țară cu jumătate din populația României. În prezent, statul ceh sprijină dezvoltarea minifotbalului și în afara granițelor Europei, celelalte continente uitându-se la Europa ca la un model de succes. În România, de abia anul acesta Guvernul a înțeles că minifotbalul este un fenomen social și că nu mai poate fi neglijat, contactele din ultima vreme fiind încurajatoare.

 Autorităţile locale se implică tot mai mult în sport. Cum privesc însă minifotbalul? 

Avem peste 30.000 de jucători legitimaţi în România şi peste un milion de jucători legitimaţi la nivelul Europei, iar numărul acestora creşte constant. Deci discutăm nu doar despre un fenomen sportiv, ci despre un adevărat fenomen social pe care dorim să-l stimulăm şi să-l canalizăm eficient astfel încât minifotbalul să capete un bine-meritat loc între sporturile cele mai populare. În România neglijăm foarte mult sportul de masă, ori eu cred că aici avem unul dintre fermenţii ignoraţi pentru dezvoltarea sportului de performanţă. Gândiţi-vă numai cât de mult se poate extinde plaja celor care sunt prinşi în fenomenul sportiv, deci implicit baza de selecţie. De asemenea, sportul cu obiectiv recreaţional ajută la îmbunătăţirea condiţiei fizicie şi psihice a practicanţilor, ceea ce este un plus pentru societate din foarte multe puncte de vedere. Am observat în ultima vreme că există semnale pozitive din partea autorităţilor locale. Liderii politici încep să întrezărească potenţialul pe care sportul de masă, minifotbalul în speţă, îl poate avea pentru comunitate. Nu întâmplător, în ultimii ani am stabilit câteva parteneriate cu autorităţi locale din Bacău, Piatra Neamţ, Iași, Timișoara, Deva sau Ploiești, pentru a enunța doar câțiva dintre actorii instituționali care sunt alături de minifotbal și implicit de comunitățile locale. Primăria Bacău a fost un real sprijin în dezvoltarea minifotbalului băcăuan și a jucat un rol foarte important în dezvoltarea minifotbalului la nivel național. În același timp Primăria Iași este un partener constant al echipei naționale de minifotbal și al multor proiecte pe care le implementăm la nivel național, în timp ce cu Primăria Ploiești am constituit deja primul parteneriat public-privat din România pentru dezvoltarea infrastructurii sportive la nivel local cu finanțare privată, un model de bune-practici care în momentul de față se bucură de susținerea Comisiei Europene pentru a fi implementat și în alte state.

 Care este targetul dumneavoastră şi al Federaţiei privind numărul de jucători legitimaţi pentru viitorul apropiat?

Suntem o organizaţie sportivă foarte tânără, dar avem ambiţia de a deveni una dintre cele mai moderne Federaţii din punct de vedere al abordării domeniului sportiv.

Federaţia națională și cea europeană au printre obiectivele principale:

-        construcţia instituţională şi orientarea spre beneficiar – acestea sunt priorităţile zero;

-        generarea de bune-practici care să fie transmise membrilor afiliați şi de acolo spre echipele participante;

-        feedback-ul reciproc între conducere şi membri afiliaţi ne ajută să corectăm deficienţele sau să transferăm ideile bune dintr-o ţară în alta;

-        nu în ultimul rând, mizăm pe construcţia unor echipe manageriale de calitate – detestăm şefia, iubim competenţa. Vă spun cu sinceritate că aproape fiecare federaţie naţională este condusă de echipe care au în componenţa lor profesionişti de primă mână, oameni cu pregătire profesională de cea mai bună calitate şi practică în instituţii şi organizaţii de top. Managementul de calitate este efectiv o garanţie a creşterii.

În ceea ce privește numărul jucătorilor de minifotbal, la nivel național ne propunem ca până la finalul anului 2015 să atingem cifra de 100.000 de jucători, iar la nivel european să acoperim toate cele 54 de state (în momentul de față European Minifootball Federation numără 29 de țări). Am putea spune cu toată seriozitatea şi fără se ne lăudăm, că minifotbalul are în acest moment o evoluţie invers proporţională decât FRF, devenind alternativa care face ca fenomenul fotbalistic să fie mai aproape de oameni. Avem o creştere constantă şi rezultate foarte bune care cred că se bazează în primul rând pe încredere.

 Ce ne puteţi spune despre echipa băcăuană de minifotbal?

Înainte de toate mă bucur de succesul echipei băcăuane, Oz Er Golden Boys, care a reușit să joace finala Campionatului Național din 2013, deoarece pentru prima dată Bacăul are o reprezentantă la acest nivel, în contextul în care orașul nostru reprezintă unul dintre motoarele minifotbalului național și european. Cu siguranță acest succes reprezintă un model pentru toate echipele de minifotbal din România, fiindcă echipa băcăuană constituită exclusiv din jucători amatori a învins o echipă a foștilor fotbaliști, Rică Neaga, Petre Marin, Ciprian Mozacu sau Cătălin Liță, dovedind că minifotbalul este un sport deschis oricui și unde victoria se obține doar pe teren. În același timp, campioana Bacăului a dat echipei naționale doi dintre cei mai buni jucători care au contribuit la câștigarea celui de-al patrulea titlu european pentru România.   

 Revenind la fotbalul mare, aţi urmărit probabil meciurile naţionalei şi eşecurile înregistrate. Care este părerea dumneavoastră despre evoluţiile reprezentativei şi despre ce se întâmplă acolo?

În România sportul este perceput ca un domeniu al exigenței atletice, în vreme ce componenta administrativ-organizațională este privită cu îngăduiță, ca și cum ar trebui să fie domeniul celor nepricepuți. Și vă pot da trei exemple aparent banale, dar definitorii, care pun în evindeţă incompetenţa până şi în chestiunile de rutină (utilizarea greșită a imnului Estoniei, imprimarea eronată a elementelor grafice ale steagului Greciei, dar și eroarea staff-ului echipei naționale care putea să ducă la pierderea meciului din tur cu Grecia cu scorul de 3-0).Eșecul echipei naționale este doar vârful unui aisberg care ascunde un model de managament și abordare instituțională. Prin urmare, trebuie să semănăm acolo unde vrem să culegem! Lipsa rezultatelor la nivelul echipei naționale este o reflectare a lipsei de viziune a celor care conduc fotbalul românesc după ureche, dar și a selecției viciate la nivelul echipelor naționale de juniori. Prin urmare, vinovații nu trebuie căutați în rândul jucătorilor, aşa cum procedează cu laşitate domnul Mircea Sandu, ştiind prea bine că aceştia nu se pot apăra în faţa unor caractere abuzive. Îmi este cât se poate de clar că jucătorii au înțeles miza acestui baraj de calificare. Vina este a celor care nu au oferit posibilitatea ca jucători mai buni să fie prezenți în echipa națională, ca mult mai mulți tineri să vină pe terenurile de fotbal din România.

Care sunt problemele stringente  cu care se confruntă FRF la momentul actual şi cum ar putea fi  ele rezolvate? 

Cred, aşa cum spuneam şi mai devreme, că FRF a fost adusă la sapă de lemn din punct de vedere material, moral şi al performanţelor. Nu consider că alternativa pentru FRF sunt oamenii blocaţi mentalitar la nivelul anilor 1980, care nu înţeleg decât schemele de bişniţ specifice anilor ’90.Acum există posibilitatea de a alege între un transfer de putere care s-ar putea face dinspre domnul Mircea Sandu către un grup de interese reprezentat de domnul Gheorghe Popescu, sau alternativa pe care doresc să o reprezint eu, bazată pe implementarea unui model de management european, fundamentat pe cunoaştere, imaginație, cinste, încredere și cooperare. Credinţa mea sinceră este că doar o echipă de manageri profesionişti, conduşi de un preşedinte imparţial şi orientat spre performanţă mai pot reda fotbalului din România parcursul spre un viitor mai bun. Am ales să candidez pentru preşedinţia Federaţiei Române de Fotbal pentru că am convingerea că doar cineva din afara sistemului, care nu este prins în aceeaşi reţea mentalitară şi de „prietenii” ca cei care în prezent gravitează în jurul puterii, poate aduce o gură de aer proaspăt care să primenească această organizaţie. Am încredere că membrii afiliaţi vor înţelege că salvarea FRF şi orientarea ei spre performanţă va produce acea schimbare în bine, mult aşteptată. Mesajul pe care vreau să-l transmit membrilor afiliați este că România este o țară cu potențial fotbalistic și cu vocația performanței, dar, atâta vreme cât Federaţia Română de Fotbal va rămâne prizoniera intereselor unui grup sau altul, fotbalul va fi condamnat fără drept de apel la subdezvoltare, pentru că astfel de oameni vor acorda mereu prioritate intereselor personale în dauna celor ale majorităţii legitime. În plus, este total contraproductiv ca în vremuri care solicită cunoaştere de ultimă oră, viziune şi metodologii up-to-date, leadershipul unei instituţii atât de importante pentru români să fie continuat sau transferat către oameni tributari unor mentalităţi şi tehnici învechite care astăzi sunt total depăşite.

Când şi cum s-a născut această dorinţă a dvs de a candida la şefia FRF? Mulţi vă consideră prea tânăr…….

Aşa cum am mai precizat, candidatura mea este motivată de o indignare profundă şi de dorinţa de a pune în discuţie o alternativă cu adevărat serioasă pentru Federaţia Română de Fotbal.Indignarea pe care o resimt, la fel ca foarte mulţi iubitori ai fotbalului din România, vine din sentimentul că douăzeci de ani au fost irosiţi degeaba. Această birocraţie lipsită de iniţiativă, creativitate şi cunoaştere, avându-l în frunte pe domunl Mircea Sandu ne-a adus foarte aproape de falimentul instituţional şi financiar. După 20 de ani, fotbalul românesc arată ca Oltichimul sau CFR Marfă, companii de stat cu potenţial de rentabilitate, dar scufundate de incompetenţă şi corupţie. Nu întâmplător avem astăzi selecţionate care sunt cât p-aci să fie învinse de Insulele Feroe, antrenorul principal al naţionalei condamnat penal, lipsit de performanţe, dar protejat de un contract încheiat în totalul dejavantaj al FRF de domnul Mircea Sandu . Situaţia e tragică şi ridicolă totodată. Al doilea motiv de indignare îl reprezintă dispreţul absolut pe care ni-l arată domnul Gheorghe Popescu, care ne tratează pe toţi românii ca fiind mai jos decât o comisie a UEFA. Dumnealui a spus că şi-a dat demisia din comisia de disciplină, pentru că nu vrea să aducă prejudicii de imagine acestei instituţii din cauza faptului că este judecat penal pentru înşelăciune, evaziune fiscală şi spălare de bani, dar ne consideră suficient de neînsemnaţi pe toţi românii pentru a se propune în fruntea Federaţiei Române de Fotbal. Mi se pare absolut nedemnă şi postura din care promovează această confuzie dintre meritele jucătorului de top care a fost şi capacitatea de a conduce o instituţie de interes naţional. Trecând peste aceste motive de indignare, am dorinţa foarte puternică de a regândi fundamentele pe care este astăzi aşezată Federaţia, pentru a reda fotbalului românesc locul pe care îl merită în Europa.

Cea mai importantă candidatură parea fi cea a lui Gică Popescu susţinut de Hagi dar şi de alţi foşti tricolori; pe dumneavoastră cine vă susţine?

Nu am vrut să vin în faţa oamenilor cu o echipă formată ca pentru o fotografie de poster pentru că îmi doresc ca accentul să cadă pe discutarea proiectului meu, iar nu pe cine mă susţine ori nu. Nu am prezentat încă o echipă alcătuită din oameni din sistemul fotbalistic pentru că vreau să rămân echidistant şi să-i tratez cu un respect egal. Le mulţumesc celor care m-au încurajat şi care mi-au spus că pot conta pe sprijinul lor pentru a schimba cultura instituţională a Federaţiei Române de Fotbal. Echipa mea, aşa cum veţi vedea în organigrama pe care o găsiţi în programul meu de candidatură va fi compusă, în foarte mare măsură, din manageri profesionişti. Vorbesc despre oameni care lucrează în afaceri de top dezvoltate de români curajoşi, vorbesc despre manageri din multinaţionale, vorbesc despre specialişti din instituţii ale statului. Sunt persoane pe care le-am întâlnit cu diferite ocazii şi pe care îi consider adevăraţii patrioţii. Pentru că adevăraţii patrioţi sunt cei care-şi fac zi de zi bine treaba, cei care dau tot ceea ce au mai bun şi care sunt cinstiţi în viaţa lor de zi cu zi. Patrioţii adevăraţi sunt cei pe care nu-i ştim, cei care fac această ţară să meargă. Să ştiţi că, nu în mod întâmplător federațiile de top din Europa (Germania, Anglia, Franța sau Italia) nu sunt conduse de foști fotbaliști, ci de profesioniști care și-au dedicat tinerețea unui traseu academic și profesional. Acest lucru nu exclude ca foști fotbaliști să facă parte din echipele de conducere, evident, dar pe domeniul lor de specialitate.

Care sunt atu-urile  care v-ar putea propulsa în postura de favorit? Comparativ cu Gică Popescu să spunem…

Am să vă răspund punctând ceea ce consider că mă deosebeşte de domnul Gheorghe Popescu:

·        Provin dintr-un alt univers mentalitar care preţuieşte valorile modernităţii: instituţiile, caracterul impersonal al procedurilor, performanţa academică şi profesională, meritocraţia, încrederea, cooperarea şi respectul faţă de lege. Relaţiile bazate pe cumetrii, năşii, cumnăţii, prietenii de castă, consider că ţin de o mentalitate de clan, or clanul este specific societăţilor primitive, înguste, care se bazează pe improvizaţie şi interpretarea realităţii şi a legilor în funcţie de interese personale, „relaţii” şi „obligaţii”.

·        Vin din afara „Sistemului” fotbalistic, dar nu din afara fenomenului fotbalistic. Am demonstrat prin reuşita de la minifotbal că atunci când fixezi reguli obiective, criterii de performanţă şi principii de management, organizaţiile evoluează negreştit.

·        Sunt un om racordat la realitatea europeană şi am experienţa contactelor şi a metodelor de lucru din spaţiul occidental. Nu sunt un marginal captiv în „modului de lucru” autohton.

·        Miza preşedinţiei FRF nu reprezintă pentru mine un colac de salvare, ci oportunitatea de a construi o instituţie care să adauge valoare adăugată în societate.

Sunteţi tânăr, ambiţios….care ar fi platforma dvs program? Şi care ar fi primele măsuri pe care intenţionaţi să le luaţi dacă veţi fi ales preşedinte?

Simpla anunțare a unei intenții de a candida neînsoțită de prezentarea unui program de candidatură mi se pare o lipsă de respect din partea unui candidat pentru ocuparea oricărei funcții. De aceea, am venit în fața românilor și a membrilor afiliați cu un Program de guvernanță sportivă. Varianta electronică poate fi găsită și pe site-ul personal www.razvanburleanu.ro. Aceste program este important pentru că dacă vom câştiga alegerile acesta se va transforma în Strategia pentru Dezvoltarea Fenomenului Fotbalistic din România, document care va cuprinde obiectivele intermediare şi indicatorii de performanţă, ideile şi sugestiile pertinente care vor apărea pe parcursul campaniei, şi proiecţia financiară în detaliu. Mergând mai departe din punct de vedere instituțional, nu sunt un adept al centralismului decizional (dovedit ca fiind complet ineficient), ci al modelului policentrist (puterea decizională trebuie să fie diseminată în mai multe centre) şi al delegării de sarcini către managerii operaţionali şi managerii regionali. De aceea vom dispune crearea unor Centre Regionale pentru Dezvoltarea Fotbalului, cu statut administrativ intermediar, vom reda puterea statură a Comitetului Executiv – un veritabil organism de guvernanță al fotbalului, care până acum a avut un mod de funcționare part-time, vom recunoaște rolul Asociațiilor Județene de Fotbal în dezvoltarea fotbalului de bază, oferind asistență și expertiză pentru dezvoltarea capacității organizaționale și sportive. În ceea ce privește sustenabilitatea financiară, sunt hotărât să fac acele schimbări absolut necesare pentru a îmbunătăţi performanţa financiară a Federației Române de Fotbal. Utilizând modelul UEFA, FRF va proiecta noi scheme de finanțare pentru contribuția la fenomenul fotbalistic la baza acestuia la echipele de copii și juniori, din Liga a II-a și a III-a și fotbalul feminin. FRF nu va mai fi un aspirator de resurse, ci va contribui prin scăderea taxelor și susținerea financiară la dezvoltarea fotbalului în România. Vom adopta prevederi și norme legale pentru îndeplinirea activităților social-sportive, pentru ca echipele să se poată bucura de sprijin din partea statului, autorităților locale și mediului privat. Ne vom focusa totodată pe atragerea de resurse financiare pentru dezvoltarea fenomenului fotbalistic prin accesarea fondurilor europene destinate sportului – Erasmus Plus, fondurilor structurale – ERDF și ESF (infrastructură sportivă, creșterea gradului de angajabilitate, dezvoltare organizațională, educație și training, în momentul de față avem în lucru Acordul de Parteneriat privind mecanismul financiar multianual 2014-2020, dezinteresul și lipsa de expertiză a celor care ocupă funcții în FRF vor avea ca efect ratarea unor oportunități care ar fi asigurat resurse vitale pentru dezvoltare), dar și a fondurilor UEFA (456,8 mil. Euro pentru perioada 2012-2016) și FIFA (în 2014 - 227 mil. USD). Toate acestea reprezintă elemente prezente în Programul meu de candidatură și garanția că vom acționa ca o singură echipă cu un singur vis – dezvoltarea jocului de fotbal și a sportului în România.

Înainte de a încheia, vă dorim mult success, şi trebuie spus că e o bucurie pentru noi faptul că Bacăul are un reprezentant în cursa pentru şefia FRF. Aţi dori să adresaţi un cuvânt băcăuanilor?

Să aibă încredere că mă voi bate cu toate forţele pentru a schimba direcţia dezastruoasă în care merge de multă vreme fotbalul românesc. Nu voi abdica şi nu mă voi da în lături de la a spune lucrurilor pe nume. Alternativa pe care o susţin este dezvoltarea, nu firimiturile aruncate pentru un trai umilitor de pe o zi pe alta. Sunt convins că şi membrii afiliaţi FRF din Bacău ştiu foarte bine aceste lucruri şi că îşi doresc o schimbare orientată spre performanţă şi echidistanţă, nu o formă de continuare în acest marasm cu alte clanuri, năşii, cumnăţii, şi prietenii.

Închei prin a le transmite tuturor îndemnul meu de campanie: Mingea e la tine. Fă-o să conteze!

Mihaela Băbuşanu 

---

[1] Proiectul de candidatură al lui Răzvan Burleanu poate fi accesat la adresa http://razvanburleanu.ro/program/

Editorial în SPORTUL BĂCĂUAN nr 27

Omagiu cărţii, la Vaslui, 25 octombrie

La Simpozionul naţional "Curentul Cultural Informaţional Vasluian", 25 octombrie
Manifestarea a fost organizată de Uniunea Ziariştilor din România şi Consiliul Judeţean Vaslui.
cu Prof dr DV Marin,
D-na senator Gabriela Creţu,
Dr. Valeriu Lupu,
Mihaela Băbuşanu
Prof dr.Alexandru Ionescu
D-l Braneanu Dumitru.
Prof Emilian Marcu.

11 octombrie 2013- Întâlnirea magică cu maestrul GHEORGHE ZAMFIR ;)

*Anul acesta maestrul GHEORGHE ZAMFIR a împlinit 50 de ani de carieră artistică.Sunt fericită că în această seară l-am putut întâlni în concertul susţinut pe scena teatrului de Vară “Radu Beligan” din Bacău, la “Zilele Bacăului”, împreună cu Filarmonica “Mihail Jora”, dirijată de Ovidiu Bălan.
Aici….prinsă definitiv şi iremediabil în mrejele maestrului……..şi magia naiului său 
PS: va urma un interviu cu maestrul într-una dintre revistele de cultură băcăuane….nu spui care 
*******************************************************
*This year master GHEORGHE ZAMFIR has reached 50 years of his artistic career.I am glad that this evening I could meet him in the concert supported on summer theatre "Radu Beligan" in Bacau, at „Bacau Days", along with "Mihail Jora" Philharmonic Orchestra, conducted by Ovidiu Balan.
Here .... caught hopelessly in the throes of completely master ... ... ... ... and the magic his panflute;)
PS: will follow an interview with master in one of the magazines culture from Bacau.... i don't tell you which one;)

 

La o conferinţă la BRĂILA

http://sud-est-forum.ro/wp/2013/09/pnl-braila-138-de-ani-de-la-infiintare/
Evenimentul a fost marcat  în sala de conferinţe a Muzeului Brăilei, prin a IV-a ediţie a simpozionului ştiinţific intitulat „Tradiţii liberale” şi având ca temă „Liberalismul românesc, doctrine, evenimente, reprezentanţi”.

Programul simpozionului a conţinut următoarele conferinţe:

- „Doctrina liberală de la liberalismul clasic la neoliberalism şi liberalismul complet” (prof. univ. dr. Ioan Scurtu, de la Academia Oamnilor de Ştiinţă din România – Universitatea Bucureşti);

- „Specificităţi şi acţiuni ale liberalismului în Dobrogea la începutul secolului XX” (conf. univ. dr. Stoica Lascu, de la Universitatea „Ovidius” Constanţa);

- „Ion I.C. Brătianu – omul idealului naţional” (drd. Daniel Gheorghe, de la Clubul Naţional Liberal);

- „Dimitrie A. Sturdza. Rolul politic şi cultural” (conf. univ. dr. Constantin Ardeleanu, de la Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi);

- „O personalitate liberală focşăneană: Nicolae N. Săveanu (1866-1952)” (dr. Horia Dumitrescu, de la Muzeul Judeţean Vrancea, Focşani);

- „Despre Gheorghe Brătianu la 115 ani de la naştere şi 60 de ani de la moarte” (Mihaela Băbuşanu , Expert bunuri cu valoare memorialistică, Complexul Muzeal "Iulian Antonescu" Bacău);

- „Personalităţi liberale tecucene” (Săndel Dumitru).

Organizatorii evenimentului: Partidul Naţional Liberl Filiala Brăila, Organizaţia Femeilor Liberale Brăila şi Muzeul Brăilei.

Donatii ediţia a II-a la final

Campania DERZIS ERUDITIO, ediţia a II-a s-a încheiat cu bine. Pe 27 septembrie am reuşit astfel să ajung Gradiniţa şi Şcoala BĂBUŞA jud Vaslui pentru a înmâna copiilor ceea ce am reuşit să cumpăr sau să adun de la prieteni: rechizite, cărţi pentru copii, câteva hăinuţe etc De asemeni,am donat aproximativ 300 volume literatură diversă Centrului Medico-Social din localitatea Băceşti, jud Vaslui, centru unde anul trecut am donat alte 800 volume, punând astfel bazele unei biblioteci. Vreau să îi reamintesc şi să le mulţumesc tuturor celor care au fost alături de mine într-o măsură mai mare sau mai mică dar cu inima deschisă şi mare. Încep cu domnişoara Cristiana Cornea din Turnu Măgurele care a trimis câteva cărticele de poveşti şi povestiri ,Asociaţia Culturală "FAMILIA LECCA" (prin reprezentantul ei de seamă d-lDumitru Lecca, un om cu totul special), apoi, prietena mea, poeta meteorolog Mirela Balan care şi anul trecut a fost alături de mine în această campanie, d-na Paraschiv Mara care a donat câteva cărţi scrise de dumneaiei, d-l Ioan Prajisteanu şi colegilor mei Viorica Băluţă, Ocneanu Lenuta Gabriela şi Iulian Bucur. 

Vă mulţumesc!!!!

 

Mihaela Băbuşanu -interviu 12 martie 2013 1TV Bacău

INTERVIU CU RONALD GAVRIL, boxer profesionist băcăuan

CENTURA DE AUR. BĂCĂUANII CARE AU CÂŞTIGAT CENTURA DE AUR: MIHAI NISTOR şi CĂTĂLIN PARASCHIVEANU în "Sportul Băcăuan" nr 25

INTERVIU CU LIVIU GOIAN, PRESEDINTE SC BACĂU în "Sportul Băcăuan" nr 25

INTERVIU CU RELU AURAŞ în "Sportul Băcăuan" nr 24

INTERVIU CU GABRIEL COŞA, cel mai bun portar din ţară la MINIFOTBAL în "Sportul Băcăuan" nr 24

Aniversare- revista lunară de cultură sportivă "Sportul Băcăuan" la 1 an...

"SPORTUL BĂCĂUAN" aniversează 2 ani!!!! AUGUST 2013!!!!

"SPORTUL BĂCĂUAN" aniversează 2 ani!!!!

S-au împlinit doi ani de la prima apariţie a revistei "Sportul Băcăuan"

articol in BACĂU EXPRESS, 5 septembrie 2013, semnat de Romulus Dan Busnea

http://www.bacauexpres.ro/s-au-implinit-doi-ani-de-la-prima-aparitie-a-revistei-sportul-bacauan.html

Publicat la 5 Sep 2013 de Romulus Dan Busnea | Comenteaza! 6 accesari

In luna august a anului 2011, a fost lansata pe piata publicistica din Romania, revista Sportul Bacauan, o publicatie dedicata trup si suflet sportului bacauan, domeniu cu realizari deosebite de-a lungul anilor, inscrise cu litere de aur in cartea sportului romanesc. Sub imboldul si coordonarea muzeografei si poetei Mihaela Babusanu-Amalanci – director, a sotului acesteia, Adrian Amalanci – secretar general de redactie, a profesorului si publicistului Leonard Popa – redactor-sef, si, nu in ultimul rand, a jurnalistului si reporterului Radio Romania Actualitati, Florin Filioreanu – redactor, s-au alaturat cu mult entuziasm si devotament si alti colaboratori voluntari, nume cunoscute in cultura si publicistica bacauana: prof. univ. dr. Radu Ababei, conf. univ. dr. Ioan Danila, profesorul si istoricul Eugen Sendrea, artistul plastic Constantin Chirila – Babusa, Florin Craciun, Cornel Pinter, Costin Alexandrescu, Stelian Cartacuzencu, realizatorul TV Catalin Cojocaru, jr. drd. Gioni Popa, Marius Ambrozie, Ion Moraru, Marcian Popa si altii. Remarcata prin calitatea articolelor si a conditiilor grafice de aparitie, tiparita full color pe hartie lucioasa, revista Sportul Bacauan este una dintre putinele din tara (daca nu chiar unica in randul publicatiilor sportive tiparite), care abordeaza atat subiecte din activitatea sportiva a unei zone, cat si unele cu tematica legislativa de profil, retrospective, lingvistice (legate stricto sensu de limbajul sportiv), de cultura sportiva si itinerarii sportive. In cea de-a 24-a editie, pe langa editorialul semnat de Mihaela Babusanu – Amalanci si dedicat implinirii a doi ani de la prima aparitie a revistei, cititorilor li se rezerva si o serie de alte articole atractive si interesante: “Am ajuns sa nu-mi mai doresc victorii pe linie” – Interviu cu dl Relu Auras (director SCM Bacau si antrenorul coordonator al loturilor nationale de box) – Leonard Popa; “Slalom lingvistic Fara legatura cu latina?” – conf. univ. dr. Ioan Danila; “Vrem sa aducem lumea la sala, cu un hanbal curat, in viteza” – sustine prof. Costel Oprea (antrenor principal al echipei de handbal feminin Stiinta Bacau) – Costin Alexandrescu, articol incheiat cu programul superligii de handbal masculin – tur, sezonul 2013-2014; “Despre droguri si doping” – prof. univ. dr. Radu Ababei; “Toata tineretea mea sportiva am dedicat-o Bacaului!” – Interviu cu Laurentiu Velicu (fost component al lui Dinamo Bacau, 1967-1974) – Leonard Popa; “Un sfert de veac la Stiinta cu Florin Grapa (volei) – Florin Filioreanu; “Un judoka pe drumul succesului” – Ion Moraru; “Bacaul, orasul hotilor de biciclete” – Stelian Cartacuzencu”; “Competitie sportiva inedita, la Moinesti” – RDB; “La altii se poate… Noi de ce nu vrem?” – Costin Alexandrescu etc. Si, in final, doua mentiuni speciale, referitoare la publicatie, interesante prin formularea lor: “Proiect realizat cu sprijinul Primariei Municipiului Bacau si al Consiliului Local Bacau. Continutul acestui proiect nu reflecta neaparat pozitia Primariei Bacau si nu implica nicio responsabilitate din partea acesteia”; “Nota: articolele, tehnoredactarea, corectura si ingrijirea editiei s-au facut gratis. Niciun autor nu a fost retribuit. Aceasta nota are inteles pentru institutiile fiscale competente”.                                                                                  Romulus Dan Busnea

DERZIS ERUDITIO-CAMPANIE CARITABILA 2013

Asociaţia noastră, DERZIS ERUDITIO, demarează o nouă acţiune de strângere de "fonduri" care vor fi ulterior donate copiilor de la Grădiniţa şi Şcoala cu cls I-IV din loc BĂBUŞA, com BĂCEŞTI, VASLUI. Vă invităm să fiţi alături de noi în această noua "campanie" (sună prea pretenţios ce e drept..). "Fondurile" nu înseamnă neapărat contribuţii băneşti ci pot consta în: cărţi de citit, de colorat, caiete, pixuri, ghiozdănele şi tot ceea ce intră în sfera de necesar al unui preşcolar sau elev.Vorbind cu doamnele învăţătoare de acolo am aflat că au mare nevoie şid e creioane colorate, acuarele, MANUALE editura ARAMIS (cele pe care le primesc arată sub orice critică) etc. Primul semnal pozitiv l-am primit din partea d-rei CRISTIANA CORNEA din Turnu Măgurele care a trimis citeva carticele de citit pentru acsti copilasi si căreia îi mulţumesc încă o dată şi pe această cale. Tot ce vom reuşi să adunăm vor ajunge la aceşti copilaşi în prima zi de şcoală. Ne puteti contacta  pe adresa de e-mail:  dragoneasa@yahoo.ca

Despre viaţă cu Charles Chaplin/About life with Charles Chaplin

"Am iertat greşeli aproape de neiertat, am încercat să înlocuiesc persoane de neînlocuit şi să uit persoane de neuitat.Am acţionat din impuls, am fost dezamăgit de oameni pe care-i credeam incapabili de a face anumite lucruri, dar şi eu am dezamăgit oameni.Am ţinut pe cineva în braţe pentru a-l proteja.Am râs când nu trebuia.Mi-am făcut prieteni pentru totdeauna.Am iubit şi am fost iubit, dar am fost şi respins.Am fost iubit şi n-am ştiut să iubesc.Am ţipat si am sărit în sus de bucurie, am trăit pentru dragoste şi am făcut promisiuni pentru totdeauna, dar, inima mi s-a frânt de atâtea ori!Am plâns ascultând muzică sau privind fotografii.Am telefonat doar pentru a auzi o voce, m-am îndrăgostit doar de un surâs.Aproape am crezut că voi muri de atâta nostalgie şi...... mi-a fost teamă că voi pierde pe cineva foarte special (pe care, în cele din urmă, l-am pierdut)...Dar am supravieţuit!Şi încă trăiesc!Şi totuşi, merg înainte...Şi tu trebuie să mergi înainte. Trăieşte!!!Ceea ce trebuie, într-adevăr, să faci este să lupţi cu toată convingerea, să îmbrăţişezi viaţa şi să o trăieşti cu pasiune, să pierzi cu demnitate şi să învingi îndrăznind, pentru că lumea aparţine celui ce îndrăzneşte şi VIAŢA ÎNSEAMNĂ PREA MULT pentru a fi pentru a fi nesemnificativă!"... 

“I have forgiven mistakes that were unforgivable, I have tried to replace those who were unreplaceable and tried to forget those who were unforgettable. I have done things on impulse. I have been let down by those whom I thought would never let me down but I have also let others down. I have laughed when It was almost impossible to laugh. I have held someone to protect them. I have made life long friends, I’ve loved and been loved. I have screamed and jumped for joy, I have lived on love and made eternal promises of love. I have fallen many times. I have cried while listening to music and also when looking at photos. I have called someone just to hear their voice. I have fallen in love with a smile. I have also thought I was going to die from loosing someone special and I did loose them! but I lived! And I still live! I don’t allow life to pass me by and neither should you! Live! What is really good is to fight with determination, embrace life and live it with passion! Loose your battles with class and dare to win because the world belongs to those who dare and life, Life is worth too much to be insignificant…”

EDITORIAL in "SPORTUL BĂCĂUAN" nr 22, Romanian/English

Cel mai iubit sport din toate timpurile: turismul, sau de ce să alegi ca destinaţie  turistică Turcia

    Prin ochiul unui  turist obişnuit, există mai multe feluri de Turcii: aş putea spune că există o  Turcie tradiţională , o alta turistică, care este pregătită a-ţi arăta ceea ce are ţara mai frumos, mai special, care pune accent pe tradiţiile sale, pe moştenirea civilizaţiilor şi o a treia europeană, cea a strănilor care vin an de an să îi populeze plajele şi barurile, este Turcia făcută pe placul marii majorităţi a  europenilor.

  Pe mine m-au purtat paşii în Ankara, Bezpayari, Ayaş si împrejurimile lor în cadrul unui program European pentru care am aplicat şi am fost admisă.

Această parte a Turciei  este o succesiune de munţi pietroşi, solare, foarte mulţi maci şi blocuri maiestuoase apărute parcă peste noapte, unde te aştepţi mai puţin.

Ankara e un oraş fenomenal, mărginit de cartiere nou nouţe, de blocuri colorate cu gust, de cartiere întregi cu vile identice, splendide, cu parcuri absolut minunate, cu zeci de shopping centers şi clădiri de birouri luxoase, printre care par rătăcite sutele de moschei cu minarete frumos colorate.

Am plecat  într-o dimineaţă din Ayaş  İçmece Spa(locul unde am fost cazaţi)  către Ankara având bucuria de a putea admira pe toată durata călătoriei un  peisaj absolut senzaţional cu dealuri aride şi din loc în loc blocuri înalte, sumedenie de maci, grupuri statuare şi munţi măcinaţi de vremuri sau  ploi cu  forme bizare dar atât de interesante..

Prima oprire în Ankara a fost la Mausoleul Atatürk, un loc incredibil, care m-a impresionat foarte tare.. Nu am văzut până atunci  un loc mai curat, mai bine păzit iar pe de altă parte un om mai venerat şi mai  iubit decat Atatürk şi asta benevol.

Mausoleul iţi dă senzaţia că ai nimerit în Grecia antică, şi  că în faţa ta se înalţă  maiestuos Parthenon-ul abia construit.Întregul complex este  dedicat memoriei lui Atatürk  şi reformelor pe care le-a facut, cu săli întregi în care sunt reconstituite marile lui bătălii şi reforme, cu expoziţii cuprinzând sutele de cadouri luxoase primite de la preşedinţi, regi, padişahi, etc.Mi-a plăcut şi prezentarea în limba engleză făcută de ghidul care ne-a preluat şi pe a cărui ecuson scria:Huseyin Durmuş.

În fiecare casă există un tablou cu Ataturk, în fiecare salon de spital, în magazine şi pe toate monedele lor; aeroporturi, bulevarde, parcuri, toate îi poartă numele şi peste tot îi regăseşti portretul.Şi cred că pe bună dreptate dacă ar fi să amintim doar că el, Ataturk, este cel care a introdus alfabetul latin şi a acordat drepturi femeilor şi doar încercând să ne imaginam o Turcie fără acele doua mari reforme putem înţelege de ce până şi turcii extrem de moderni  sau tineri  îl numesc eroul lor.

Zeci de autocare cu excursionişti si sute de copii erau în vizită la mausoleum; am surprins dealtfel o multitudine de imagini pe care le iubesc, pe unele dintre ele poate le-aţi văzut deja pe pagina mea de facebook.

   O altă excursie care mi-a încântat privirea şi sufletul a fost aceea din Beypazarı frumoasa moştenire a Ankarei de la Imperiul Otoman. Beypazari merită văzut pentru frumuseţile, străzile din piatră cu miros de lemn, conacele pentru cazare, poveştile interesante ce circulă pretutindeni şi merită ascultate, preparatele lor speciale pe care trebuie musai să le guşti. Beypazari este un peisaj de tablou situat la 95 km nord-vest de capitala Ankara. La apropierea de Beypazari, ce se ascunde parcă dinadins în spatele unei văi golaşe- din perspectiva cuiva crescut în mijlocul unei vegetaţii abundente cum am fost eu- atrag privirile vizitatorilor frumuseţile speciale ale zonei.

Beypazari, de-a lungul istoriei,  a găzduit fericit perioadele hitită, frigiană, romană şi bizantină, mai apoi pe selgiuchizii anatolieni şi perioada otomană având astfel un trecut istoric vechi; această acumulare istorică fiind frumos reflectată  în  expoziţiile muzeelor din zonă.La o privire de ansamblu,  pare o veritabilă cetate naturală cu multitudinea caselor care se înalţă între cele două părâie ale văii golaşe de care aminteam şi  cu casele frumos văruite în alb. Pe strazile înguste  atrag privirile turiştilor arămierii şi a lor ibrice frumos meşteşugite,  argintarii, prăvăliile ce vând acel produs specific zonei, kurusu sau  produse cărora ne-am obişnuit deja să le spunem organice, cultivate tot de populaţia zonei. La bazar se pot găsi şi preparate specifice zonei ce contin morcovi şi diferite verdeţuri. În terenurile nisipoase de la Beypazari am aflat că se realizează 60% din producţia de morcovi a Turciei, aici aflîndu-se  depozitul de morcovi al ţării. Practic din  morcovi se prepară orice:  îngheţată suc, rahat, ghiudem, keşkül şi chiar săpun.

În Turcia, este ştiut,  trebuie să te laşii pradă deliciilor culinare, rahat, curmale, smochine, caise, migdale și tot sortimentul. Prăvăliile cu astfel de bunătățuri sunt de găsit la orice colţ de stradă. Trebuie să încercați humusul, ayran-ul, legumele, carnea sau/ mai ales prăjiturile şi dulciurile.Să nu uităm înghețata lor pe care unii o compară sau chiar o consideră a fi mai bună decât cea italiană.

Cazarea am înţeles că este de toate felurile şi pentru orice buzunar; dealtfel turcii  se mândresc cu tradiţiile şi istoria lor şi se străduiesc  să îţi arate tot ce au mai frumos. Este interesant de punctat că, deşi îşi construiesc ţara cu destul avânt,  îşi păstrează în acelaşi timp  istoria, natura și frumuseţea specifică nealterate. Este o ţară foarte prietenoasă (acum facem abstracţie de ultimele evenimente politice), care oferă toate facilităţile moderne dar în acelaşi timp este suficient de tradiţională  pentru a satisface şi gustul sau curiozitatea celor interesaţi de această latură. Conform statisticilor, ţara se află în primele 10 destinaţii turistice din lume iar bucătăria, prin diversitatea ei (şi mie mi-a plăcut foarte mult) în primele 5 din lume; deci nu este de mirare că atrag în fiecare an  peste 23 milioane de turişti.

Acum am să revin la Ayaş-acolo unde am fost cu toţii cazaţi-district cunoscut pentru duzii(aguzii) şi roşiile extrem de gustoase precum şi pentru apele termale benefice atât pentru consumul intern cât şi pentru baie şi/sau proceduri.   Aici  ne-am petrecut zilele în cursuri , vizite şi întrunuri la centrul cultural  din oraş, am fost şi cu vaporasul pe lacul Sariyar Baraji (Sariyar Dom) din oraşul Nallihan pe urmele civilizaţiilor apuse din Çayirhan, călătorie oferită şi „sponsorizată”de primarul de acolo, domnul  Ömer Bayarak, am făcut fructoase schimburi de idei dar am fost şi la cumpărături (fiind atâtea doamne din atât de multe ţări ne unea în mod clar un limbaj comun: cel al shoping-ului).

   Toţi cei pe care i-am întâlnit au fost deosebit de deschişi, curioşi şi simpatici prietenoşi şi amabili începând cu Directorul Adjunct al centrului cultural din Ayaş Mehmet Emin Bektaş, Managerul de proiecte minunata Özge Koç Temuçin,   Directorul general Atila Atalay , continuând cu guvernatorul regiunii kaimacamul Hasan Balci  şi primarul oraşului Ali Başkaraağaç care ţinteşte primăria Ankarei la viitoarele alegeri şi, din câte am înţeles, ar avea şi şanse şi, nu în ultimul rând  Mustafa Doğan, responsabilul  cu probleme culturale al  regiunii(un fel de consilier al Prefecturii).
   Şi pentru că sunt interesată şi de aspectul filologic,  pe lângă cuvinte similare  despre care învăţasem deja la şcoală ca: sarma, baclava, salcâm, ceai, alergie,poşetă, machiaj, zarzăre, vişine etc etc  următoarele pe care le-am învăţat foarte uşor, pentru că le auzeam frecvent, au  fost  " çok seviyorum”şi ”çok guzel”precum şi multe altele pe care nu avem spaţiu să le menţionăm aici. Organizatorii au optat să ne facă cadou tricouri cu numele noastre şi ţara de unde venim, aşa că într-o scurtă vizită în bazarul din Ankara, mi-am auzit adeseori rostit numele şi ţara, asta după ce în prealabil le rosteau pe cele ale lui Lucescu, Hagi şi Popescu; oare or fi ştiut că scriu pentru o revistă de sport? ;).

Evident că, nu puteam să nu ţin cont şi de profilul principal al revistei noastre şi nu se putea să nu particip şi la o partidă de volei între două echipe mixte (băieţi-fete),desfăşurată la sala sporturilor din Ayaş unde am putut să văd pe viu firea temperamentală a turcilor deşi era vorba doar despre o partidă să-i spunem “amicală”. Galerie formată din elevii profesorilor implicaţi în joc, tobe, strigături, cântece, îndemnuri, texte special scrise, determinare, veselie, viaţă; spre bucuria noastră a câştigat echipa directorului adjunct Mehmet Bektaş, unul din coordonatorii programului în care ne aflam angrenaţi.

   Dacă ar fi să pot formula o concluzie, pot afirma că turcii, sunt din fire persoane prietenoase si foarte sociabile, de aceea vă recomand să nu rataţi ocazia de a le vizita ţara(asta în caz că nu aşi făcut-o deja); în mod sigur veţi rămâne cu un sentiment plăcut pentru mult timp. Să vă vând un pont:  încercaţi să socializaţi cu ei, turcii iubesc dialogul si sunt curioşi din fire, întrebările lor vor deschide calea dialogului si mici prietenii se înfiripa uşor; în orice caz sunt cu bun simţ şi de bun simţ. Trebuie să recunosc că şi anumite caracteristici fizice moştenite de la străbunicul Ştefan cel Mare m-au ajutat un pic.

   În orice caz, oriunde în Turcia găseşti un om, un monument sau un sentiment care să îţi releve o lume specială; eu am întâlnit şi astfel de locuri şi astfel de persoane.

Deci Turcia = cok guzel.

Notă:din respect pentru prietenii mei din Turcia, în acest număr, editorialul şi interviul vor apărea şi în varianta engleză

Note: as a form of respect  for my friends form Turkey,  in this  number, the interview and my editorial  will appear in English version too

The most beloved sport of all times :tourism Or why choose Turkey as a travel destination

   Seen through the eyes of the common traveler , there are several kinds of Turkey: I may say there is a traditional Turkey, a touristic Turkey, ready to show you what is the most beautiful, the most special in this country, emphasising its traditions, the cultural inheritance, and an European Turkey, full of people from abroad, coming every year to fill out the beaches and the bars, a Turkey tailored to please the majority of the Europeans.

  My trip took me to Ankara, Bezpayari, Ayaş   and the surrounding areas, as part of an European program that I applied for and I got accepted.

This part of Turkey is a sequence of  stony mountains, hothouses, lots of poppies and impressive apartment buildings that appeared almost overnight , in the most unexpected places.

Ankara is a magnificent city, bordered by brand new neighbourhoods, with colourful buildings, whole neighbourhoods of villas, all looking wonderfully alike, amazing parks, tens of shopping centres and luxury office buildings, among which the hundreds of mosques with their beautifully coloured minarets seem to be lost .

   I left Ayaş  İçmece Spa (where we were staying) one morning for Ankara, and I had the joy of being able to admire, throughout the whole trip, an absolutely sensational landscape, with empty hills, tall buildings here and there, lots of poppies, statues and weathered out mountains , with their strange and interesting shapes.

The first stop in Ankara was the Atatürk Mausoleum, an incredible place, that impressed me a lot. I have never seen such a clean and well guarded place before, and, at the same time, someone more worshipped and loved as Ataturk.

The Mausoleum gives you the feeling that you are in the ancient Greece, looking at a freshly built Parthenon.The whole complex is a tribute to Atatürk and his reforms, with whole halls that recreate his great battles and reforms, with exhibitions including the hundreds of luxury gifts received from presidents, kings, padishahs etc. I also enjoyed our guide's the English introduction . His badge told us that his name was Huseyin Durmuş. 

There is a portrait of Atatürk  in every home, every hospital, in the stores and on all coins; airports, boulevards, parks , all are named for him and his portrait can be found everywhere.And for good reason if we are only to mention that him, Atatürk , is the one who introduced the Latin alphabet and granted rights to women and, by simply trying to imagine a Turkey without these two great reforms, we can understand why even the most modern or the  youngest Turkish people call him their hero.

There were tens of coaches full of tourists and hundreds of children come to visit the mausoleum; I was able to capture lots if images that I love, some of which could be seen on my Facebook  page.

   Another trip that delighted my eyes and my soul was the one to Baypazari, the beautiful treasure of Ankara, inherited from the Ottoman Empire. Baypazari is worth seeing for its beauty, the stone paved streets smelling of wood, the mansions, the interesting stories everyone shares and are worth listening to, their special food that have to be tried. Baypazari is a picturesque place  95 km North west from the capital city of Ankara. Close to Baypazari, which looks like is purposely hidden beyond a deserted valley - as it seems to someone raised in a  place with luxuriant vegetation like me  - the unique beauty of the area is catching anyone's eyes.Baypazari, throughout its history, happily went through the Hittite, Phrygian and Byzantine periods , was, later on, the host of the Anatolian selgiuchizes and the ottomans, thus having a rich historical past; this trove of history being beautifully reflected in the exhibitions hosted by the museums in the area.

As a  whole, it looks  like a veritable natural fortress, with the numerous houses raised between the two creeks through the deserted valley that I mentioned before, with beautifully whitewashed houses. On the narrow streets, a tourist's eye is caught by the coppersmiths and their beautifully crafted kettles, silversmiths, the shops selling the local specialty of kurusu or products that w e got used to call organic, locally grown. In the bazaar, one can find local products including carrots and various vegetables. We learned that the sandy areas around Baypazari produce 60% of Turkey's  carrot crops , this area being the country's carrots store place. Carrots are used to prepare anything: ice cream, juice, locum, , keşkül and even soap.

It is a known thing: when in Turkey, one has to surrender to the local gourmet temptations: locum, dates, figs, apricots, almonds and so much more.  At any street corner one can find shops selling these. It is worth trying the hummus, ayran, vegetables, meat and, especially, the sweets. Let's not forget their ice cream considered by many even better than the Italian gelato.

   We were told that all sorts of accommodation are available , in all price ranges; the Turkish people are taking pride in their traditions and history and are trying their best to show the most beautiful thins. One interesting thing to mention is that, although they are rebuilding their country enthusiastically , they manage at the same time to preserve unaltered their history, the nature and the traditional beauty. It is a very friendly country (if we are to leave aside the latest political events) that offers all the modern life facilities but is , at the same time, traditional enough to satisfy the taste and curiosity of the tourists that take interest in this.According to the statistics, the country is among the top 10 worldwide touristic destinations and their cuisine, through its diversity (and I liked it a lot) among the top 5 worldwide; therefore it is not surprising that the country attracts over 23 million tourists every year.

Back to Ayaş - our lodging place- a neighbourhood well known for its mulberry trees and the tasty tomatoes as well as for the thermal springs which are beneficial both for internal use as well as for hydrotherapy.Here, we spent our days attending courses and meetings at the city's community centre, we also went on a  boat trip on the Sariyar Lake in the city of Nallihan, retracing the steps of the past Çayirhan civilisations, trip offered and sponsored by the local mayor, Mr. Ömer Bayarak, we exchanged ideas but we also went shopping (being so many ladies from  so many countries, we found a common language: shopping).

   Everyone we met was open, interested and agreeable, friendly and kind, from the deputy Manager of the Ayaş Cutural centre, Mehmet Emin Bektaş, the  wonderful Özge Koç Temuçin, to the Atila Atalay, the Centre Manager, as well as the regional governor, the kaimacam Hasan Balci   and the city mayor, Ali Başkaraağaç, who is planning to run for Ankara mayor in the next elections, and, from what I understood, has  chances, and, last but not least, Mustafa Doğan, the person in charge with the cultural activities in the region (similar to a councilor).

Obviously, I could not ignore our magazine's specialty and I had to participate in a volley game between two mixed teams (boys and girls) that took place at the Ayaş sports centre where I could see an example of how temperamental the Turkish people can be although it was a frendly game. The gallery included the students of the teachers playing, there were drums, cheers, songs, scandings, specially written slogans, poise, cheerfullness, life; by our delight, the team that won was the one of the deputy manager Mehmet Bektaş, one of the coordinators of the program we were part of.

   And because I am also interested in the philologic field , aside from sound alike words we learned about in school, such as : sarma, baclava, salcâm, ceai, alergie,poşetă, machiaj, zarzăre, vişine, the next ones we learned easliy, becasue we were hearing them very often, were cok seviyorum" şi cok guzel and many others whe will not menton here for lack of space. The organizers chose to offer us T-shirts as gifts, printed wth our names and  the name of our country... so that, during a short trip to the Ankara bazaar I often heard people saying my name and my country's name, only after, previously, they  mentioned the names of Lucescu, Hagi and Popescu (maybe they knew I am writing for a sports magazine?).

   If I were to draw a conclusion, I can say that the Turkish people are very friendly and sociable people by nature therefore I recommend you to not miss the opportunity to visit their country (if you did not do it already); you will definitely be left with a longlasting pleasant feeling . Let me give you a tip: try to socialize with them, the Turkish people love dialogue and they are curious by natre, their questions will open the way to dialogue and friendships are born easily; in any case they have lots of common sense. I have to admit that some physycal features inherited from my ancestor, Stephen the Great, helped a bit.

   In any case, anywhere in Turkey you can find a person, a monument or a feeling to reveal a special world; me, i met such places and people.

   Therefore Turcia = cok guzel. 

                                                              Mihaela Băbuşanu