Mihaela Băbuşanu

"Doamne, s-a întors viaţa la mine a venit tiptil, într-o vară cu aromă de istorie cu cer grav şi frumos ca o noapte adâncă timpul devenise auriu şi fierbinte şi m-am înveşmântat în el ca-ntr-o mantie fermecată"

Noul număr al revistei de cultură şi atitudine „PLUMB, Anul XX, nr. 208, iulie 2024, este gata și abia așteaptă să fie răsfoit și citit. Mulțumesc dlui Prăjişteanu şi colegilor de redacţie pentru includerea grupajului de poeme haiku în paginile revistei. https://usrbacau.ro/revista-plumb-iulie-2024/?fbclid=IwZXh0bgNhZW0CMTAAAR3sk5NktnYA5fD5zEzpp7HhVLt93-b9xhPaweqopfvokMfrXY0GfG_XYXE_aem_fpj_KD07a03gRUkGSTlTMg

Felicitări și mult succes, dna Liliana Atomulese! O inițiativă extraordinară și un mare câștig pentru comunitate! Aşa cum v-am spus deja, în măsura posibilităților, voi fi și eu alături de dvs! Sunteți extraordinară! Vă îmbrățișăm! https://neuitare.ro/2024/07/21/izvor-de-neuitare/?fbclid=IwZXh0bgNhZW0CMTAAAR37EL47TJ4n__wXNsPuTdOIdHHSd0OoeQB06HIxDs62Px_tvbs49UP8L8Y_aem_Dv3kBYQ8HEZNCUJQhz0QKQ

” Starea aceea ... când nu vrei cu tot dinadinsul să mori dar nu vrei cu tot dinadinsul nici să trăiesti”. ( A. Solomon- Demonul amiezii)

Povestea am aflat-o-n poezie Ca fructele pe creanga unui pom Cu fiecare pagină citită Descopeream poetul ca şi om.   Şi gânduri din silabe răsărite Precum răsăre grâul pe ogor Şi serile tot singure şi ele ele Cu nopţile curprinse-n visul lor.   Sunt lacrimi în cerneala care scrie Tristeţe este-n fiecare vers Şi dorul de părinţi mai arde încă Iar mâine pare azi de-nţeles.   Dar vine după iarnă primăvara Cum după orice noapte este zi Ce-i de uitat va trece în uitare Şi fericit poetul va zâmbi.   (     Autorul din partea căruia am primit această dedicaţie deosebită este Vasile Avorniciţei, plecat dintre noi mult prea repede, în urmă cu 3 ani. Vei fi in sufletele si în  gândurile noastre  mereu!  Dumnezeu sa te odihnească  în lumina sa!)

Am căutat iubirea ca pe-o cetate sfântă Ca pe un cer de cântec în lumea de dureri. Am dat năvală-n lume spre tot ce ochiu-ncântă Și-am întâlnit durerea. Dar cerul nicăieri. Am căutat iubirea ca patrie voioasă, Ca pe-un pământ edenic de pace troienit, Să spun odată clipei: Rămâi, ești prea frumoasă! Și-am străbătut pământul, dar pace n-am găsit. Am căutat iubirea ca pe un cer al firii. Și-am vrut să-i ies în cale cu ramuri de finic, Să sorb din cupa lumii nectarul fericirii. Și-am spart în țăndări cupa, căci n-am găsit nimic. Am căutat zadarnic. Dar într-o primăvară, Am întâlnit în cale deodată un drumeț. Pe umerii Lui trudnici purta o grea povară, O sarcină de zdrențe și cioburi fără preț. Trecea pe-o cărăruie întâmpinând batjocuri Lăsând să-i rupă câinii din haină câte-un fald. Urca pe colți de stâncă. Și-n urma Lui, pe-alocuri, Vedeai pe piatra rece sclipiri de sânge cald. Și totuși în privire avea un cer de taină Cum n-am văzut în lume în ochii nimănui. Și-am vrut să-i smulg povara....

"Nu te îndrăgosti de o femeie care citește, de o femeie care simte prea mult, de o femeie care scrie... Nu te îndrăgosti de o femeie cultă, plină de viaţă, pasională, nebună. Nu te îndrăgosti de o femeie care gândește, care știe ea ce știe, și, mai mult, știe să zboare... o femeie sigură de ea însăși. Nu te îndrăgosti de o femeie care râde sau plânge când face dragoste, care știe să-și preschimbe trupul în spirit... și, cu atât mai puțin, de una care să iubească poezia (ele sunt cele mai periculoase), sau care să stea o jumătate de oră, contemplând o pictură și care să nu știe să trăiască fără muzică... Nu te îndrăgosti de o femeie însuflețită, lucidă și ireverențioasă. Să nu-ți dorești să te îndrăgostești de o asemenea femeie... ...pentru că, atunci când te îndrăgostești de o femeie ca ea, fie că rămâne cu tine sau nu, fie că te iubește sau nu, de la ea, de lângă o asemenea femeie, nu te mai întorci NICIODATĂ...la ce erai înainte." ~ Martha Rivera-Garrido ~

"bănuiesc că și tu te-ai gîndit că lumea e un muzeu în plină amenajare. că și tu ai simțit cum gaura din kimonoul karmei se face mai mare la fiecare izbitură din piept. te-ai întrebat oare dacă statuia ta gîndește fiecare respirație sau respiră fiecare gînd iar kimonoul karmei e julit de ridicări nu de cădere te-ai gîndit care e diferența între a pune nume unui animal față de a numi un om. cît de departe e asta de a pune nume sentimentelor netrăite încă cît de departe e asta de a pune nume unei stele sau cît de aproape e asta de a rosti un nume pentru soldatul necunoscut căzut la datorie. cît de aproape e asta de a da nume datoriei dogmei pierzaniei cît de aproape e asta de a găsi un rost pentru cel fără de rost. iată aceste statui de carne îmbrăcate în trening adidas costume armani sau kaishaku de ocazie. cînd pășesc printre pietre sau văd stelele ca niște socluri goale întotdeauna simt acea neliniște care spune că aș putea da greș. dar am kimonoul karmei găurit de atîtea căderi ...

and I found myself on that day suddenly in the fragrance of spring when he embraced me in my long-sleeved kimono with cherry blossoms

Despre genul de femeie care te poate pune faţă în faţă cu propriile fantasme, cu ceea ce ţii bine închis în tine, din multiple considerente Dirty DIANA e un tipar de femeie care te poate da peste cap (si nu vorbim aici de vulgaritati ieftine). De-o fi bine, de-o fi rău, îi las pe cei care se pricep sau au experimentat, să se pronunţe. 😊 Oricum, melodia este frumoasă-

Ne podidise vântul: curgea din zare-n zare Şi-și năpustea puhoiul sălbatic spre zenit. Copacii plini de spaimă păreau că cer iertare. Eram atất de firavi în parcul răzvrătit, Încât simţeam nevoia să devenim romantici, Să facem faţă-acestei măreţe înscenări. Eram atât de singuri sub arborii gigantici, Înnebunite păsări ni se zbăteau în păr. Ne prinse remușcarea că stăm aşa, degeaba, Cu inima căruntă, severă, de prisos, În timp ce, răscolită, bătea în maluri apa, În timp ce era totul atâta de frumos. ...Ne-am sărutat atuncea cu buzele stângace, Cu mimica iubirii știută pe de rost, _ Curgea din ceruri vîntul, se mistuiau copacii, Şi ne gândeam departe la ceea ce-ar fi fost...

- Te iubesc, spuse Micul Prinț - Și eu te vreau, zise trandafirul. - Nu e același lucru..., a răspuns Micul Prinț. ... Să vrei înseamnă să intri în posesia a ceva, a cuiva. Este a căuta în ceilalți ceea ce îți poate umple nevoile personale de afecțiune, companie... A dori înseamnă a ne face propriul nostru din ceea ce nu ne aparține, este să deținem sau să ne dorim ceva care să ne satisfacă, pentru că la un moment dat ne lipsește ceva. A iubi înseamnă a-ți dori binele unul altuia, chiar dacă celălalt are aspirații diferite de ale tale. A iubi înseamnă a permite celuilalt să fie fericit, chiar dacă drumul lui este diferit de al tău. Este un sentiment altruist care vine dintr-un dar al sinelui, se dăruiește în întregime din inima ta. Când iubești, dăruiești fără să ceri nimic la schimb, pentru plăcerea simplă și pură de a dărui. Dar, sigur, acest dar altruist se face doar atunci când știi. Putem iubi doar ceea ce știm, pentru că a iubi înseamnă a te arunca în gol, a avea încredere în via...

Trupul meu a primit forma mâinilor tale Sufletul meu a luat forma sufletului tău, Ochii mei oglindiţi în ochii tăi Au devenit tot mai verzui Iar trupul? Rug de patimi…

"Te-a recucerit și apoi iar dispare. El a reiniţiat totul, te-a sunat, ați vorbit ore în şir, v-aţi scris sute de mesaje,v-ati întâlnit, a fost de vis, dar apoi pauză. Nu mai inițiază nimic sub pretextul că este foarte ocupat şi poate chiar este. Dar asta nu înseamnă nimic. Oricât de ocupat ai fi, nu se poate să nu găseşti timp, măcar un minut pe zi, să scrii un mesaj scurt. Tu ești însă confuză și te gândești dacă ai procedat corect răspunzând cu inima, așa cum este firesc şi dacă nu cumva iar ai greşit undeva. Parcă ai fi prinsă într-o capcană. Nu contează ce spune un barbat ci ceea ce face după ce spune, chiar dacă nu ți-a promis nimic.Contează ce face după acele întâlniri pline de miraj dar şi ce spune DUPĂ. Iubirea are durabilitate si fapte. Important este ca un bărbat sa treacă testul timpului . Sa vezi ce face el in viitor pentru tine sau cu tine. Timpul si faptele ne dezvaluie cine este, faptele sale ulterioare ne arata realitatea. Se spune că trebuie să te ataşe...

"Să-ţi fie ruşine de tine, dacă ai ajuns un suflet obosit, într-un corp încă plin de vigoare". "Be ashamed of yourself, if you get a tired soul, into a body still full of vigor". ( Marcus Aurelius) Autor:  Perry Haddock

"Nu lăsa nimic pentru mai târziu. Mai târziu, cafeaua se răcește. Mai târziu, îți pierzi interesul. Mai târziu, ziua se transformă în noapte. Mai târziu, oamenii cresc. Mai târziu, oamenii îmbătrânesc. Mai târziu, viața trece. Mai târziu, regreti că nu ai făcut ceva... Când ai avut ocazia. Viața este un dans trecător, un echilibru delicat al momentelor care se desfășoară în fața noastră, pentru a nu se mai întoarce niciodată în același mod. Regretul este o pastilă amară de înghițit, o greutate care poartă asupra sufletului cu povara șanselor ratate și a cuvintelor nespuse. Să nu lăsăm nimic pentru mai târziu. Să profităm de momentele pe măsură ce vin, cu inimile deschise și cu brațele întinse pentru a îmbrățișa posibilitățile care ne stau în fața. În cele din urmă, nu regretăm lucrurile pe care le-am făcut, ci lucrurile pe care le-am lăsat nefăcute, cuvintele rămase nespuse, visele rămase neîmplinite..." Toshikazu Kawaguchi de Bodhi Sarango

Tata, m-a învăţat să respect, ocrotesc şi iubesc pădurea. A împădurit zeci de hectare şi am plantat şi eu la rându-mi câteva zeci de copaci. Tot el mi-a spus câte ceva şi despre puterea tămăduitoare a copacilor. Pentru mine, stejarul a fost şi rămâne copacul care mă fascinează cel mai mult, este copacul de esenţă tare, falnic, care ţine piept tuturor furtunilor, simbolul al puterii, al tărei de caracter şi al silvicultorului, cel care mi-a străjuit din poarta casei natale copilăria şi pe care îl asemănam cu TATA. Deunăzi am surprins o imagine cât se poate de grăitoare despre rolul, rostul şi puterea unui copac şi mă întrebam cu groază când va fi şi acesta doborât la pământ de securea nemiloasă a unuia care în viaţa lui nu a plantat sau nu va planta un arbore şi care nu dă doi bani pe eforturilor celor (mult prea puţini)de prezervare a pădurilor şi pe faptul că pădurea produce OXIGEN, ne oferă umbră, oferă hrană şi habitat pentru floră şi faună,îmbunătăţeşte calitatea aerului, dimin...