Într-o lume care se îndreaptă ba chiar
impune parcă industrializarea sentimentelor, a cuvintelor, a firescului, Vasile
Avorniciţei rămâne autentic, neschimbat, un
poet care alege să expună stări prin cuvinte obişnuite, prin trăiri fireşti,
cărora cei trecuţi prin viaţă le știu rostul şi le iubesc dulceaţa.
Fără îndoială, viaţa lasă urme şi
doar cei înzestraţi, aşa ca Vasile Avorniciţei, îşi lasă sufletul purtat cu delicateţe prin toate anotimpurile vieţii.
Autorul se află la al doilea volum
personal, dup cel din anul 2016, “Pocalul cu de toate”, apărut la
Editura Ateneul Scriitorilor Bacău.
Volumul „ Dor de altădată ” se
deschide cu poezia care poartă titilul acestui volum, “Dor de altădată”, în care descoperim un sufet neatins de
meschinăriile vieţii, tânjind după firescul şi omenia vremurilor de altădată. “Nu erau pe stâlpi ghirlande/Nu
strigam că suntem buni/Ne trăiam doar omenia/Pusă-n genă de străbuni”(Dor de altădată).
Citind,
cu interes poemele autorului , m-am lăsat purtată, fără voie, dincolo de lumea
cuvintelor ţesute cu tandreţe pentru cititor, tocmai la Ruginoasa de Neamţ într-o zi de toamnă:“Mă
strâng în braţe prunii/Mă leagănă
salcâmii /Pe tălpi mă calcă iarba ,/Pe
cer mă zbor lăstunii” sau “Mă ninge
galben frunza/Desprinsă de pe ramuri/Şi
mă salută toamna/Cu brumă pe la geamuri
(Toamna la Ruginoasa).
Purtându-ne cu grijă prin locurile copilăriei, autorul ne face, pe rând, cunoştinţă, în cele peste
100 de poeme, cu persoane, evenimente care i-au marcat copilăria. “La vremea cănd
copilăreşte/Mă contopeam cu
întâmplarea /Şi mă credeam erou
din basme/Când imi
băteam desculţ cărarea” (Visând trecutul). Dezgustat
de vremelnicia vremurilor pe care le trăim
“Nu suntem precum
se vede/Chipul nu ne reprezintă/Pe sub
masca zâmbitoare/Purtăm faţa
ipocrită” , nu renunţă
totuşi la speranţă fie ea refugiu final“ Mă
văd acolo împreună/ Cu toţi ai mei
care s-au dus/Şi
cum e viaţa
doar speranţe/Mai sper să-i
văd acolo sus”
(Vremea ipocriziei) .
În acest volum, emoţiile se nasc
firesc, evoluează, trec prin toate anotimpurile, ideile apar continuu, de
pretutindeni în consecinţă versurile curg frumos şi dulce.
Atrag atenţia titluri frumoase,
care reflectă viziunea autorului despre lume, fundamentată pe mai multe
direcţii: dragoste, natură, înstrăinare de sine şi de lume, iubire, univers mărunt ş.a. (“Amintiri de altădată”, “Mai toarnă vin”, “ Am văzut durerea”, “M-a
picurat pe frunte toamna” şi multe altele)
Totuşi,
în iubire găseşte găseşte refugiul şi salvarea: iubire de aproapele său, de
natură, de firesc şi frumos.
“De n-ai
fi tu ,nici zările albastre
/Nici flori ,nici primăveri nu ar mai fi /Ar fi mereu o
lungă iarnă rece/Şi
viaţa-mi de iubire nu ar şti”(De
n-ai fi tu) . Pentru eul poetic,
iubirea înseamnă cunoaştere şi nu are nevoie de întrebări, nu se cercetează cu
mintea, ci se trăieşte cu inima .
Relaţia
om-natură este prezentă în câteva poezii, dintre care vă reţin atenţia cu câteva
versuri din poemul “Mi-e dor”: “ Mi-e
dor şi de pădure/De câmpuri, de imaş/Ce le-am călcat odată/Pe post de ciobănaş”
Şi, ca orice poet care se respectă, este
animat de dragoste şi recunoştinţă pentru femeia iubită care i-a fost alături
din zori şi pănă-n seară, care i-a adus lumina şi splendoarea după care fiecare
dintre noi tânjeşte: “Mereu de tine
alături /Mereu cu tine-n gând/Eu îmi
petrec povestea/Şi viaţa pe pământ” (Îţi mulţumesc, Marie) .
Lumea poeziei este în armonie cu natura, oamenii, anotimpurile,
sentimentele, într-o simbioză fericită.Surprinde extrem de bine viaţa, cu bune şi rele, aşa
încât cititorul ramȃne cu aceste sintagme în inimă şi este atras la lectura
versurilor sale întotdeuna când simte nevoia să iasă din problemele grele ale
vieţii, într-un mod paşnic şi constructiv, care să-i redea speranţa de viaţă
dar să îndemne şi la autoevaluare.
Fără
îndoială, volumul “Dor de altădată”, este un volum care te deconectează de la
prezentul agitat, confuz şi fabricat
prin naturaleţea autorului care expune FIRESCUL.
Poetul are
versuri frumoase, are imagini vii, văpăi care luminează sufletul şi îndeamnă
parcă la rărirea tempo-ului, la meditaţie şi inimă bună.El îşi deschide drum
luminos spre liniştea sufletească pe care a găsit-o între filele de carte şi
tânjeşte să o împartă necondiţionat prietenilor, cititorilor săi.
Vă recomand
această carte, este o poezie pe care o veţi simţi şi o veţi înţelege cu ochii
sufletului.
Mihaela BĂBUŞANU
