Mihaela Băbuşanu

Mihaela  Băbuşanu
"De unde sunt eu?sunt din copilăria mea ca dintr-o țară!"

sâmbătă, 4 aprilie 2020

Timpul în autoizolare

Îi admir pe cei plini de energie, angrenaţi mai mult ca oricând în tot soiul de activităţi fizice, casnice sau intelectuale însă, pe mine, incertitudinea, necunoscutul, haosul, suferinţa pe care o văd sau despre care aud peste tot, nenorocirea asta care câştigă tot mai mult teren mă cam sleieşte de puteri, avânt, imaginaţie, tonus pozitiv. Cum să îţi vezi liniştit de ale tale când exista atâta suferinţă în jur? Ce e drept, deşi sunt acasă cu cel mic, nu pot spune că am timp liber căci Mihail-Dacian mă ţine permanent în priză. În consecinţă nici la ştiri nu mă uit prea des, decât atât cât trebuie pentru a fi informată în legătura cu ordonanţe, legi etc Urăsc să aştept cu infrigurare orele la care se anunţă alţi şi alţi morţi, alţi oameni care nu respectă nimic, alte şi alte nereguli ş-a.m.d
Dealtfel, noroc cu peştişorul meu de aur care îmi atrage atenţia spre lucrurile de care este pasionat acum: maşini, camioane, tractoare, avioane, mult desenat şi colorat şi mă ţine mai tot timpul ocupată, departe de gânduri negative.
A nu se înţelege că stau "uitată" pentru că, chiar şi aşa, pe fondul unui tonus nu tocmai bun, am destule de făcut şi nu doar pendulez dintr-o cameră într-alta însă, sunt foarte departe de propria-mi listă de "must do". Cu toate acestea, nu îmi ajunge o zi pentru câte aș avea de făcut!!
În altă ordine de idei, probabil autoizolarea într-un apartament, este mai grea pentru cineva născut la casă, la 5 minute de livadă şi pădure. Însă este important să respectăm recomandările autorităţilor căci ce poate fi mai de preţ decât sănătatea?
În restul timpului, şi mie mi se întâmplă fix aşa:
".... mă apuc de citit și după zece rînduri pierd șirul. Mă surprind gîndindu-mă la ale mele, ca altădată la concertele prea lungi de muzică clasică. Ce s-o mai dau după deget, n-am stare. Nu pot citi. Pentru mine, măcar, cititul, ca și scrisul, nu e o chestiune de timp, ci de stare a minții și-a trupului meu. Nu pot citi cînd sînt stresat, îngrijorat, nesigur pe ziua de mîine. Poți citi cînd viața e ceva ce nu ți se-ntîmplă ție, dar nu și cînd devine reală, dură, cînd viața te-apucă de gît și te strînge tot mai tare. Nu știm ce vom trăi în săptămînile următoare, nu știm nici ce și cît vom mai putea să citim.
Totuși, nu cedez, citesc în fiecare zi: măcar cele zece rînduri pe care mă pot concentra, și tot e mai mult decît nimic". (Mircea Cărtărescu)

duminică, 29 martie 2020

Poezie premonitorie-Adrian Păunescu 2011

Şi ce-ar fi dacă,

Într-o zi blestemată
Ne-am îmbolnăvi cu toții
Deodată?
Si medici, si pacienți,
Si părinți, si copii?

Ce-ar fi, ce-ar fi

Daca, brusc,
Ne-am îmbolnăvi,
Daca n-ar avea
Cine pe cine sa mai trateze,
Bandaje si paranteze?

Ce-ar fi daca,

In urma dreptului legitim
De a ne îmbolnăvi,
Chiar ne-am trezi,
Ca ne-am îmbolnăvit
Si n-avem cui ne adresa,
N-avem pe cine chema?

Ce-ar fi daca,

Intr-o zi blestemata
Ne-am îmbolnăvi
Cu toții
Deodată?

Miroase-a carantină peste veac,

Bolnavii sunt chemati sa se supună,
la încercarea ultima,comuna,
sa li se spuna: nu mai aveti leac.. "

(Bolnavi unanim- Adrian Păunescu)
Imagine preluată de pe: online museum of paintings - PaintingValley.com.

vineri, 27 martie 2020

Cred că eram fericiţi dar a trebuit să se întâmple nenorocirea asta pentru a conştientiza acest lucru.
lucrarea îi apaţine lui: Awesome Donut

Ziua scadenţei

"Acum vom plăti, de fapt, prețul angajărilor pe pile în instituții publice. Acum o să simtă toată lumea că România asta de după Revoluție a fost construită pe fundamente valorice incerte. România valorilor inversate începe de acum să deconteze prețul anilor de impostură, de prostie și incorectitudine. Să facem un exercițiu de imaginație și să vedem cum ar fi fost astăzi, acum, România noastră, dacă ar fi condus-o, pe toate palierele ei, centrale și locale, oameni deștepți. Dacă examenele de admitere în școli superioare erau pe bune, dacă atâtea concursuri de angajare erau corecte. Dacă sistemul sanitar era înțesat de profesioniști. Dacă..."
https://www.podul.ro/articol/ziua-scadentei-9844.html?fbclid=IwAR1uSLvIv5mhafjZMQLLt7qmFUkksDdfvDVQ7U2cS5hXTco2K46CNdVcmN0
Editoria de Carmen Dumitrescu în podul.o
"Ani la rândul, România și-a privit impasibilă valorile plecând și a lăsat în locul lor oportuniști și incompetenți să urce tot mai sus, în fruntea organigramelor, fără a se revolta. S-a tăcut de fiecare dată, din interes sau din indiferență, când banul public era jefuit fără jenă, astfel că hoții au început să renunțe la discreție și să facă totul în văzul lumii. Amantele au devenit directori de spitale, rubedeniile au devenit șefi de instituții publice, iar plagiatorii profesori universitari. Societatea întreagă a luat-o pe același drum, astfel că trișatul la examene a devenit o modă, iar rezultate concursurilor de angajare au intrat într-un firesc al măsluirii. România întreagă și-a inversat scara valorică, lăsându-i pe cei buni în urmă, marginalizându-i, și promovând orice mirosea de departe a non-valoare, a oportunism, a incompetență. Politicienii au fost aleși pe aceleași criterii.
Și lucrurile păreau cumva să meargă și așa. Ce e drept, la momentul acela, dezastrele naturale păreau scenarii de film. Dar a venit și vremea coronavirusului. O vreme în care România ar fi putut fi condusă de valorile acelea care fie au plecat, fie au fost marginalizate. De voci sigure, care ar fi putut lua decizii preventive, nu adaptate dezastrului.
Nu de directori de spitale numiți politic, nu de politicieni care își anunță izolarea în conferințe de presă, nu de medici cu diplome cumpărate, nu de conducători de instituții publice care habar n-au cum să reacționeze în situații de criză, nu de comunicatori care refuză să-și mai facă treaba, de frica judecății publice. Tot ce vedem acum e rezultatul unui lanț de decizii pe care noi le-am luat.
Acum vom plăti, de fapt, prețul angajărilor pe pile în instituții publice. Acum o să simtă toată lumea că România asta de după Revoluție a fost construită pe fundamente valorice incerte. România valorilor inversate începe de acum să deconteze prețul anilor de impostură, de prostie și incorectitudine. Să facem un exercițiu de imaginație și să vedem cum ar fi fost astăzi, acum, România noastră, dacă ar fi condus-o, pe toate palierele ei, centrale și locale, oameni deștepți. Dacă examenele de admitere în școli superioare erau pe bune, dacă atâtea concursuri de angajare erau corecte. Dacă sistemul sanitar era înțesat de profesioniști. Dacă..."

joi, 26 martie 2020

"Un arheolog este soțul ideal pe care o femeie îl poate avea; cu cât ea îmbătrânește, cu atât acesta devine mai interesat de persoana ei". Agatha Christie

miercuri, 25 martie 2020

Thank you, Japan!

隔離生活桜の匂う夢の中 千秋
self-isolation-
i smell the cherry blossoms
only in my dream

中野千秋 自己隔離
夢の中だけの桜の匂い
隔離生活桜の匂う夢の中
Mulţumesc tare mult pentru nominalizare şi apreciere Mine Mukose şi pentru traducere Chiaki Nakano!
Thank you very much for nomination and appreciation Mine Mukose and for translation Chiaki Nakano!
Thank you Haiku Column Tokyo, Japan!
Pictura: Moyra Miller, ClayZ Arts

sâmbătă, 21 martie 2020

Despre alăptarea prelungită

“Laptele uman în al doilea an după naștere conține concentrații semnificativ mai ridicate de lactoferină, lizozim și imunoglobulină A, decât probele din băncile de lapte”

Şi când mă gândesc că la noi până şi pediatrii sunt contrariaţi de faptul că alăptezi după vârsta de 1 an....darmite după 2 ani....Întrebări/ironii de genul "Îi dai să sugă până se însoară?" sau afirmaţii de genul "Cei întorşi de sân au ochi răi" întâlneşti la tot pasul....În tot cazul, părerile sunt atât de diametral opuse, încât tu, ca MAMĂ, găseşti foarte greu o linie de mijloc.Cel mai sigur şi corect este să mergi după instinct.
În societatea în care trăim, în ritmul în care trăim şi mai ales dat fiind faptul că avem servicii, că cei mici trebuiesc duşi în colectivităţi, alăptarea până la 7 ani este exagerată şi imposibilă însă până în vârsta de 3 ani nu mi se pare ceva irealizabil.Dealtfel, undeva între 1 an jumătate şi max 3 ani, mama ar trebui să simtă şi să decidă când spune stop, în funcţie de particularităţile fiecărui copil, ale fiecărei mame, al fiecărui caz în parte.
"Aș dori să rog toate mamele care alăptează să aibă încredere în instinct și să nu lase pe absolut nimeni să dicteze în una dintre cele mai intime relații dintre ele și copiii lor".
"Ca o concluzie, alaptarea este naturala. Natura a facut ca intarcarea sa fie un proces care dureaza minim 2 ani si am ajuns sa fim cea mai complexa specie de pe Pamant urmand acest proces. Acum, brusc, despicam firul in 14 si iese la iveala psihanalistul din fiecare din noi si deodata alaptarea e buna, dar numai x luni. Mamele sunt incurajate sa alapteze la program, sa nu-si tina micutii prea mult la san pentru a nu-i rasfata, sa-i lase sa planga fie “pentru a-si face plamani”, fie pentru ca “toti copiii sunt niste santajisti” si, intr-un final, sa nu exagereze cu perioada alaptarii, 1-2 ani fiind decretata ca perioada maxima acceptata".
În societatea în care trăim, în ritmul în care trăim şi mai ales dat fiind faptul că avem servicii, că cei mici trebuiesc duşi în colectivităţi, alăptarea până la 7 ani este exagerată şi imposibilă însă până în vârsta de 3 ani nu mi se pare ceva irealizabil.

Dealtfel, undeva între 1 an jumătate şi max 3 ani, mama ar trebui să simtă şi să decidă când spune stop, în funcţie de particularităţile fiecărui copil, ale fiecărei mame, al fiecărui caz în parte."Aș dori să rog toate mamele care alăptează să aibă încredere în instinct și să nu lase pe absolut nimeni să dicteze în una dintre cele mai intime relații dintre ele și copiii lor"."Ca o concluzie, alaptarea este naturala. Natura a facut ca intarcarea sa fie un proces care dureaza minim 2 ani si am ajuns sa fim cea mai complexa specie de pe Pamant urmand acest proces. Acum, brusc, despicam firul in 14 si iese la iveala psihanalistul din fiecare din noi si deodata alaptarea e buna, dar numai x luni. Mamele sunt incurajate sa alapteze la program, sa nu-si tina micutii prea mult la san pentru a nu-i rasfata, sa-i lase sa planga fie “pentru a-si face plamani”, fie pentru ca “toti copiii sunt niste santajisti” si, intr-un final, sa nu exagereze cu perioada alaptarii, 1-2 ani fiind decretata ca perioada maxima acceptata".Interesant de citit şi ce spune PRINTESA URBANĂ, accesând link-ul de mai jos.https://www.printesaurbana.ro/2018/05/alaptarea-prelungita-prea-putin-incurajata-romania-zilelelor-noastre.html?fbclid=IwAR07VX_MEsY9OGOZjQNkEvoxeEBSWflMsZG1zVglQSQ44K29tnGBUr501k8

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, “o creștere modestă a ratelor de alăptare ar putea împiedica până la 10% din totalul deceselor copiilor sub cinci ani: Alăptarea joacă un rol esențial și uneori subestimat în tratarea și prevenirea bolilor copilariei” [accentuăm această idee!]

Alăptarea contribuie la dezvoltarea intelectuală a copilului tău.Cercetări aprofundate privind raportul dintre realizările cognitive (scorurile IQ, note obținute la școală) și alăptare au arătat că acei copii care sunt alăptați pe o perioadă mai lungă, au cel mai mult de câștigat.
Alăptarea contribuie la dezvoltarea social și mentală a copilului tău.

Câteva studii au arătat existența unui raport pozitiv între durata lungă a alăptării și dezvoltarea socială.
– Duazo 2010, Baumgartner 1984
“O durată mai scurtă a alaptării poate fi un predictor al unor probleme de sanătate mintală pe parcursul traiectoriei de dezvoltare a copilăriei și a adolescenței timpurii.”– Oddy 2010
Potrivit lui Elizabeth N. Baldwin, Esq. în “Alaptarea extinsă și legea”:
Alăptarea este o modalitate caldă și iubitoare de a satisface nevoile copiilor trecuți de 18 luni. Nu numai că îi înviorează și le dă energie; de asemenea, calmează frustrările, loviturile și vânătăile și stresul zilnic al copilariei timpurii. În plus, alăptarea prelungită îi ajută pe cei mici să facă o trecere treptată spre copilărie. ”
Baldwin continuă: “Îndeplinirea nevoilor de dependență ale copilului este cheia pentru a ajuta copilul să-și atingă independența. Și copiii depășesc aceste nevoi în funcție de propriul ceas interior. Copiii care obțin independența în ritmul lor propriu sunt mai siguri în acea independență decât copiii forțați să devină independenți în mod prematur.”Alăptarea după vârsta de 18 luni e normalăAcademia Americana de Pediatrie recomandă ca “Alăptarea să fie continuată cel puțin in primul an de viață și mai mult, atât timp cât se dorește reciproc de către mamă și copil … Durata crescută a perioadei de alăptare conferă copilului și mamei beneficii semnificative pentru sănătate și dezvoltare … Nu există o limită superioară a duratei alăptării și nu există dovezi legate de posibilele efecte negative psihologice sau de dezvoltare legate de alăptarea în al treilea an de viață sau dincolo de acesta. “(AAP 2012, AAP 2005)
Academia Americana de Medici de Familie recomandă ca alăptarea să continue în cursul primului an de viață și că “așa cum recomandă OMS, alăptarea ar trebui să continue, în mod ideal, dincolo de prima copilărie, dar aceasta nu este norma culturală în Statele Unite și necesită sprijin și încurajare continuă. S-a estimat că o vârstă naturală de înțărcare pentru oameni este între doi și șapte ani. Medicii de familie ar trebui să fie informați cu privire la beneficiile continue pentru copil în urma alaptării prelungite, inclusiv protecția imunitară continuă, o adaptabilitate socială mai bună și o sursă durabilă de hrană în caz de urgență. Cu cât femeile alăptează mai mult, cu atât mai mare este scăderea riscului de cancer la sân “. De asemenea, se observă că ” Dacă copilul are mai puțin de doi ani, acesta prezintă un risc crescut de boală dacă este înțărcat “(AAFP 2008)
Academia de Medicină de Alăptare afirmă că alăptarea dincolo de prima copilărie este norma biologică. “Vârsta medie la înțărcare variază de la șase luni la cinci ani … Afirmațiile cu privire la faptul că alăptarea după prima copilărie ar fi dăunătoare mamei sau sugarului nu au absolut nici o bază medicală sau științifică”, spune Arthur Eidelman, MD, președinte al Academiei de Medicină de Sânge. “Într-adevăr, problema cea mai importantă este dauna provocată de practicile moderne de înțărcare prematură“. Organizația mondială a medicilor mai notează că “Laptele uman conține substanțe nutritive, anticorpi și substanțe modulate imunitar care nu sunt prezente în laptele praf sau laptele de vacă . Durata mai lungă a alăptării este asociată cu riscuri reduse ale cancerului de sân, cancerului ovarian, diabetului, hipertensiunii, obezității și atacului de cord pentru mamă. “(ABM 2012)
Un chirurg general american a declarat că acel copil care continuă să fie alăptat până la vârsta de doi ani este un copil norocos. (Novello 1990)
Organizația Mondială a Sănătății subliniază importanța alăptării până la vârsta de doi ani sau mai mult. (OMS 1993, OMS 2002).
Cercetarea științifică realizată de dr. Katherine A. Dettwyler arată despre copiii noștri că sunt astfel contruiți încât să aibă nevoie de între 2,5 și 7 ani de alăptare (Dettwyler 1995)."

Ce se spune la noi: ""Dupa un an jumatate, majoritatea compusilor din lapte nu mai au nicio eficacitate, sanul este folosit doar pe post de linistire", ne spune doamna Gabriela Cojocdoctor pediatru si medic de familie, in cadrul clinicii Sfantul Spiridon, din Bucuresti."

"Cred ca extinderea perioadei de alaptare creeaza o dependenta nu numai fizica, ci si emotionala, intre mama si copil. Impinsa dincolo de limita fiziologica, poate duce la tulburari de adaptare si comportament: mama devine hiperprotectoare si copilul anxios", observa doamna doctor Augusta Ghita.
   
Luiza Stefan, psiholog si psihoterapeut in formare (la Asociatia Romana de Psihoterapie Centrata pe Persoana) ne impartaseste din experienta ei.

"Am intalnit acum un an jumate o psihoterapeuta englezoaica ce recomanda alaptarea si dormitul in pat cu copilul, pana cand acesta nu mai vrea singur. Unii psihologi cred ca a alapta cat mai mult, pana pe la 3 ani, ofera o siguranta pe termen lung copilului. Ca, departe de a-l face pe copil dependent, aceasta siguranta o sa fie baza pentru bunastarea lui emotionala, cand va creste.

În societatea în care trăim, în ritmul în care trăim şi mai ales dat fiind faptul că avem servicii, că cei mici trebuiesc duşi în colectivităţi, alăptarea până la 7 ani este exagerată şi imposibilă  însă până în vârsta de 3 ani nu mi se pare ceva irealizabil.Dealtfel, undeva între 1 an jumătate şi max 3 ani, mama ar trebui să simtă şi să decidă când spune stop, în funcţie de particularităţile fiecărui copil, ale fiecărei mame, ale fiecărui caz în parte.


+7 ANI

În ziua aceea de martie
iubite tată ai plecat
lăsând în urmă
o inimă frântă de durere,
multe îmbrăţişări fără răspuns
şi vorbe de alint nerostite
pe care mă rog să le mai aud
măcar în vis.
Să ştii dragă tăticule
că în inima mea mezină
acum pădurea noastră
e doar plină de uscături,
stejarul de la poartă
nu mai este la fel de verde şi umbros
şi după fiecare ploaie
niciodată nu mai răsare soarele.

(Fără tata)

LA MULŢI ANI, DRAGI POEŢI! 🤗


joi, 19 martie 2020

Şi la muzeu se munceşte!

Şi pentru că mai multe persoane se întrebau contrariate ce căutăm noi la servici dacă nu avem public vizitator....
Adevărat, Complexul Muzeal “Iulian Antonescu” Bacău a suspendat și el orice activitate cu publicul însă, în spatele uşilor închise pentru public, întotdeauna s-a muncit şi se munceşte în continuare.
Activitatea noastră nu constă exclusiv în primirea vizitatorilor ci presupune multe, mult mai multe activităţi cum ar fi, realizarea de fişe analitice, fişe de conservare, activităţi de restaurare, propunere pentru restaurare, activităţi de conservare preventivă, desprăfuiri obiecte, curăţenie în sălile de expoziţie, păstrare microclimat optim, grafice temperature şi umidităţi, valorificarea patrimoniului prin studii, articole, cărţi, pregătirea specialiştilor pentru participări la sesiuni de comunicare, se lucrează la viitoare proiecte, la viitoarele expoziţii, se fac inventarieri etc
Totuşi, abia aşteptăm să ne revedem sănătoși cu publicul vizitator!
Ps:masca din imagine este pentru protecţie împotriva prafului




sâmbătă, 14 martie 2020

Mulţumesc, dle Grigoriu Florin!

Grigoriu Florin în Mihaela Băbuşanu
Ieri la 09:08
"Ieri am scris într-un articol pentru o revistă bucureșteană (poate Bucureștiul literar și artistic), cu prilejul sărbătorii a 30 de ani de revistă HAIKU și acest text: Mihaela Băbușanu, ”Stejarul cu flori de cireș”, Editura Derzis Eruditio, Bacău, 2014, 90 de pagini.
”De dimineață-/ sorbind roua florii/ o buburuză.” Conceptele estetice nipone cuprins și norma ”mei” (frumusețea naturi și a inteligenței umane), care caracterizează poemul muzeografei din Bacău, profesoară de istorie, poetă publicând și pe internet. Acesta este al doilea volum al său, după”Adevărata fericire” (despre care există în această carte și haikuul: ”După lansare -/ cireșul înflorește/ în grădina mea”, plin de prospețime, având și legătura misterioasă, nu numai sufletul ei a înflorit, bucurându-se de cartea primă ci și cireșul, natura din preajmă.). LA MULȚI ANI! Ziua unei prietene-/ o bucurie și/ citirea cărții ei.." (Grigoriu Florin)