Mihaela Băbuşanu

Mihaela  Băbuşanu
"De unde sunt eu?sunt din copilăria mea ca dintr-o țară!"

marți, 12 martie 2019

VALSUL RIMĂVERII- 16 MAI 2019

VALSUL  PRIMĂVERII -16 MAI 2019
Pentru cei interesaţi de participarea la acest eveniment, invitaţiile pot fi procurate şi de la mine, în calitatea mea de colaborator voluntar al “Farmacii Naturii”, inclusiv pentru acest eveniment.Se pot face iniţial şi rezervări.
Mă puteţi contacta aici, telefonic sau pe adresa de e-mail:dragoneasa@yahoo.ca




luni, 11 martie 2019

APEL UMANITAR!

Este posibil ca imaginea să conţină: text




O familie destul de greu încercată, are unul dintre membri bolnavi de Allzeimer.Ar dori să ştie dacă există un sanatoriu sau un loc unde l-ar putea interna, care sunt condiţiile de internare etc Asta pentru că situaţia pur şi simplu îi depăşeşte. Vă mulţumesc în numele lor pentru ajutor!
Ma puteţi contacta aici sau pe adresa: dragoneasa@yahoo.ca

sâmbătă, 9 martie 2019

Ce ar fi de spus....


Născută pe 12 martie, peşti/dragon de foc
Muzeolog, poet, expert bunuri cu valoare memorialistică, prezentator tv, jurnalist, promotor cultural.
„Sunt din copilăria mea ca dintr-o ţară”
Şi, deşi nu mi-a adus prea multe beneficii, uneori dimpotrivă, port întotdeauna, în bagajul obligatoriu, bunul simţ, iubirea de aproape, credinţa şi bunul simţ (toate deprinse în cei 7 ani de acasă)  şi fidelitatea sub toate formele sale. Ţin foarte mult la prietenia adevărată nu dictată de interese, am foarte mulţi cunoscuţi, amici, şi foarte puţini prieteni adevăraţi, toţi deosebiţi, care au trecut ori proba timpului ori  proba obstacolelor apărute inerent în calea noastră.
 După absolvirea liceului, am susţinut examen pentru un post de suplinitor ca   Profesor de limba si literatura română şi latină  la inspectoratul judeţean Neamt, si pentru că am luat notă bună am avut dreptul să aleg şcoala unde erau posturi disponibile aşa că am optat pentru şcoala generală din localitatea Cuci, jud Neamţ foarte aproape de satul natal şi unde vărul meu, parohul de acolo, Carp Constantin,  preda religia .Mi-am spus că,  dacă printr-o întâmplare nu va fi să nu reuşească  la Facultate să nu stau un an acasă şi să –mi ocup cât mai util timpul………..dar cum am reuşit la facultate,  am predat până la începerea anului universitar la 1octombrie 1994. După terminarea Facultăţii m-am angajat prin concurs, la Muzeul Judeţean de Istorie (actualmente Complexul Muzeal “Iulian Antonescu”), al cărei director era pe atunci Viorel Căpitanu.Întâi pe post de custode, apoi pe post de conservator bunuri culturale.Referitor la postul pe care îl ocup,acela de conservator bunuri culturale,  timpul nu mi-a permis să mă gândesc şi să accept un alt post care ar fi presupus să o iau iar de la capăt, să trec iar prin toate gradele ş.a.m.d  Şi cum o transformare de post nu s-a putut (conform răspunsurilor primite la multele mele solicitări în acest sens), mi-am spus ca este timpul să merg înainte pe linia pe care mă aflu şi să încerc să o fac cât mai atractivă.
Studii/specializări/titluri:
Liceul teoretic „Mihail Kogălniceanu”, profilul filologie-istorie
 Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava, Facultatea de Muzeologie cu continuarea ulterior a studiilor în istorie
 Licenţiată în istorie şi muzeologie
Preşedinte al Asociaţiei culturale şi editurii “Derzis Eruditio” în perioada 2011-2014
  Director al revistei de cultură sportivă „Sportul băcăuan” în perioada 2011-2014
  Redactor revista de cultură „Plumb”, Bacău (prezent)
  Redactor revista de cultură „Meridianul Iaşi-Vaslui-Bacău”, apare la Vaslui (prezent)
  Conservator bunuri culturale în cadrul Complexului Muzeal” Iulian Antonescu”, Bacău (prezent)
  Prezentator şi realizator tv la  Tele 1 Bacău (emisiunea “Telesportiv”)
  Membru al UZPR (Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România) din anul 2016
 Membru al Asociaţiei Culturale “Octavian Voicu” Bacău şi al cenaclului cu acelaşi nume
 Membru Romanian Kukai şi al http://lyricalflashes.blogspot.com/, un blog şi un grup al creatorilor de senryu
Autoarea volumelor de poezie:
“Adevărata fericire/True happiness”
“Stejarul cu flori de cireş/The cherry blossom oak tree”
“Femeia bonsai”
“cu Mercur în exil”
În manuscris “Dragoneasa”, volum pe care îmi doresc (nu ştiu dacă o să reuşesc) să îl tipăresc şi să îl lansez anul acesta.
Este menţionată şi în:  Personalităţi băcăuane”, “Autoare de haiku din România”, “Scriitori băcăuani”, “Antologia Plumb 600”, “366 lecţii de haiku” etc
Despre viaţa personală şi altele:
Mult prea mulţi ani am fost prinsă într-o relaţie (evident frumoasă la început), care se numeşte căsnicie însă mă tem că multora dintre ani ar trebui să le atribui cuvântul căznicie aşa că mai bine renunţ la acest termen. În această relaţie, pe de o parte  libertatea de a scrie poezie, de a mă perfecţiona, de a mă deplasa în interes de serviciu, de a participa la sesiuni de comunicări pentru mai multă cunoaştere şi deschidere, de a-mi aprofunda studiile şi multe asemenea, pe de altă parte ideea unei familii extinsă cu măcar încă un membru nu a fost deloc agreată. În consecinţă, deşi foarte târziu, la un moment dat a sosit ziua descătuşării, ziua în care mi-am luat bocceluţa cu lucrurile personale la care ţineam cel mai mult şi am luat-o de la zero la vârsta la care cei mai mulţi şi-au aşezat deja vieţile pe făgaşul cu turnură finală.
Limitarea impusă este nocivă, te înconjoară mişeleşte cu braţe solide, lipicioase şi, odată ce ai scăpat din a ei strânsoare, simţi că te cureţi, că te eliberezi, că retrăieşti.Din păcate am avut parte de multe astfel de limitări.Impuse. Impuse de loc, de oameni, de timp, de spaţiu şi, uneori chiar de mine.Unde mi-am găsit puterea de a mă regăsi? De a renaşte? Paradoxal boala si moartea tatălui meu mi-au dat această putere, mai apoi boala si moartea mamei.
Deşi postul pe care îl ocup  acum cu programare impusă şi îndatoriri care nu sunt specifice nici pregătirii şi nici formaţiei mele ca om,  îmi limitează  mult libertatea de a crea, planifica şi pune în practică expoziţii, idei, idei frumoase, altfel decât cele atât de „bătucite”, cărora le dai doar CTRL/COPY şi le schimbi doar denumirea, totuşi, am reuşit cu destul efort de convingere, să fac şi aici unele acţiuni frumoase, captivante: cum ar fi expoziţia „Jucăriile copilăriei de altădată”, care a fost expoziţia cea mai vie, mai căutată, cu cele mai multe ecouri dintre toate expoziţiile muzeului din ultimii mulţi ani, „Japonia departe-aproape de Bacău”, unde am colaborat cu parteneri externi, Oana Gheorghe si Brosu , Constantin,  am pus bazele unui alt proiect deosebit, „Bacău-personalităţi ale locului”, în colaborare cu jurnalistul Romulus Dan Busnea, am organizat şi vernisat expoziţia „Sportul băcăuan reflectat în trofee româneşti şi străine” , Am organizat cu ajutorul colegului si prietenului Prof dr Sergiu ConstantinEnea, conferinţa ştiinţifică „Omul cucutenian” susţinută de conf.univ.dr Dumitru Boghian de la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava (care mi-a fost şi mie profesor şi care, ulterior, mi-a devenit  îndrăznesc să spun, prieten, sprjinindu-mă psihic în multe  momente dificile),am pus bazele proiectului „Istoria unei lumi: de la omul cucutenian la Cuza  împreună cu Şcoala Alexandru Ian Cuza din Bacău prin prof. înv.Creangă Monica, Şcoala Costeşti jud Iaşi prin dna Malanca Elena şi Centrul Cultural Ruginoasa Iaşi, apoi proiectul  Istoria fără manual” un proiect deosebit, alături de colegi şi prieteni, toţi profesori de istorie şi toţi absolvenţi ai Facultăţii de Istorie al Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceva.
 Am contribuit şi colaborat (alături de prietenii mei şi proprietarii galeriilor , fam Ţînteanu,  la deschiderea galeriilor de artă „Karo” din Bacău cu o expoziţie „Ion Mihalache” în anul 2014 şi lista colaborarilor frumoase ar putea continua.
În anul 2011 pune bazele unei asociaţii culturale şi a unei edituri ambele denumite „Derzis Eruditio”, împreună cu alte 3 persoane.În echipă erau :un inginer,  un muzeolog, un profesor- învăţător, un profesor şi o economistă. Din luna septembrie  2011 au editat neîntrerupt  revista lunară de cultură sportivă „Sportul băcăuan” (înfiinţată de Leonard Popa şi Adrian Amalanci)  a cărei director am fost în perioada 2011-2014, când am ales un alt drum.
Am colaborat şi colaborez şi la câteva ziare şi publicaţii: „Plumb”, „Sportul băcăuan”, „Meridianul”, „Lohanul” etc, am fost realizator şi prezentator tv pentru o scurtă  vreme la televiziunea locală 1 Tv, condusă de Sebi Şufariu, cu emsiunea „Telesportiv”  Dealtfel din toamna lui 2016 sunt şi membră a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Filiala Bacău şi  din anul 2011 sunt şi expert patrimoniu, pe ramura bunuri cu valoare, morialistică/personalităţi.
În altă ordine de idei, am inţiat şi coordonat mai multe activităţi culturale, donaţii de cărţi, rechizite şi jucării la Grădiniţa şi Şcoala cu clasele I-IV din Băbuşa, com Băceşti, jud Vaslui si la Centrul Medico Social din Băceşti, unde, cu ajutorul unor oameni de bine am făcut o donaţie însemnată de carte, de câteva mii de titluri şi unde s-a pus astfel bazele unei biblioteci a centrului.
De curând am creat un grup “Mămici cu pitici-donaţii, schimburi şi împrumuturi”( acest grup a fost creat în ideea de a ajuta mămicile aflate într-o oarecare dificultate cu atâtea cheltuieli care apar, inerent, atunci când aduc pe lume un copil sau când ai copil sau copii în general.), administrez pagina oficială “Bacău-personalităţi ale locului”, pagina satului Băbuşa, şi blog-ul meu personal Mihaela Băbuşanu, în limita extrem de puţinului timp rămas tot mai rar, liber.
DESPRE SCRIS ŞI FAMILIA MEA:
Am început să scriu cam prin clasa a III-a- a IV-a, un fel de poeme în care mama şi tata erau elementele esenţiale şi sursa mea de inspiraţie, apoi Ştefan cel Mare şi Moldova, natura, viteaz au fost primele surse de insipraţie. Asta pentru că provin dintr-un sătuc  răzeşesc, familia Băbuşanu fiind una dintre cele 4 familii de răzeşi  întemeietoare ale  satului BĂBUŞA în a II-a jumatate a sec XV şi tata fiind un vânător iscusit îl percepeam a fi cel mai mândru, mai frumos şi mai viteaz dintre toţi . În gimnaziu, dna profesoară de română mi-a descoprit talentul pentru compuneri, scurte povestiri şi poveşti, de fapt asta ar fi prima dată când am fost remarcată şi apreciată, proza mi-a adus primele beneficii de imagine şi mai multe note de 10 evident. Evident că uniii colegi invidioşi, îmi spuneau aşa, ca în glumă, „poiata”. ;) Atunci când aveam ca temă alcătuirea unor propoziţii sau fraze care trebuiau să respecte o anume structură gramaticală, îmi amintesc să întotdeauna propoziţiile sau frazele mele erau mai pompoase, îmi plăcea să introduc cuvinte noi sau, mai ales, arhaisme. Dealtfel mama era sursa mea principală în acest sens, dicţionarul meu explicativ de arhaisme.
Prima poveste care mi-a fost spusă şi care am îndrăgito foarte tare a fost „Îngerul şi ghiocelul” poveste scrisă de Iulia Haşdeu din cartea de citire de clasa a IV-a a mamei. Am iubit povestea aceea şi la fel de mult o iubesc şi acum.Abia aştept să i-o pot citi şi explica fiului meu Mihail-Dacian. Poate şi de aceea înrăgesc atât de mult îngeri şi ghioceii, toate simbolurile şi imaginile care au legătură cu ei.
În liceu am schimbat stilul, am început să scriu poezie în vers alb, de multe ori la prima vedere/prima inspiraţie, şi unele erau considerate chiar reuşite.În  facultate când am scris tot poezie, când nu, în orice caz, sursa de inspiraţie erau propriile-mi trăiri, experienţe etc
Din 1997 până prin 2004 sau 2005 deci vreo 7-8 ani am făcut o pauză în ale scrisului, o pauză la poezie. Scriam doar anumite sloganuri pentru tipografii sau alte firme (pentru care nu primea decât mulţumiri dar ce este drept nici nu ştiam să cer), am venit cu idei de titlu, idei de titlu pentru ziare etc..De fat, în acea perioadă, viaţa mea a avut o turnură pe care o credeam finală şi poate corectă. Dar nu a fost aşa. Viaţa fără poezie este tristă. Şi prin poezie eu înţeleg mult mai mult de atât.
Din 2005 am început să mai particip ocazional la unele concursuri, m-am reapucat de scris, am apărut în primul volum colectiv odată cu participarea la un concurs la Iaşi. Local am debutat în anul 2006 în  „Ateneu” cu Adrian Jicu, apoi în „Forma” cu Ovidiu Bufnilă, apoi am apărut în mai multe volume olective, în „Plumb”, „Răsunetul” „Oglinda literară”  ş-a.m.d
În 2011 am debutat cu primul volum, „Adevărata fericire/True happiness”. Volum biligv, tradus de o amică, iubitoare de literatură şi bună cunoascătoare a limbii engleze. Cei care se pricep în ale traducerii şi care au citit poemele, spun că traducerile sunt chiar reuşite. Prin 2006 m-am apucat de scris haiku, de prin 2016 cred ca şi senryu.
Poate ar fi timpul să încerc să scriu proză.Nu am încercat, nu ştiu dacă aş putea sau nu. Spun, poate....
Parinţii ANA,  născută UNCESCU (ONCESCU)  cu  bunica din partea mamei provenind din respectabila familie AVERESCU (se ocupa de gospodărie, agricultură şi creşterea copiilor) şi MIHAI BĂBUŞANU pădurar, descendent al familiei de răzeşi BĂBUŞANU întemeietori de sat. Pentru faptele lor de vitejie (probabil în urma bătăliei de la Podul Înalt) voievodul Ştefan  cel Mare le-a dat răzeşilor Băbuşanu, Beciu, Niţă, Lupan şi Mitache moşii în aceste locuri-conform etnologului Dorinel Ichim).
Sufletul mi-a rămas captiv în copilăria mea, alături de mama şi tata, zburdând fericit pe dealurile Băbuşii, doar trupul mi-e aici în Bacău, pe Aleea Ghioceilor, un ghiocel plăpând peste care adesea suflă săbatec vânt de primăvară. Şi totuşi este vând de primăvară. De curând însă, am început să recopilăresc, să îmi creez o oază de coplirărism odată şi alături de fiul meu.
La vâsta la care mulţi ajung la maturitate artistică, creatoare, eu am ales alt fel de creaţie, şi am născut un băieţel, Mihail-Dacian BĂBUŞANU-VIERU (născut în 2 martie 2018), bucuria sufletului meu care rămăsese neînbunat de la moartea părinţilor mei.De-aici răsare totul,  ca să o parafrazez pe Ana Blandiana, ale cărei versuri (Numai iubirea dintre părinţi şi copii/E sămânţă./Iubitul meu, eşti fiul meu,/De-aici răsare totul.), au acum, pentru mine, exact semnificaţia care trebuie.
  Dar, pentru că îmi place să cred că  această etapă nu este decât prima mea maturitate, cred că voi mai avea şi alte lucruri de spus în anii următori, în etapele următoare de maturitate, când vom vorbi sper, despre alte gânduri sau idei puse în practică.
Adresa blogului mei personal: http://mihaela-babusanu-amalanci.blogspot.com/





joi, 28 februarie 2019

Presimt

Marin Sorescu — Presimt
Presimt că o să am o zi cam proastă.
Din cât greu fost-a, este cel mai greu.
De altfel, zarea va rămâne-albastră
Şi ştreangul mâine fi-va curcubeu.
Spre mine mă deschid ca o fereastră
În care stă pe gânduri Dumnezeu,
Şi iată vine pasărea măiastră
Şi pasărea aceasta sunt tot eu.
Fragilă-alcătuire şi capcană,
Las corpu-acesta unei alte flori.
O voi privi, cu lacrima-mi, din nori,
Deşi, vii prea devreme, tu, dojană...
Şi cui să-ncredinţez această pană?
Cum să te iau, durere, să nu dori?


Mi-e prea dor de primăvară/ De minunea de-a-nvia!


"Du-te, iarnă, du-te-odată!
Chiar nu vezi, tu chiar nu simți
Că nu mai ești adorată
De copii, nici de părinți?

Ai fost, parcă, prea zgârcită,
Nici teatru n-ai vrut să joci!
Iar acum, te dai rănită
Și încerci să te întorci.

Eu îți spun... sincer îți spun
-Că aștept cu nerăbdare
Anotimpul cel mai bun,
Cu natura-n sărbătoare!

Deci te rog a mia oară:
Du-te, iarnă, unde-i vrea
Mi-e prea dor de primăvară,
De minunea de-a-nvia!"

Alina Tanasă

miercuri, 27 februarie 2019

Pe margini de suflet

Încă o toamnă pe margini de suflet
la capătul verii care se strică
conturul inimii mele este o frunză
valetul de cupă - valetul de pică
incertă-n lumina albă confuză
vântul o cade și iar o ridică.
(Mihail Ciupercescu-Valetul de cupă - valetul de pică)

sâmbătă, 23 februarie 2019

23 Februarie 2019-INTERVIU RO KU pentru ROMANIAN KUKAI


INTERVIU RO KU pentru ROMANIAN KUKAI

Mulţumiri iniţiatorilor şi realizatorilor!

INTERVIURI RO KU (XXXVII) -- CCF CU MIHAELA BĂBUȘANU



            *Nume autor: Mihaela Băbuşanu

            * din  Bacău
            *  n. 12 martie în Băbuşa/Băceşti, Vaslui
            *  Licenţiată în istorie şi muzeologie
            * Expert bunuri cu valoare memorialistică
            * Conservator bunuri culturale
            * Redactor revista de cultură „Plumb
            * Redactor ziarul „Meridianul Iaşi-Bacău-Vaslui”
             *Membru Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România 

  • Volume publicate,  în ediţie bilingvă::
  •  Adevărata fericire/True Happiness
  • Stejarul cu flori de cireş/The cherry blossom oak tree
  • și
  • Femeia bonsai
  • Cu Mercur în exil



Cum te-ai apropiat de acest gen de poezie? De câtă vreme scrii  haiku?


Am luat contact cu poemele haiku la îndemnul colegei mele, scriitoarea Tincuţa Horonceanu-Bernevic, care cocheta şi ea la acea vreme cu acest gen de scriere, apoi a regretatului Dumitru Radu.  Mai apoi am recurs la documentarea online cu ajutorul căreia am citit regulile de scriere, despre forma clasică a haiku-ului, să înţeleg ce este kigo-ul, să mă fascineze forma fixa 5-7-5 şi am început să particip la concurs. Uneori scrierea unui haiku vine spontan, alteori poate fi un proces lent de gândire, scriere, rescriere, ajustare etc  Deci am început să scriu haiku de prin 2006 cred.
Cine/ce te-a ajutat să-i înțelegi mai bine regulile?


  Cred că îi datorez mulţumiri pentru informaţiile, lămuririle vis-à-vis de ceea înseamnă haiku / senryu domnului  Corneliu Traian Atanasiu, atât din postări, răspunsuri, cât și prin scrierile și comentariile dumnealui.În acelaşi sens, o foarte mare contribuție  o are existența Romanian Kukai, al cărui iniţiator este tot dumnealui.Apoi lecturile personale, documentarea, citirea autorilor experimentaţi etc
Nu pot uita emoţia începutului, primul premiu, primul haiku reuşit, cum aşteptam cu emoţie rezultatele şi momentul votului pentru a citi ce au scris ceilalţi autori etc
De asemenea, lectura poemelor şi a materialelor despre haiku m-au făcut să înţeleg mai bine ce este un haiku, dar şi ce nu este un haiku. De un real folos mi-au fost, îmi sunt şi cu certitudine îmi vor fi,  comentariile pertinente ale lui Corneliu Traian Atanasiu sau ale celorlalţi haijini.

Ai urmat nişte modele care ţi s-au părut demne de luat în seamă? Te-a ghidat cineva?
Aş menţiona aici “Abecedarul” lui Henri Brunel “Haiku înțelepciune sau nebunie?” o carte deosebită din punctul meu de vedere. Mai pot aminti şi faptul că am citit haiku-uri ale multor autori, am urmărit autorii care s-au remarcat în concursurile româneşti şi internaţionale, le-am apreciat reuşita şi, firesc mi-am dorit şi îmi doresc să pot să scriu şi eu haiku-uri cât mai bune.


Ce alt gen de poezie mai abordezi? Ce părere ai despre lirica japoneză comparativ cu cea occidentală?

 Am început să scriu cam prin clasa a III-a- a IV-a, un fel de poeme în care mama şi tata erau principalele teme de inspiraţie, apoi Ştefan cel Mare şi Moldova, natura, viteaz au fost primele surse de insipraţie. Asta pentru că provin dintr-un sătuc  răzeşesc, familia Băbuşanu fiind una dintre cele 4 familii de răzeşi  întemeietoare ale  satului BĂBUŞA în a II-a jumatate a sec XV şi tata fiind si  vânător iscusit îl percepeam a fi cel mai mândru, mai frumos şi mai viteaz dintre toţi. .În gimnaziu, dna profesoară de română mi-a descoprit talentul pentru compuneri, scurte povestiri şi poveşti .În liceu am schimbat stilul, am început să scriu poezie în vers alb, de multe ori la prima vedere/prima inspiraţie, şi unele erau considerate chiar reuşite. În facultate când am scris tot poezie, când nu, în orice caz, sursa de inspiraţie erau propriile-mi trăiri, experienţe.Din 1997 până prin 2004 sau 2005 deci vreo 7-8 ani am făcut o pauză în ale scrisului, o pauză la poezie. Scriam doar anumite sloganuri pentru tipografii sau alte firme (pentru care nu primea decât mulţumiri dar ce este drept nici nu ştiam să cer), am venit cu idei de titlu, idei de titlu pentru ziare etc.De fapt, în acea perioadă, viaţa mea a avut o turnură pe care o credeam finală şi poate corectă. Dar nu a fost aşa. Viaţa fără poezie este tristă. Şi prin poezie eu înţeleg mult mai mult de atât.Din 2005 am început să mai particip ocazional la unele concursuri, m-am reapucat de scris, am apărut în primul volum colectiv odată cu participarea la un concurs la Iaşi. Local am debutat în anul 2006 în  „Ateneu” cu Adrian Jicu, apoi în „Forma” cu Ovidiu Bufnilă, apoi am apărut în mai multe volume olective si reviste literare. În 2011 am debutat cu primul volum, „Adevărata fericire/True happiness”, volum biligv, tradus de o amică, iubitoare de literatură şi bună cunoascătoare a limbii engleze. Prin 2006 m-am apucat de scris haiku, de prin 2016 cred că şi senryu. Poate ar fi timpul să încerc să scriu proză.Nu am încercat, nu ştiu dacă aş putea sau nu. Spun, poate....Am două cărţi publicate cu poezie contemporană, “Adevarata fericire/True happiness” şi  “cu Mercur in exil” si una în curs de editare. Este o poezie liberă, eliberată de constrângerile în care este inregimentat haiku-ul. Eu scriu la prima mână, ceea ce simt sau mă inspiră, cee ace mă doare sau mă fericeşte,  fără să ajustez textul pentru “a da bine”. Ori libertatea asta mie îmi face bine.
   Despre haiku, este evident că a devenit universal. Se scrie haiku în întreaga lume, pe toate meridianele şi continentele, în toate limbile. Este un mod de comunicare a culturilor şi nu este nimic rău în acest lucru atât timp cât fiecare îşi păstrează specificul ţării, al poporului respectiv. Importat de alte popoare, haiku-ul original nipon eu spun că îşi sporeşte strălucirea, împrumutând din patina limbii în care este scris şi a culturii neamului căruia îi aparţine autorul. Dn punctul meu de vedere, kaiku-ul scris în limba română, are o frumuseţe şi o expresivitate aparte.

Ai obținut premiul cu poemele de mai jos.Ne poți spune ce/cine anume te-a inspirat?

Aş numi 2 senryu-uri mai întâi:

masa rotunda-
se mânâncă între ei
câţiva cavaleri
(premiul III,  august 2016)

şi:

artă modernă-
singurii rămaşi tablou
vizitatorii
(premiul I,  ianuarie 2017)

Apoi printre primele mele premii la concursul organizat de Romanian Kukai. Pentru că sunt din perioada de început, îmi sunt cele mai dragi:
de mână în parc-
singurul nostru martor
luna de gheaţă
(premiul II, februarie 2009)



și

promoroacă-n vii-
amintirea vacanţei
dulce ca mustul

(premiul III, septembrie 2008)

Apoi haiku-uri la fotografie:

mama-n potecă
anevoie coborând -
azi poză-n album 

poem scris pentru expozitia foto-haiku, “Declic in silabe” sau:

testul pozitiv-
în sfârşit în grădină
primul ghiocel

tot haiku la fotografie:

sfârșit de toamnă
eternizând pe pânză
ultimul apus

şi haiku-ul de sine stătător din volumul “Stejarul cu flori de cireş/The chhery blssom oak tree”:

ziua Învierii -
în livada cu vișini
cucul cântă din  nou

 Am şi eu câteva premii obţinute, pentru haiku şi senryu….A fost o perioadă când am scris intens, apoi am făcut o pauză, acum de ceva vreme m-am reapucat de scris în acest gen, deși m-am apropiat mai mult de senryu, îl simt mai aproape de starea mea din acest moment.

Eu am plecat de mică de acasă la liceu, apoi facultate, tot timpul m-am aflat (şi mă aflu şi acum) departe de locurile natale. Pe de altă parte, părinţii mei s-au stins amândoi lăsând în sufletul meu un gol imens. Cele mai multe îşi au rădăcinile acolo, îşi au seva inspiraţională în pământul Băbuşii, cu gândul la Băbuşa, la mama şi tata, la dealurile şi pădurile de acolo, la cimitirul unde îmi sunt părinţii, bunicii, moşii şi strămoşii.Sub acele cruci mi-am îngropat o bună parte din mine care iese uneori la suprafaţă sub forma poeziei (poezie contemporană), haiku, pagini de jurnal sau schiţe ale unor povestiri. Odată cu aducerea pe lume a fiului meu Mihail-Dacian, trăirile pozitive au început să se dezmorţească, să împingă stratul gros, şi să iasă la suprafaţă asemeni unui ghiocel iubit de îngeri.

Ce valoare au pentru tine premiile obținute în acest domeniu, aparițiile în diverse publicații de specialitate?


Premiile normal că sunt motive de bucurie dar sunt şi ca nişte încurajări, motivări viitoate.Totuşi, de amintit şi faptul ca nu sunt în joc interese majore care să compromită  calitatea jurizării (deşi au mai fost unele cazuri, stiu că s-a făcut repede lumină şi curăţenie) ştiu că fiecare participant votează anonim lucrările din concurs fără să le cunoască autorul.  Aşadar, bucuria pe care mi-o produc aprecierile celorlalţi participanţi este importantă. Pe de altă parte,   este frumos şi interesant concursul în sine. Îmi plac concursurile, înfruntările culturale corecte. Normal că este frumos să  câştigi dar este frumos şi să îi cunoşti şi să îi apreciezi pe cei mai buni decât tine sau mai buni la un moment dat.


Ce reprezintă pentru tine participarea la  concursurile de haiku internaționale sau de pe Romanian Kukai?
Pentru mine a fost ca o școală, un curs de pregătire de neînlocuit.

Ce rol joacă în ceea ce scrii  viaţa ta personală, activitatea profesională? Te ajută sau te încurcă?

Nu ştiu ce să zic.  Cred că ar fi prea mult să spun că "mă încurcă" sau că, dimpotrivă,  mă ajută în vreun fel.Să spunem că  ar fi un liant care uneori funcţionează foarte bine între muncă și timpul liber sau timpul liber de peste zi (vorbesc  oricum din amintiri pentru ca acum arareori mai pot spune că am un pic de timp liber, ba chiar aş putea spune că îl smulg cu forţa de unde este, de unde nu este)….Oricum, au existat perioade în care am avut timp liber însă nu am reușit să scriu nici măcar un haiku (deși am încercat) dar şi momente de respiro foarte creative.Uneori am reuşit chiar să îmbin utilul cu plăcutul ca să zic aşa (adică serviciul cu scrisul). Am iniţiat şi  organizat la muzeul unde lucrez câteva ediţii ale evenimentului “Japonia departe-aproape de Bacău” şi sper să urmeze (la reîntoarcerea mea în activitate din concediul de creştere a copilului ) şi altele.
A fost un eveniment apreciat ca fiind de success, atractiv atât pentru cunoscători cât şi pentru publicul larg. În cadrul acestuia au avut loc dansuri japoneze, jocuri, expoziţii de foto-haiku (“Declic în silabe” organizată împreună cu haijinul Oana Gheorghe şi fotograful Broşu Constantin), concurs de haiku realizat cu acelasi prilej, lansări de carte, întâlniri îintre haijini, etc.

Poți numi trei poeme haiku  de-ale autorilor români și/sau străini care îți plac în mod deosebit și pe care ai fi vrut să le scrii tu însuți/ însăți?

Foarte greu, pentru că sunt multe pe care mi-aş fi dorit să le fi putut scrie eu însumi…am mulţi autori care îmi plac şi sper să nu se supere nimeni însă, pentru că se cere, o să numesc câteva dintre ele, care îmi vin acum în minte:

vechea troiţă –
vântul i-aşează pe răni
petale de prun

(Cezar Florin Ciobîcă)

Amurg de toamnă-
În pânza de păianjen
Se zbate o frunză

(Dumitru Radu)

Deschizând o hartă
Petalele de cireş leagă
Europa şi Japonia.

(Eduard Ţară)

Precum şi:

O, nemilos, destin!
Sub coifu-acesta plin de glorie
Acuma cântă-un greier

(Coiful lui Sanemori/Laudă poetului Rika-Matsuo Basho)

Ce feţe mult schimbate!
Am văzut în ele bătrâneţea mea
Ca zemoşii iarna-toate

(Din nou în satul natal-Matsuo Basho)


Un poem de-al tău  la care ții cel mai mult.
Nu este cel mai bun însă, este printre primele scrise pentru care am luat şi premiu şi, din acest motive, îmi este drag:

promoroacă-n vii-
amintirea vacanţei
dulce ca mustul

(premiul 3, septembrie  2008)

Ai publicat vreo carte de haiku?/ Ce  proiecte ai pe viitor?

Da, până acum am publicat două cărţi de haiku: Stejarul cu flori de cires/The cherry blossom oak tree” si “Femeia bonsai” şi am apărut în câteva antologii de gen.

Pe lângă acestea, aşa cum spuneam, am publicat două cărţi cu poezie contemporantă. Acum lucrez la al treilea volum de același fel.
Odată cu revenirea mea în activitate, după concediul de creştere a copilului, intenţionez să reiau( printre alte proiecte) demersurile privind organizarea la Bacău, la Complexul Muzeal “Iulian Antonescu” unde lucrez, a evenimentului “Japonia departe-aproape de Bacău”.
http://romaniankukai.blogspot.com/2019/02/interviuri-ro-ku-xxxvii-ccf-cu-mihaela.html