Încă o dată, mulţumiri!
Povestea am aflat-o-n poezie Ca fructele pe creanga unui pom Cu fiecare pagină citită Descopeream poetul ca şi om. Şi gânduri din silabe răsărite Precum răsăre grâul pe ogor Şi serile doar singure şi ele Cu nopţile curprinse-n visul lor. Sunt lacrimi în cerneala care scrie Tristeţe este-n fiecare vers Şi dorul de părinţi mai arde încă Iar mâine pare azi de-nţeles. Dar vine după iarnă primăvara Cum după orice noapte este zi Cei de uitat va trece în uitare Şi fericit poetul va zâmbi. ( Pentru Mihaela( povestea poetului)- autor Vasile Avorniciţei)