Mihaela Băbuşanu

Dragi membri, Cu ceva întârziere dar cu aceiaşi mare bucurie vă informăm că, doamnele Margareta Marga (moderator al grupului "Donaţii, schimburi şi împrumuturi") şi Marina Dospinescu - Chiosea (moderator al grupului nostru "Donaţii Bacău), pe care le leagă se pare şi o frumoasă amiciţie, au fost ajutoarele lui Moş Crăciun pentru familia Agachi din Bacău chiar în Ajun de Crăciun. Felicitări, doamnelor! Haideţi să ne lăsăm copleşiţi de bucuria imensă care vine odată cu gesturile mici şi să primim în suflet recunoştinţa şi împăcarea generate de simplul gest de a da. 2021, cu sănătate şi bucurii !

„Iubite Pan, şi voi, zeităţi de aici, câte sunteţi, faceţi să dobândesc frumuseţea lăuntrică. Iar dinafara mea să fie toate prietene celor din mine. Fie, apoi, să-l socotesc pe înţelept bogat. Şi să am parte de o avere nici mai mare, nici mai mică decât aceea pe care numai omul cumpătat poate s-o poarte.” Platon, Phaidros, Opere, IV, Buc., 1983

“Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, miluiește-mă, iartă-mă, dăruiește-mi pocăință. Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-i pe toți cei din neamul meu, pe părinții mei, pe bunicii mei, pe străbunicii mei, pe toți strămoșii mei. Le mulțumesc, Doamne, pentru darul vieții și accept tot ce viața lor a pus în sâ ngele lor și prin asta în sâ ngele meu. Primesc această moștenire – a lor și a celor care ne-au făcut rău și astfel au intrat în neamul nostru. Miluiește-i pe cei cărora noi le-am făcut rău, pentru că și ei au intrat în felul acesta în neamul nostru. Iartă-ne, Doamne, iartă-ne pentru trădări, minciuni și pentru toate celelalte păcate grele pe care le-am făcut eu și neamul meu, eu și toți cei a căror viață se află în sâ ngele meu, în viața mea. Le mulțumesc, Doamne, pentru că au transmis viața așa cum au putut până la mine. Primesc tot ce curge sau a curs în sâ ngele lor și a ajuns până la mine. Acum îmi aparține. Îmi aparține firea acesta bolnavă, îmi aparține boala, dar nu îmi a...

Vasile Avorniciţei, Vin colindării (ruda noastră de la Roman,  pe care o îndrăgim tare mult)  "Vin colindării, Dar ca niciodată Zăvorâtă-i poarta Ușa-i încuiată. La ferestre-i noapte Liniște pe drum Doar câteva hornuri Scot un fir de fum. După uși închise Cu nădejdea scrum Își petrec românii Seara de ajun, Stau închiși în case Și îi arde dorul Că departe-n lume-i Fata ori feciorul. Nu mai este zarvă Nu mai este cânt, Curge parcă cerul Lacrimi pe pământ. Fie-ți Doamne milă, Nu cerem mai mult Dă-ne astăzi nouă Numai ce-am avut". (Vasile Avorniciței, Vin colindătorii) Sursa f...

Mihail-Dacian îi mulţumeşte lui "Santa Claus"(oricum ar arăta el), pentru neaşteptata surpriză!

Cum se numeşte femeia fără riduri de expresie? Inexpresivă, desigur! Pentru că nu am găsit tablouri cu femei care au riduri, atașez "Woman with red hair, Amedeo Modigliani" sau altfel spus, o femeie care EXPRIMĂ

+ O zi deosebit de tristă....mătuşa mea, VILMA LARION, a trecut la cele veşnice. Cu atât mai tristă cu cât nu am apucat să o revăd în ultimele luni şi nici nu ştiu sigur dacă o să pot sau nu participa la slujba de înmormântare. Dumnezeu să o odihnească în pace!

Mulţumesc pentru zecile de mesaje şi telefoane însă NU SUNT SENATOR! Tot la muzeu mă găsiţi în continuare, aşa că vă invit să faceţi o vizită la muzeu, fie doar şi pentru faptul că vă este dor de mine. Sănătate tuturor!

Pictura: PATRICIA

"Those were the days my friend We thought they'd never end We'd sing and dance forever and a day"

"Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta, Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am. Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra, Să nu văd frunzele cum cad din ram... Fă focul şi preumblă-te prin casă Fără să spui nimic, niciun cuvânt... Vreau să mă simt la tine ca acasă, Să nu simt frunzele cum zboară-n vânt... Învăluită-n straie de culcare Aşază-mi-te-alăturea c-un ghem, Şi deapănă mereu, fără-ncetare, Să n-aud frunzele, sub paşi, cum gem... Fereşte-mă în preajma ta, de vasta Urgie-a toamnei care bântuie... Şi nu mă întreba în noaptea asta De ce mă înspăimântă frunzele..." (Frunzele -Elegie de toamnă, Radu Stanca)

Sfinte Îngere, păzitorul şi acoperitorul meu cel bun, cu inima zdrobită şi cu sufletul îndurerat stau dinaintea ta şi ma rog. Auzi-ma pe mine, pacatosul rob al lui Hristos, care cu multa cainta si lacrimi amare strig: sa nu pomenesti faradelegile si nedreptatile cu care eu, nevrednicul, te mahnesc in toata vremea, savarsind fapte necuvenite in fata Ziditorului meu Dumnezeu. Fii milostiv si nu te departa de la mine. Trezeste-ma din somnul pacatului si ajuta-ma cu rugaciunile tale, ca intru pocainta si neprihana sa-mi petrec cealalta vreme a vietii mele.Pazeste-ma de caderile in pacate de moarte, ca sa nu pier in deznadejde si sa nu se bucure vrajmasul de pierzarea mea. In tot locul si in tot ceasul sa-mi stai inainte, rugandu-L pe Domnul Dumnezeul indurarilor sa-mi ierte pacatele pe care le-am savarsit in viata mea cu fapta, cu gandul sau cu vorba. Iar in infricosatul ceas al mortii tu sa fii langa mine, bunul meu pazitor, alungandu-i pe intunecatii demoni veniti sa infricoseze cutremur...

"De cele mai multe ori te împiedici pentru că iţi spui că nu ai încredere în tine şi crezi că din aceasta cauză ai avut cele mai mari eşecuri în viaţă. Ei... să ai încredere este mai puţin important atunci când ai încredere în Dumnezeu. Atunci când ai încredere în Dumnezeu, în planul lui perfect, ai şi încredere în tine. Lasă-te acum în voia lui Dumnezeu, predă-te lui, nu mai lupta, nu mai încerca să faci, să dregi, doar FII. Imaginează-ţi cum eşti luat(ă) în braţe şi nu mai eşti singur(ă). Totul ESTE BINE! Aşa să fie şi aşa este!" (Delia Mureșan) Sursa foto: https://deliamuresan.ro/

Numărul curent poate fi accesat la acest link: https://usrbacau.ro/revista-plumb-nov-2020/?fbclid=IwAR1FXgRL0xl6vSEy1klQskmYahmyByQ_99YHPkfa-_C09EwmznR4F7OM2uE

Mult-milostive Mare Mucenice Efrem, iată, vin și mă mărturisesc ție, ca unui Părinte mărinimos, încredințându-ți dorința de a avea și eu o casă pe acest pământ. Tu știi mai bine ca mine și care îmi sunt posibilitățile, și ceea ce îmi este de folos, dar și pe toate cele pe care mi le va rândui Dumnezeu în răstimpul viețuirii pământești. De aceea, voiesc ca dorința mea să ți-o încredinșez deplin și însăși aceasta să-mi fie piatra de temelie a casei. Însuți plinește și săvârșește toate cele de trebuință, iconomisind, așa cum numai tu știi, împrejurările și oamenii prin care lucrurile vor veni în faptă. Iar mie dă-mi înțelepciune, cutezanță și luare-aminte spre a pricepe toate cele care sunt de folos spre bună făptuire. Ajută-mă să trec cu limpezime peste grijile trebuincioase și să nu mă împotmolesc în lucruri nefolositoare și în căutarea desfătărilor peste trebuință. Și mai mult decăt acestea, ajută-mă ca nu numai să nu se zdrobească și fărâme casa lăuntrică a sufletului, ci să fie temel...

„Unii vor iubire, alții vor putere, Unii doar un umăr pentru-o mângâiere, Unii casă mare şi maşină nouă, Alții doar o umbră unde să nu-i plouă, Unii să audă, alții să vorbească, Unii doar o clipă cerul să privească, Unii o moşie mare şi bogată, Uni-ar vrea o mamă, alți-ar vrea un tată, Unii haine scumpe şi pantofi mai mulți, Alţii vor picioare şi-ar umbla desculți, Unii vor un munte, alții vor o mare, Unii doar să aibă cele necesare, Unii vor avere, faimă, bogății, Alții sănătate pentru-ai lor copii, Unii vor să aibă propriul răsărit, Alții doar să uite ceea ce-au iubit... Pelerini prin lume între nu şi da, Fiecare suflet are rana sa! Nu tot cel ce râde este fericit, Cum nici cel ce plânge totul a sfârşit! Luptă pentru tine, uşurează-ți chinul, Iar de nu se poate să-ți accepți destinul; Fii cu gânduri bune şi să crezi mereu: Când nu vine nimeni, vine Dumnezeu!” (Unii şi alţii - de Licuța Pântia)

Mulţumim tuturor pentru urările şi gândurile bune! Să fim sănătoşi! Mihaela & Mihail

   Un ziarist şi scriitor de care foarte   puţini au auzit este şi băcăuanul Eugen Vaian, personalitate a secolului XIX, mort la doar 27 de ani. Din “Dicţionarul General al Literaturii Române” al Academiei Române aflăm despre Vaian că s-a născut la 2 noiembrie 1870 la Bacău (d. 25 august 1897, Compertrix,  Franţa), prin mamă fiind înrudit cu George Bacovia şi profesorul Grigore Tăbăcaru, că a  învăţat la Bacău şi Buzău, iar la 16 ani fuge de acasă cu o trupă de teatru. Iată ce scria despre Vaian în   „ Foaia Populară”, Publicaţie Enclopedică Săptămânală, anul II, nr 8, 21 Februarie 1899, la Rubrica „Scriitori Români” la un an de la moartea sa:„ Dăm astăzi portretul regretatului literat şi ziarist Eugen Vaian, mort anul trecut la Paris, în nişte împrejurări   dureroase, departe de ţară şi de toţi acei pe care i-a iubit.Vaian s-a născut în 187o în oraşul Bacău unde şi-a petrecut o copilărie   răsfăţată, care nu prevestea într-un nimic nimic viitor...

https://uzp.org.ro/40763/in-honorem-radu-cosasu-90/?fbclid=IwAR3szB8eV2WX8WWKGySxV3aLXswraqwceRevsQ-iEGVbvju0qYJx_A_wliY „ Mi-am început cariera de cronicar sportiv, acoperit sub pseudonimul Belphegor, în urmă cu 45 de ani; am o oarecare experienţă, dar, ca de obicei, nu sînt dispus să trag vreo concluzie. Mă feresc de concluzii în toate problemele, inclusiv în sport.Adevărul cel mai presant care mi se impune de cîte ori îmi încep cronica, în fiecare joi de dimineaţă, este simplu, deloc fastuos, totuşi de neclintit: nu poţi să scrii pe placul tuturor celor care te citesc pe sticlă sau pe hîrtie. Ziaristul, chiar ditamai scriitorul, care scrie obsedat să facă unanimitate pozitivă de păreri şi gusturi ar trebui să se lase de meserie.Dacă îţi respecţi pixul – şi asta presupune un grad înalt de humor – e obligatoriu să ştii şi să nu te sperii că nu poţi mulţumi toate galeriile mai mult sau mai puţin fanatice, dar care şi ele trebuie respectate. Fiindcă nu am iluzia obiectivităţii în lumea ...

,,Apoi într-o dimineață te trezești și îți este bine așa. Imperfectă, nesigură, neadecvată, ridată, unică."

Donez tricicletă, riicare de la domiciliu. Mă puteţi contacta pe grup: https://www.facebook.com/groups/mamici.din.bacau/