Vasile Avorniciţei, Vin colindării (ruda noastră de la Roman, pe care o îndrăgim tare mult)
"Vin colindării,
Dar ca niciodată
Zăvorâtă-i poarta
Ușa-i încuiată.
La ferestre-i noapte
Liniște pe drum
Doar câteva hornuri
Scot un fir de fum.
După uși închise
Cu nădejdea scrum
Își petrec românii
Seara de ajun,
Stau închiși în case
Și îi arde dorul
Că departe-n lume-i
Fata ori feciorul.
Nu mai este zarvă
Nu mai este cânt,
Curge parcă cerul
Lacrimi pe pământ.
Fie-ți Doamne milă,
Nu cerem mai mult
Dă-ne astăzi nouă
Numai ce-am avut".
(Vasile Avorniciței, Vin colindătorii)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu