Mihaela Băbuşanu

acelaşi cuplu- în urma vaporului o altă vară

noua dragoste- picurând miere dulce în ceaşca de ceai   

http://devorbacutine.eu/ia-ti-o-femeie-pe-care-inaintea-ta-iubit-o-un-prost/

<3

Felicitări echipei de specialişti care a efectuat săpăturile la Ripiceni în frunte cu excepţionalul conf.univ.dr. DUMITRU BOGHIAN apoi la fel de destoinicii specialişti şi colegi: arheologul Aurel Melniciuc, directorul la  Muzeul Judetean Botosani  şi prof. dr. Sergiu Enea, specialiştilor de la Iaşi, studenţilor de la Universitatea ”Stefan cel Mare”, Suceava şi tuturor celor implicaţi. La descoperirile arheologice de la Ripiceni au fost folosite tehnologii de ultimă generaţie,  printre care scanări magnetometrice şi scanări 3D, ce au permis determinarea exactă a amplasării locuinţelor în cadrul aşezării, în cadrul unui proiect realizat în colaborare cu Facultatea de Istorie a Universitatea ”Stefan cel Mare”, Suceava  şi Platforma Arheoinvest de la Universitatea ”Al. I. Cuza” din Iaşi, care vizează studierea ‘Evoluţiei habitatului uman preistoric şi protoistoric în depresiunea Prutului Mijlociu’. http://www.cunoastelumea.ro/descoperire-arheologica-de-exceptie-in-ro...

...şi a venit şi ZIUA ACEEA!!!!  Mulţumesc pentru ajutorul în împlinirea acestei dorinţi domnului instructor Pradaes Johnny  care a avut răbdare, disponibilitate, care dat dovadă de mult tact şi a găsit modalităţi de a mă motiva, doamnei  Ani Bacau Ignat  care a fost mereu alături de mine, domnului  Ignat Vasile  care mi-a purtat noroc astăzi şi m-a încurajat înaintea „probei de foc”, dar şi domnului comisar şi poliţist examinator care s-a comportat exemplar, astfel încât factorul intimidator nu a mai existat....jos pălăria pentru dumnealui şi felicitări pentru modul în care înţelege să îşi exercite atribuţiunile. La toată treaba asta, nu pot să am decât o concluzie: BE SMART, ALEGE ŞCOALA DE ŞOFERI SMART!!!  ;)  with  Școala de soferi Smart Driving -Ignat _Bacau

În lumea rece şi grăbită, Ce caută mereu ceva, Nu mai e timp de „bună ziua” De „ ce mai faci” a întreba Ce sufletele ca de gheaţă, Mereu fugind spre undeva, Timp numai e de omenie De ce „ ce mai faci” a întreba În goana spre eternitate, Neştiind cât de puţin suntem, Noi timp de-o simplă întrebare „tu ce mai faci” nu mai avem. Ne macină în astă viaţă, Dorinţa de a fi mai mult Şi în graba noastră spre neant De-un „ce mai faci” timp n-am avut. Dar timpul trece precum vine, Iar viaţa curge, un şuvoi Şi-odată poate peste vreme Un „ce mai faci” am vrea şi noi. Nimic pe lume nu e veşnic, Cujm e, nimic nu mai rămâne Un ce ma faci” e bun şi astăzi Şi sigur bun va fi şi mâine. (Nepreţuitul „ce mai faci”?-Vasile Avorniciţei)

Tata, m-a învăţat să respect, ocrotesc şi iubesc pădurea. A împădurit zeci de hectare şi am plantat şi eu la rându-mi câteva zeci de copaci. Tot el mi-a spus câte ceva şi despre puterea tămăduitoare a copacilor. Pentru mine, stejarul a fost şi rămâne copacul care mă fascinează cel mai mult, este copacul de esenţă tare, falnic, care ţine piept tuturor furtunilor, simbolul al puterii, tărei de caracter şi al silvicultorului , cel care mi-a străjuit din poarta casei natale copilăria şi pe care îl asemănam cu TATA. Deunăzi am surprins o imagine cât se poate de grăitoare despre rolul, rostul şi puterea unui copac şi mă întrebam cu groază când va fi şi acesta doborât la pământ de securea nemiloasă a unuia care în viaţa lui nu a plantat sau nu va planta un arbore şi care nu doi doi bani pe eforturilor celor (foarte puţini) şi pe faptul că pădurea produce OXIGEN, ne oferă umbră, oferă hrană şi habitat pentru floră şi faună,îmbunătăţesc calitatea aerului, diminuează zgomotul, reduc temperatur...