Mihaela Băbuşanu

Mihaela  Băbuşanu
"De unde sunt eu?sunt din copilăria mea ca dintr-o țară!"

sâmbătă, 9 iulie 2016

cu Tanti Păpuşica alias Vilma Larion, puţin după data în care a împlinit 80 de ani


I'm really proud of them!

Felicitări echipei de specialişti care a efectuat săpăturile la Ripiceni în frunte cu excepţionalul conf.univ.dr. DUMITRU BOGHIAN apoi la fel de destoinicii specialişti şi colegi: arheologul Aurel Melniciuc, directorul la Muzeul Judetean Botosani şi prof. dr. Sergiu Enea, specialiştilor de la Iaşi, studenţilor de la Universitatea ”Stefan cel Mare”, Suceava şi tuturor celor implicaţi.
La descoperirile arheologice de la Ripiceni au fost folosite tehnologii de ultimă generaţie, printre care scanări magnetometrice şi scanări 3D, ce au permis determinarea exactă a amplasării locuinţelor în cadrul aşezării, în cadrul unui proiect realizat în colaborare cu Facultatea de Istorie aUniversitatea ”Stefan cel Mare”, Suceava şi Platforma Arheoinvest de la Universitatea ”Al. I. Cuza” din Iaşi, care vizează studierea ‘Evoluţiei habitatului uman preistoric şi protoistoric în depresiunea Prutului Mijlociu’.
http://www.cunoastelumea.ro/descoperire-arheologica-de-exceptie-in-romania-un-templu-urias-vechi-de-7-000-de-ani

vineri, 8 iulie 2016

...şi a venit şi ZIUA ACEEA!!!!

...şi a venit şi ZIUA ACEEA!!!! 
Mulţumesc pentru ajutorul în împlinirea acestei dorinţi domnului instructorPradaes Johnny care a avut răbdare, disponibilitate, care dat dovadă de mult tact şi a găsit modalităţi de a mă motiva, doamnei Ani Bacau Ignat care a fost mereu alături de mine, domnului Ignat Vasile care mi-a purtat noroc astăzi şi m-a încurajat înaintea „probei de foc”, dar şi domnului comisar şi poliţist examinator care s-a comportat exemplar, astfel încât factorul intimidator nu a mai existat....jos pălăria pentru dumnealui şi felicitări pentru modul în care înţelege să îşi exercite atribuţiunile.
La toată treaba asta, nu pot să am decât o concluzie: BE SMART, ALEGE ŞCOALA DE ŞOFERI SMART!!!  with Școala de soferi Smart Driving -Ignat _Bacau


luni, 4 iulie 2016

Alături de oameni dragi, pe tărâmul poeziei, tărâm în care întrebarea "ce mai faci" are valoarea unei parole de accedere la seiful prieteniei şi omeniei

În lumea rece şi grăbită,
Ce caută mereu ceva,
Nu mai e timp de „bună ziua”
De „ ce mai faci” a întreba

Ce sufletele ca de gheaţă,
Mereu fugind spre undeva,
Timp numai e de omenie
De ce „ ce mai faci” a întreba

În goana spre eternitate,
Neştiind cât de puţin suntem,
Noi timp de-o simplă întrebare
„tu ce mai faci” nu mai avem.

Ne macină în astă viaţă,
Dorinţa de a fi mai mult
Şi în graba noastră spre neant
De-un „ce mai faci” timp n-am avut.

Dar timpul trece precum vine,
Iar viaţa curge, un şuvoi
Şi-odată poate peste vreme
Un „ce mai faci” am vrea şi noi.

Nimic pe lume nu e veşnic,
Cujm e, nimic nu mai rămâne
Un ce ma faci” e bun şi astăzi

Şi sigur bun va fi şi mâine.

(Nepreţuitul „ce mai faci”?-Vasile Avorniciţei)


vineri, 1 iulie 2016

Pădurea, stejarul şi....TATA

Tata, m-a învăţat să respect, ocrotesc şi iubesc pădurea. A împădurit zeci de hectare şi am plantat şi eu la rându-mi câteva zeci de copaci. Tot el mi-a spus câte ceva şi despre puterea tămăduitoare a copacilor.
Pentru mine, stejarul a fost şi rămâne copacul care mă fascinează cel mai mult, este copacul de esenţă tare, falnic, care ţine piept tuturor furtunilor, simbolul al puterii, tărei de caracter şi al silvicultorului , cel care mi-a străjuit din poarta casei natale copilăria şi pe care îl asemănam cu TATA. Deunăzi am surprins o imagine cât se poate de grăitoare despre rolul, rostul şi puterea unui copac şi mă întrebam cu groază când va fi şi acesta doborât la pământ de securea nemiloasă a unuia care în viaţa lui nu a plantat sau nu va planta un arbore şi care nu doi doi bani pe eforturilor celor (foarte puţini) şi pe faptul că pădurea produce OXIGEN, ne oferă umbră, oferă hrană şi habitat pentru floră şi faună,îmbunătăţesc calitatea aerului, diminuează zgomotul, reduc temperatura, filltrează aerul, protejează solul, oferă hrană şi habitat pentru floră şi faună, ajută, de asemenea, la încetinirea încălzirii globale, prin stocarea şi reţinerea carbonului, protejează şi fixează solul (ca în imaginea de mai jos).
Am căutat şi găsit câte ceva şi despre puterea terapeutică a copacilor.
În trecutul nu prea îndepărtat oamenii credeau că fiecare floare sau copac, este protejată de un spirit și că deasupra acestora sunt altele și altele, într-o ierarhie bine fundamentată și perfect logică pentru acele vremuri. Acesta e și motivul pentru care multe popoare se închinau unor zâne sau zeități locale, a căror menire era de a proteja adevărul și existenta tuturor sufletelor, întrupate în oameni, animale sau plante.
Cei care au ajuns la cel mai ridicat nivel al divinizării naturii au fost druizii, cunoscuți ca cei mai puternici preoți din toate timpurile și al căror mister nu a putut fi pătruns nici în zilele noastre.
Acum câteva mii de ani, sacerdoții vechi descoperiseră secretul prin care omul putea să stăpânească natura, atâta vreme cât ceea ce făcea era corect. Din punct de vedere clinic, ei au asociat diversele boli umane cu energiile circulatorii prin trunchiurile copacilor și au realizat, cum am spune astăzi, un fel de bază de date a copacilor ce corespund anumitor boli. Astfel :
- Bolile de oase și de articulații, dereglările urinare și anale, pot fi ameliorate și tratate în preajma copacilor ale căror frunze au culoarea roșie;
- Bolile intestinelor gros și subțire, precum și afecțiunile organelor genitale, pot fi tratate în preajma copacilor cu frunze sau flori cărămizii, în special toamna și primăvara;
- Bolile de rinichi, stomac, duoden, pancreas, ficat, splină, vezică biliară și afecțiuni ale coloanei vertebrale își găsesc ameliorarea în preajma copacilor cu frunze și flori galbene;
- Pentru tratarea bolilor de plămâni, de inimă, a glandelor mamare și a timusului, sunt recomandați copacii încărcați cu verde. Acesta e și motivul principal pentru care mulți medici le recomandă pacienților lor concedii în zone muntoase, unde brazii funcționează ca adevărate sisteme naturale de tratament.
Jurământul arborilor, o veche legendă românească spune că, în clipa în care Iisus și-a dat sufletul pe cruce, văzând suferința Mântuitorului și nepăsarea oamenilor, copacii au început să plângă. Și că tot atunci, ar fi jurat să urmeze calea celui venit să moară pentru mântuirea oamenilor, respectiv să le slujească oamenilor, indiferent de răsplata primită din partea acestora.
Nu puțini au simțit nevoia să se așeze la rădăcina unui copac ca să-și tragă sufletul sau să se sprijine, cu spatele, măcar și pentru câteva minute, de un arbore, pentru a mai prinde puteri. Acestea sunt doar moșteniri ancestrale pe care cei mai mulți le fac inconștient dar care, la bază, au o legătură puternică cu energia emisă de fiecare copac în parte.
Și asta pentru că fiecare pom emite un anumit gen de energie și la anumite intensități, în funcție nu doar de orele zilei, ci și de anotimp. Copacii sunt de doua tipuri:
1. cei care furnizează energie organelor slăbite;
2. cei care absorb energiile negative din corp, curățind zonele bolnave și pregătindu-le pentru un circuit energetic sănătos, respectiv pentru o încărcare nouă cu energie.
http://nonconformistii.blogspot.ro/2013/06/puterea-terapeutica-copacilor.html