Mihaela Băbuşanu

"Those were the days my friend We thought they'd never end We'd sing and dance forever and a day"

"Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta, Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am. Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra, Să nu văd frunzele cum cad din ram... Fă focul şi preumblă-te prin casă Fără să spui nimic, niciun cuvânt... Vreau să mă simt la tine ca acasă, Să nu simt frunzele cum zboară-n vânt... Învăluită-n straie de culcare Aşază-mi-te-alăturea c-un ghem, Şi deapănă mereu, fără-ncetare, Să n-aud frunzele, sub paşi, cum gem... Fereşte-mă în preajma ta, de vasta Urgie-a toamnei care bântuie... Şi nu mă întreba în noaptea asta De ce mă înspăimântă frunzele..." (Frunzele -Elegie de toamnă, Radu Stanca)

Sfinte Îngere, păzitorul şi acoperitorul meu cel bun, cu inima zdrobită şi cu sufletul îndurerat stau dinaintea ta şi ma rog. Auzi-ma pe mine, pacatosul rob al lui Hristos, care cu multa cainta si lacrimi amare strig: sa nu pomenesti faradelegile si nedreptatile cu care eu, nevrednicul, te mahnesc in toata vremea, savarsind fapte necuvenite in fata Ziditorului meu Dumnezeu. Fii milostiv si nu te departa de la mine. Trezeste-ma din somnul pacatului si ajuta-ma cu rugaciunile tale, ca intru pocainta si neprihana sa-mi petrec cealalta vreme a vietii mele.Pazeste-ma de caderile in pacate de moarte, ca sa nu pier in deznadejde si sa nu se bucure vrajmasul de pierzarea mea. In tot locul si in tot ceasul sa-mi stai inainte, rugandu-L pe Domnul Dumnezeul indurarilor sa-mi ierte pacatele pe care le-am savarsit in viata mea cu fapta, cu gandul sau cu vorba. Iar in infricosatul ceas al mortii tu sa fii langa mine, bunul meu pazitor, alungandu-i pe intunecatii demoni veniti sa infricoseze cutremur...

"De cele mai multe ori te împiedici pentru că iţi spui că nu ai încredere în tine şi crezi că din aceasta cauză ai avut cele mai mari eşecuri în viaţă. Ei... să ai încredere este mai puţin important atunci când ai încredere în Dumnezeu. Atunci când ai încredere în Dumnezeu, în planul lui perfect, ai şi încredere în tine. Lasă-te acum în voia lui Dumnezeu, predă-te lui, nu mai lupta, nu mai încerca să faci, să dregi, doar FII. Imaginează-ţi cum eşti luat(ă) în braţe şi nu mai eşti singur(ă). Totul ESTE BINE! Aşa să fie şi aşa este!" (Delia Mureșan) Sursa foto: https://deliamuresan.ro/

Numărul curent poate fi accesat la acest link: https://usrbacau.ro/revista-plumb-nov-2020/?fbclid=IwAR1FXgRL0xl6vSEy1klQskmYahmyByQ_99YHPkfa-_C09EwmznR4F7OM2uE

Mult-milostive Mare Mucenice Efrem, iată, vin și mă mărturisesc ție, ca unui Părinte mărinimos, încredințându-ți dorința de a avea și eu o casă pe acest pământ. Tu știi mai bine ca mine și care îmi sunt posibilitățile, și ceea ce îmi este de folos, dar și pe toate cele pe care mi le va rândui Dumnezeu în răstimpul viețuirii pământești. De aceea, voiesc ca dorința mea să ți-o încredinșez deplin și însăși aceasta să-mi fie piatra de temelie a casei. Însuți plinește și săvârșește toate cele de trebuință, iconomisind, așa cum numai tu știi, împrejurările și oamenii prin care lucrurile vor veni în faptă. Iar mie dă-mi înțelepciune, cutezanță și luare-aminte spre a pricepe toate cele care sunt de folos spre bună făptuire. Ajută-mă să trec cu limpezime peste grijile trebuincioase și să nu mă împotmolesc în lucruri nefolositoare și în căutarea desfătărilor peste trebuință. Și mai mult decăt acestea, ajută-mă ca nu numai să nu se zdrobească și fărâme casa lăuntrică a sufletului, ci să fie temel...

„Unii vor iubire, alții vor putere, Unii doar un umăr pentru-o mângâiere, Unii casă mare şi maşină nouă, Alții doar o umbră unde să nu-i plouă, Unii să audă, alții să vorbească, Unii doar o clipă cerul să privească, Unii o moşie mare şi bogată, Uni-ar vrea o mamă, alți-ar vrea un tată, Unii haine scumpe şi pantofi mai mulți, Alţii vor picioare şi-ar umbla desculți, Unii vor un munte, alții vor o mare, Unii doar să aibă cele necesare, Unii vor avere, faimă, bogății, Alții sănătate pentru-ai lor copii, Unii vor să aibă propriul răsărit, Alții doar să uite ceea ce-au iubit... Pelerini prin lume între nu şi da, Fiecare suflet are rana sa! Nu tot cel ce râde este fericit, Cum nici cel ce plânge totul a sfârşit! Luptă pentru tine, uşurează-ți chinul, Iar de nu se poate să-ți accepți destinul; Fii cu gânduri bune şi să crezi mereu: Când nu vine nimeni, vine Dumnezeu!” (Unii şi alţii - de Licuța Pântia)

Mulţumim tuturor pentru urările şi gândurile bune! Să fim sănătoşi! Mihaela & Mihail

   Un ziarist şi scriitor de care foarte   puţini au auzit este şi băcăuanul Eugen Vaian, personalitate a secolului XIX, mort la doar 27 de ani. Din “Dicţionarul General al Literaturii Române” al Academiei Române aflăm despre Vaian că s-a născut la 2 noiembrie 1870 la Bacău (d. 25 august 1897, Compertrix,  Franţa), prin mamă fiind înrudit cu George Bacovia şi profesorul Grigore Tăbăcaru, că a  învăţat la Bacău şi Buzău, iar la 16 ani fuge de acasă cu o trupă de teatru. Iată ce scria despre Vaian în   „ Foaia Populară”, Publicaţie Enclopedică Săptămânală, anul II, nr 8, 21 Februarie 1899, la Rubrica „Scriitori Români” la un an de la moartea sa:„ Dăm astăzi portretul regretatului literat şi ziarist Eugen Vaian, mort anul trecut la Paris, în nişte împrejurări   dureroase, departe de ţară şi de toţi acei pe care i-a iubit.Vaian s-a născut în 187o în oraşul Bacău unde şi-a petrecut o copilărie   răsfăţată, care nu prevestea într-un nimic nimic viitor...