+ 9 ani de atunci.....

Mamă, suflet uriaş!

New in! Premiul al treilea la Secțiunea „Poezie” a Concursului Național „Eminescu, un vis în așteptare”

Mulţumesc, Deşteptarea&Petru Done!

https://www.desteptarea.ro/poeta-mihaela-babusanu-premiata-la-timisoara/

....ceea ce înțelegi, nu-ți trece niciodată ...cum ar fi unii oameni....

"Tot ce te doare îți trece. Numai ceea ce  înțelegi, nu-ți trece niciodată" (Nichita Stănescu)

Cum ar fi unii oameni, aş zice eu...

La mulţi ani, dragi colegi!

Muzeele contează! Cine mi-a spus mie asta acum nişte ani? Ei bine oameni ca Dumitru Boghian, Nicolae Ursulescu, Radu Florescu, Ioan Opriş, Viorel Căpitanu, Mihai Lazăr sau Aurel Moldoveanu. Ei m-am direcţionat către muzeu şi m-au învăţat să îl iubesc. Aş avea multe de adăugat şi comentat dar astăzi am să mă limitez în a spune doar atât: La mulţi ani, dragi colegi! Merităm mai mult!

ICOM-ul a definit muzeul ca pe o instituție aflată în slujba societății și a dezvoltării acesteia, deschisă publicului, care achiziționează, conservă, comunică și expune, în scopul cercetării, educației și divertismentului, dovezi materiale ale oamenilor și ale mediului lor înconjurător. Rezumând, un muzeu are menirea de a prezenta publicului rădăcinile civilizației, viața în toată complexitatea ei. Iar noi, cei care lucrăm într-un muzeu, avem grijă ca mărturiile şi ideile de dinaintea noastră să supravieţuiască şi încercăm să le transmitem mai departe prin mai multe căi. Pentru că un om fără trecut este un om fără istorie, iar un individ fără istorie este unul fără identitate. "Cu cât privești mai departe în spate, cu atât vei vedea mai departe înainte”.
Iată ce spunea Lazăr Mara-Ioana, 12 ani, elevă, în clasa a VI-a, la Școala „Dr. Al. Șafran” și la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău în articolul “Rolul unui muzeu” publicat în “Deşteptarea” din 6 decembrie 2020: “Eu, de exemplu, atunci când eram mai mică, eram uluită de toate lucrurile expuse în locurile unde mergeam cu părinții mei de Noaptea Muzeelor sau cu alte ocazii. Locul meu preferat era Complexul Muzeal „Iulian Antonescu”, fiindcă de fiecare dată când îl vizitam observam noi expoziții care îmi îmbogățeau universul interior. În concluzie, rolul principal al muzeelor în viața unei comunități și în dezvoltarea personalității unui om este acela că te încurajează să pui întrebări, să fii curios și te ajută să înveți lucruri noi printr-un fel plăcut. Și, uneori, fără măcar să-ți dai seama, poți ieși dintr-o astfel de clădire, dintr-un muzeu, pe care unii îl pot considera plictisitor, cu mult mai multe cunoștințe decât aveai cu câteva ore în urmă, poți ieși un alt om, mai bogat sufletește”.

Sursa foto: https://pixabay.com/.../muzeu-granit-coloane-traian-pro.../

Felicitări şi mult succes în tot ceea ce faci, (nana) Monica! Te apreciem şi te iubim!

https://stirileprotv.ro/educatie/emotii-pentru-500-000-de-elevi-de-scoala-primara-probele-la-care-dau-evaluarea-nationala.html?fbclid=IwZXh0bgNhZW0CMTAAAR0OwjTEKL5XD-UOYMa6jUwSLqCtK2FYEtaKF5GuWzWJX6xAOacdINjncZI_aem_AXqpaG6wiwoU4HH-vR7sR_5vKBDRsXtktx37Af2iTtzvYls4MvjfnC1SnZ4jX55a-2SEOrKpRZFlAWuyg8S_tGLS

Mai presus de timp...

Iubirea...s-au dat milioane de difiniţii, s-au scris milioane de cărți pe baza ei, și tot n-au reușit nici măcar  oamenii de știință s-o explice, nici marii scriitorii....

Şi totuşi, IUBIREA cred că  este un sentiment profund și de durată, (eu aş spune că te însoteşte permanent, până la final şi aş mai spune chiar că nu poţi iubi decât o singură dată cu adevărat),  singurul context când eşti tu cu adevărat, căreia îi eşti fidel fară să ţi se ceară sau să se aştepte asta de la tine,  indiferent dacă ai norocul să fii împreună cu EL/EA sau valurile vieţii te vor purta (din diferite motive)  pe un cu totul alt ţărm, alături de un alt om, şi nu de ACELA, care presupune o trăire necondiționată, care iartă orice, care nu este orgolioasă, care se bucură din orice şi pentru orice, care trăieşte bucuriile şi împlinirile celuilalt ca şi cum ar fi ale sale, care este mai presus de rațiune, mai presus de norme, chiar de propriile tale norme şi care este  mai presus de timp.

Be True to Yourself!

Când rişti poţi chiar să câştigi :)

„Iubirea înseamnă să dai cuiva toată puterea să te distrugă și să ai încredere că nu o va face”.

Minunată mereu...

"E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu".

❤ "ISTORIA FĂRĂ MANUAL"

Imagine surprinsă în cadrul uneia dintre cele 10 ediţii desfăşurate până acum, Târgu Neamţ, mai 2017

🍀Prietenie

În antologia "Cântecul mierlei"

Prezentă  în antologia de poezie niponă „Cântecul mierlei”, realizator Maria Oprea, Editura Izvorul Cuvântului, In Memoriam Ioana Bud. Sincere mulțumiri realizatorilor acestui volum, felicitări colegilor care se regăsesc cu poeme în această Antologie!

"Îmi dau voie să iubesc și să fiu iubită, îmi dau ocazia să-mi realizez viața, să o inovez, să o transform trăind în conștiință și acceptând toate aventurile, întâlnirile, necunoscutul, care mi se prezintă în libertatea mea de a fi.

Îmi dau voie să creez, în jurul și în mine, o nouă explozie de energii celeste care se revarsă divin asupra mea și a întregii omeniri, eliberez această intenție din adâncul sufletului meu.

Mă recunosc praf de stele, sclipitor pe pământ, filament luminos pe cer, unită universului de cel mai frumos sentiment înnăscut din mine, iubire eternă.

Așa să fie !Şi aşa este!"

I'm in my feels...

Must be love on the brain

Sesiunea Internaţională de Comunicări Ştiinţifice, Ediţia a XIX-a, Bârlad

Multumim colegilor şi prietenilor de la Muzeul "Vasile Pârvan", din Bârlad pentru primire, organizarea simpozionului, publicarea volumelor prezentate în deschidere, pentru momentele deosebite puse în scenă cu acest prilej.

O altă ediţie reuşită, comunicări ştiinţifice interesante, noi informaţii, oportunităţi şi deschideri, reîntâlniri dragi.

Mulţumirile noastre se îndreaptă către dl director al instituţiei, dr. Mircea Mamalaucă şi colega noastră dragă, Alina Butnaru, însă ele se extind, evident, către întregul colectiv al instituţiei.

Să ne revedem cu bine, în acelaşi context, la anul!

"Before I give my body, I have to give my thoughts, my mind, my dreams"(Sylvia Plath)

"There is no greater agony than bearing an untold story inside you." (Maya Angelou)

I'll keep dreaming anyway...

Birdy - All You Never Say (Official Lyric Video)

Mulţumesc, Radio România Cultural!

https://www.radioromaniacultural.ro/sectiuni-articole/educatie/mihaela-babusanu-avem-momente-clipe-ganduri-energii-care-sunt-transmise-prin-intermediul-acestor-pagini-nu-doar-o-calatorie-in-timp-avand-ca-destinatie-locuri-si-oameni-id43521.html?fbclid=IwZXh0bgNhZW0CMTAAAR36UI-DnQ-NfBoX1hOW2qMk_HJTb2e2AaNvOhiXik_othcB2CnurOYMYy8_aem_AULF--g_81nh_cz7VjTVKv9snZSCyTAJAQILTLxjAF4M7Pxf2xzneD76JISx4pIV_rRQfU-S71By5XPKM0jUTHdW

Dumnezeu iradiind parcă de aici, de la Băbuşa, în lume...

„Mi-aduc aminte: vedeam satul aşezat înadins în jurul bisericii şi al cimitirului, adică în jurul lui Dumnezeu şi al morţilor. Această împrejurare, care numai târziu de tot mi s-a părut foarte semnificativă, ţinea oarecum isonul întregei vieţi, ce se desfăşura în preajma mea. Împrejurarea era ca un ton, mai adânc, ce împrumuta totului o nuanţă de necesar mister."

❤️🌸🎈Sărbători pascale binecuvântate!

O frumoasă surpriză primită prin poștă, de la prietenii mei din grupul "Dincolo de retină", este vorba despre această felicitare pascală personalizată, cu un poem de al meu.
Mulțumesc Maria Oprea coordonator și autoarea conceptului de felicitare, mulțumesc Andreea Maftei și editorului Florin Căprar!
De aplaudat această iniţiativă care promovează poezia haiku a membrilor grupului, având ca tematică de această dată, ÎNVIEREA.
Hristos a Înviat!
Sărbători pascale binecuvântate, tuturor!
❤️🌸🎈

If you ever forget that you love me...

Pentru cei interesaţi, Duminică, 5 mai, între orele 14-14,30, mă puteţi asculta la Radio România Cultural, în cadrul emisiunii ICLASĂ

Arigatō!

Vă mulţumesc încă o dată pentru surpriză!

Pot să vă spun că interpretarea textului, nu doar că ne-a stârnit curiozitatea, dar ne-a cam dat dureri de cap şi este departe de a fi elucidată pe deplin (chiar dacă am apelat la cunoscători).

Sosit tocmai din Japonia.

Hontoni arigatō gozaimasu!

„Am avut şi eu o mare iubire totală, dusă nu până la capăt, ci până în pânzele albe ale capătului“ (Nichita Stănescu)

Poem selectat dintre poemele grupului "Dincolo de retină" şi comentat de Maria Oprea, căreia îi adresez mulțumiri 🙏🌸