Mihaela Băbuşanu

Mă alătur şi eu, cu mare drag, acestui minunat proiect! Liceul Teoretic “Ion Neculce” din Târgu Frumos, jud, Iaşi, organizează în perioada 24-30 august a.c, a treia ediţie a “CLUBULUI DE VARĂ DE LA NECULCE”. Astfel, pe parcursul a cinci zile, s-au desfăşurat şi se vor desfăşura diferite activităţi menite să testeze şi să stârnească creativitatea participanţilor, de la de la literatură, cultură, istorie, la tainele fizicii sau pictură.

"Oameni al căror nume dacă îl auzi, te înfioară… Sunt oameni pe care îi cauți în mulțime și când crezi că îi vezi, izbucnești la fel ca și atunci când erați împreună. Inima îți bate rapid și picioarele ți se înmoaie. Nu contează că timpul a trecut și odată cu trecerea lui s-au închis și rănile. Tu, îți amintești de acele momente petrecute împreună și încă explodezi. Pentru că nu trecem niciodată peste unele persoane și le purtăm mereu cu noi. Acești oameni sunt cei care au fost ai noștri, dar nu ne-au aparținut niciodată. Sunt lucruri care nu s-au întâmplat așa cum trebuia, așa cum meritau. Ai simțit cele mai extreme emoții cu acești oameni. Ți-au arătat o versiune a ta despre care nu ți-ai imaginat niciodată că există. Pentru că ți-a plăcut atât de mult o astfel de persoană, ai vrut-o mai mult decât ai putut face față. Și a simțit la fel pentru tine. La urma urmei, dacă nu ar fi fost reciproc, nu am mai fi vorbit despre dragoste. Chimia voastră a fost explozivă, iar momentele pe ...

braţele bunei – ţinând piept nepoţilor şi-n vara asta Mihaela Băbuşanu POEMELE VERII-"Dincolo de retină" Mulțumiri Maria Oprea & Andreea Maftei pentru selecție și publicare! Felicitări si celorlalți autori pentru frumoasele poeme create şi selectate! https://dincoloderetinahaiku.wordpress.com/2023/08/24/poemele-verii-5/?fbclid=IwAR3RQPOhTv1wKrQny0UMEry_PP1se4wRRt6fLteNGP_hxAZIZl-4-SUGo-A

" Cred în tine chiar dacă primăvara mea blândă Se transformă uneori într-o toamnă rece, capricioasă, Chiar dacă albastrul se transformă adeseori în gri, Chiar dacă toţi îmi spun că nu se cade sau nu ar trebui, Cred în tine chiar dacă şi acum, după mulţi ani, Încă mai aştept o amintire concretă de la tine, Ca un fel de confirmarea a ceea ce noi am fost, suntem şi vom fi, Şi mai cred că vei înţelege importanţa acestei dorinţi într-o bună zi, Cred în tine chiar dacă, într-o vară oarecare, Mi-ai demonstrat că poate nu ar trebui, Chiar dacă nu ai fost acolo, lângă mine, atunci când trebuia, -Totuşi atunci când am reuşit să ies la liman Tu erai tot acolo, privindu-mă destul de preocupat,- Dar trebuie totuşi să o spun, că de pe mal, Cred în tine chiar dacă adeseori Taci pentru o vreme sau dispari, Chiar dacă nu îmi spui nimic, Deşi ştii că aştept, Cred în tine în ciuda o orice, Chiar dacă pământul s-ar sfârşi, Cu toate acestea, dacă într-o zi, Într-o singură zi, aceasta va păli, Va f...

"...Şi am tot timpul certitudinea că sunt în mine: părinţii, amintiri, Dumnezeu. Toţi sunt înghesuiţi în mine. Ce minune! Mi-e dor deci de minunea din mine, pe care câteodată o uit, o pierd... În mine e mare înghesuială! Tot universul e înghesuit în mine!" (Oana Pellea)

"Cu mâna stângă ţi-am întors spre mine chipul, Sub cortul adormiţilor gutui Şi de-aş putea să-mi rup din ochii tăi privirea, Văzduhul serii mi-ar părea căprui". (Lună în câmp--Nichita Stănescu)

"Peste 100 de ani, de exemplu, în 2123, vom fi cu toții îngropați împreună cu rudele și prietenii noștri. Străinii vor locui în casele noastre pe care ne-am luptat atât de mult să le construim și vor deține tot ce avem astăzi. Toate bunurile noastre vor fi necunoscute, nenăscute, inclusiv acea mașină pe care am cheltuit o avere și care probabil va fi fier vechi, în cel mai bun caz va fi în mâinile unui colecționar necunoscut. Urmașii noștri vor ști puțin sau aproape nimic cine am fost și nici nu își vor aminti de noi. Câți dintre noi îl cunoaștem pe tatăl bunicului nostru? După ce vom muri, vom fi amintiți câțiva ani, apoi vom fi doar un portret pe raftul cuiva, iar câțiva ani mai târziu, povestea, fotografiile și faptele noastre vor intra în coșul uitării istoriei. Nici măcar nu vom fi amintiri. Poate că dacă într-o zi ne-am opri să analizăm aceste întrebări, am înțelege cât de ignorant și de slab este visul de a realiza totul. Dacă ne-am putea gândi doar la asta, cu siguranță ab...

În revista "Plumb" iulie-august 2023, noi apariţii editoriale. Puteţi lectura revista accesând link-ul de mai jos. https://www.facebook.com/groups/720323874803351/permalink/2583680161801037/

"33 de ani am strâns cureaua în sectorul cultural din România! 33 de găuri și ne-am apropiat de cataramă! Cultura oferă multe: educație, stare de bine, dezvoltare economică, sustenabilitate și imagine pozitivă la nivel internațional! Dacă analizăm cu atenție, mai ales prin cultură, alături de educație (medalii la olimpiadele internaționale), cercetare-inovare și sport, am dus cu mândrie numele României în toată lumea. Teatrul, Muzeul, Filarmonica, Opera, Biblioteca - ele au fost și sunt amabasadorii principali ai României, vreme de 33 de ani....în pofida faptului că exact în domeniul culturii am tot strâns cureaua! Cultura trebuie să fie așezată alături de educație și sănătate în orice tip de reformă se dorește!" (Ciprian Anghel Ştefan - manager general Complexul  Naţional  Muzeal  '' ASTRA '' din  Sibiu ) Logo creat de: Zaki Mubarok

https://fb.watch/mgjYCB8Md8/

O distincţie din şcoală. Câţi dintre voi v-o amintiţi? "BANCA DE ONOARE" trebuia înmânată anual, elevului cu rezultatele cele mai bune la învăţătură din şcoală, numai că "meşterul local", din exces de zel, mi-a încrustat şi numele pe suportul de protecţie (şi cu un "i" în plus) Am avut noroc că a fost a mea mai mulţi ani, iar la final, când ar fi trebuit să o returnez pentru pentru că părăseam şcoala respectivă şi pentru a fi înmânată unui alt elev care întrunea condiţiile, mi-a fost acordată definitiv şi am plecat cu ea acasă. Ce bucurie! Totuşi, atunci nu cred că am apreciat-o cum se cuvine...

Mulţumiri maestrului Corneliu Traian Atanasiu pentru nominalizarea poemului meu în grupul „Autori de haiku din România” şi analiza făcută. "primul sărut - stârnită de nicăieri o avalanşă Mihaela Băbuşanu Am ales un poem care folosește cu iscusință cea mai importantă înlesnire pe care i-o oferă haiku-ul oricărui autor - kireji. Una din trăsăturile structurale care, bine folosită, valorifică la maximum potențialul poemului. Poemul de față alătură pentru a compune textul două lucruri, două motive fără nicio legătură aparentă între ele. O manifestare erotică – un sărut și o prăbușire imensă de zăpadă – o avalanșă. Distanța și domeniile complet diferite ale celor două pretexte creează o tensiune pronunțată a compoziției. Găsirea unei corespondențe între cele două pretexte propuse pare să aibă turnura versului median: e stârnită de nicăieri. E aparent fără cauză declanșatoare. Și chiar dacă poate fi găsită una, ea pare absolută insignifiantă în raport cu tulburarea rezultată. Efectul pe...