Mihaela Băbuşanu

https://www.desteptarea.ro/evenimentul-cultural-japonia-departe-aproape-de-bacau-ajunge-la-editia-a-vii-a/

Dragi prieteni ai cuvântului, ai haiku-ului, ai clipei și ai frumuseții efemere,vă invit cu emoție și bucurie la lansarea volumului meu de haiku, „ETERNITATEA UNEI CLIPE / THE ETERNITY OF A MOMENT”,o carte care încearcă să surprindă profunzimea unui gând în răstimpul firav al unei petale în cădere. Duminică, 1 iunie 2025 Ora 1 0:30 Universitatea „George Bacovia” din Bacău (Str. Pictor Theodor Aman, nr. 96) Evenimentul are loc în cadrul celei de-a VII-a ediții a manifestării „JAPONIA DEPARTE-APROAPE DE BACĂU”. Volumul, apărut la Editura PIM, Iași, este publicat în ediție bilingvă română–engleză și tradus de Irene Stanciu Cojocaru (Canada). Coperta și tehnoredactarea poartă semnătura lui Mihnea Baran. Cartea va fi prezentată de: – Laura Văceanu, președinta Societății de Haiku Constanța – Mălina Hardulea, profesoară și traducătoare „Eternitatea unei clipe” nu este doar titlul unui volum ci şi o invitaţie. O invitație de a ne opri, de a asculta, de a vedea, de a simți lumea care ne...

Dragii mei, a sosit timpul pentru cea de-a VII-a ediție „JAPONIA DEPARTE-APROAPE DE BACĂU"! Vă invităm cu bucurie să celebrăm împreună frumusețea artei și culturii japoneze într-un eveniment ce apropie două lumi prin sensibilitate, armonie și pasiune.  „JAPONIA DEPARTE–APROAPE DE BACĂU” – Ediția a VII-a  Duminică, 1 iunie 2025  Ora 10:30  Universitatea „George Bacovia” din Bacău (Str. Pictor Theodor Aman, nr. 96)  PROGRAMUL EVENIMENTULUI:  Lansare de carte  „Eternitatea clipei / The Eternity of a Moment” – volum bilingv de haiku, semnat de Mihaela Băbușanu  Prezintă: Laura Văceanu (Președinta Societății de Haiku Constanța) și Mălina Hardulea (profesor și traducător)  Ceremonialul ceaiului  Prezentat de Liliana Nestor  Ateliere de caligrafie japoneză  Coordonate de Marta Cană  Vernisaj expoziție de grafică și pictură  Lucrări semnate de Mihnea Baran și Silvia Mirela Bețeanu, care transpun vizual echilibrul și esența es...

 Dragii mei, simt nevoia să mă laud puțin... asta e, sângele apă nu se face! Sunt bucuroasă pentru vestea aflată de curând, ruda noastră, Catrinel Menghia, a fost premiată pentru regie la Festivalul de Film de la Cannes 2025!  Filmul ei de debut, „Girasoli”, a cucerit inimile publicului și ale cineaștilor.Felicitări din inimă, Catrinel!  Cu toții te felicităm și ne bucurăm pentru tot ce ai realizat! Te îmbrățișăm cu drag și abia așteptăm să vedem unde te mai poartă talentul tău minunat! https://www.puterea.ro/catrinel-menghia-cucereste-cannes-ul-premiu-istoric-pentru-debutul-regizoral-al-topmodelului-roman/? Sursa foto:  https://www.filmnow.ro/ fbclid=IwY2xjawKffytleHRuA2FlbQIxMAABHnp1bHrVa9nqk4SQOeYVjCbT2y2g7zALAZgrXzKMqRfOHZnJYlVU2qfGgIqn_aem_fHo2fN3-2xgBcSiRib1FdA

Vă mulțumesc pentru entuziasm! În mod special vouă, domnilor generali americani, văduvilor bogați, medicilor renumiți la nivel mondial, oamenilor de afaceri și diplomaților care apreciați subtilitățile profilului meu și doriți să mă ridicați pe o treaptă socială superioară — vă mulțumesc că m-ați ales pe mine să-mi schimbați destinul. E flatant, cu adevărat. Acum, lăsând gluma la o parte, pe lângă aceștia, primesc zilnic o mulțime de cereri de prietenie de la „autohtoni” — oameni (și domni, și doamne) cu care nu am schimbat nici măcar un like, nu avem prieteni comuni și ale căror fotografii de profil îmi ridică semne de întrebare. Așa că, dacă nu ne-am cunoscut, nu ne-am intersectat la vreun eveniment, nu am colaborat și nici măcar nu am stat împreună la aceeași coadă la cafea, am o mică sugestie: când trimiteți o cerere, adăugați un mesaj — un simplu salut, o propoziție, un indiciu despre motivul pentru care vreți să ne conectăm. Poate ne leagă ceva, poate urmează să lucrăm împreună ...

Zece ani fără tine, MAMA... Zece ani în care te-am tot căutat. Te-am căutat pe pământ, în cer și în mine, în vise, în liniștea de după plâns. Nu știu cum a zburat timpul. Sau poate știu... A trecut prin mine ca un cuțit adânc, implantat lent, fără zgomot, fără pauze, fără să mă întrebe dacă sunt pregătită. Încă îți aud vocea. Nu tare. Dar destul de clar, încât să nu uit și să nu te uit, și încă îţi simt inima caldă din toți anii în care m-ai iubit mai mult decât am ştiut eu să o fac. Ana BĂBUŞANU (LINIA UNCESCU/AVERESCU)

Just an "advertising space"... Oameni deveniți obiecte, oameni „spații publicitare”, valori dictate doar de lucrurile exterioare după care alergăm cu frenezie: faima, imaginea, succesul material, iar în tot acest haos uităm să ne regăsim în interiorul nostru. Într-o lume unde totul este comercializat, până și identitatea devine o marfă...

Astăzi, de Ziua Internațională a Muzeelor, nu sărbătorim doar instituțiile în care lucrăm, ci și pe noi, nu doar ca profesioniști, ci ca oameni care cred că trecutul are un rost în prezent. Noi, cei care lucrăm în muzee, avem privilegiul, dar și responsabilitatea de a păstra ceea ce alții au trăit, au gândit, au lăsat în urmă. Noi nu ne ocupăm doar de obiecte, ci de poveștile care dau valoare vieții, de mărturiile care ne leagă de cei dinaintea noastră și ne ajută să înțelegem mai bine cine suntem. Suntem și trebuie să fim o punte vie între generații, între trecutul care a fost și viitorul care vine. „Muzeele contează!” – mi-au spus cândva oameni de la care am învățat ce înseamnă această chemare: Dumitru Boghian, Nicolae Ursulescu, Radu Florescu, Ioan Opriș, Viorel Căpitanu, Mihai Lazăr, Aurel Moldoveanu. Ei ne-au arătat că muzeul nu este un loc al uitării, ci un spațiu viu, dinamic, al sensurilor și dialogului. Astăzi spunem, cu mândrie și cu speranță: La mulți ani nouă, celor care lu...

Există femei care au secrete şi femei care au o taină: secretele se pot afla, taina niciodată. (Lucian Blaga)

Zilele trecute, mi-a bătut în ușă o ofertă. Nu una de genul „vă oferim un set de cuțite dacă răspundeți la acest chestionar”, ci o ofertă serioasă, o funcție destul de importantă, cu tot ce presupune: mai multă responsabilitate, mai multe provocări, mai mulți bani (că, să fim serioși, asta nu strică niciodată) și, poate, chiar o cană de birou inscripționată cu „șefa”. Am pus-o pe masă și m-am uitat la ea cu sufletul strâns. Părea ceva frumos. Promițător. Și totuși, în loc de „DA!”, mintea mea a început să lucreze la turație maximă: „Oare mi se potrivește?” „Voi putea face față cu brio?” „Dacă vor altceva decât ce pot eu oferi?” „Dacă, dincolo de tot ce pare, se ascunde o capcană?” Și, dincolo de toate aceste „dacă”-uri, mai era ceva. Un gând greu: cum să plec de aici? După atâția ani, după atâtea provocări depășite, după atât timp în care am dat tot ce am avut – nu doar din timpul și energia mea, ci și din loialitate. Am fost fidelă locului meu de muncă. Nu am privit în jur la...

În perioada 9-10 mai 2025, am participat la Sesiunea Internațională de Comunicări Științifice, care s-a desfășurat la Muzeul „Vasile Pârvan” din Bârlad. A fost o ocazie minunată de a reîntâlni colegi și prieteni din țară, de a asculta prezentări interesante și de a mă bucura de o atmosferă caldă și primitoare. Felicitări organizatorilor pentru efortul depus și pentru reușita evenimentului!