Mihaela Băbuşanu

În "Ateneu", nr. 1, ianuarie 2020

Nici o lumină- nu-mi mai scutur zăpada pe vechea prispă. Mihail, ţine minte: aici ţi-au fost bunicii!

Mă chinui să trag după mine toate iluziile şi visele de copil din „banca de onoare” care-mi încetinesc mersul acum lejer dar fără orizont precis. Sunt prim solistă într-o piesă scrisă de mine dar regizată de alţii; aţi mai văzut peşte netalentat sau unul răzvrătindu-se zgomotos? Monotonia mă-nghite în apele sale şi totuşi, pe mal, un pescar chipeş aruncă undiţa.

https://uzp.org.ro/25764/mihaelei-babusanu-si-a-lansat-volumul-dragoneasa/?fbclid=IwAR3BmfqjKHwEl4KmnGv5oEJdUGCL9-lrrSLg09AysKGFmV3w0GJ5CpG0o3o

Neintegrare                Agonică clipă mi-e datul Anostă mi-e fiinţa şi tactul Făţarnic îmi pare impactul Cu semenii, timpul şi satul. Inert sau molatec mi-e gândul, Mişcarea-mi ce-atinge pământul Şi ochii cetind printre rânduri Mulţime, mulţime de gânduri. Misfitness I am doomed to an agony moment And dull is my self and my tactfulness The impact seems full of pretendness With time, and hometown and my kinsmen Inert or mellow my thought My movement touching the ground The eyes that read between the lines So many, so many them thoughts.

M-am integrat firesc,            La fel ca orişicare, Într-un banal progres     Cu zile prea sumare... Şi lesne de-nţeles                E c-am ratat debutul Şi   mă întreb tacit: Aceasta mi-e menirea? şi rostul şi făcutul? Sau e-un prelung preludiu Al caznelor umane Prin care Providenţa Mă pune la-ncercare? Sau poate-i costul zdravăn           Ce-l am de achitat În dauna trecutului Anost,   tergiversat? Îmi mai rămâne firesc, Un semn de întrebare: Când va-nceta subit Şi ultima-ncercare Şi-n viaţa-mi fără sens Va răsări şi soare?

"Vrei să fii fericit? Nu privi în sus, privește în jos. Dacă vei privi în sus, vei vedea oameni mai fericiți ca tine, și te va durea. Privește în jos, la cea mai mare nenorocire, la un orb. Privește un orb și te vei duce liniștit acasă. Să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru prezentul pe care-l trăiești. Prețuiește înainte de a pierde".

Mihaela Băbușanu, poetă din Bacău, muzeolog, tipărește a cincea carte în 2019 în ultimii 10 ani (Titlurile celorlalte cărți sunt ”Adevărata fericire”, Stejarul cu flori de cireș”, ”Femeia bonsai” și ”Cu Mercur în exil”). Preferă versul alb și versul concis, cromatic. Iată două poeme- emoție limpede, ”Sunt verde” și ”Cât te-am iubit...”:”Mi-e primăvară și mi-e verde,/ Sângele mi-e mai rubiniu ca oricând/ Și nici măcar nu mai sufăr de extremități reci,/ Sub masca aceasta din a ltă generație/ Eu clipesc nefiresc de vie,/ Încă port rochițe roz/ Și clămițe ca Minie Mouse,/ Sunt topită după Scooby –Doo/ Și citesc, cu nesaț, „Romanul adolecentului miop”/ Și rămân șocată când/ Într-o discuție, ca între tineri,/ Doar eu îmi amintesc de ”Mihaela”,/ Desenul acela animat”...Și al doilea poem-acuarelă de stare:”M-am îndrăgostit de ochii tăi/ Frumoși, stăruitori și aprinși/ Aidoma unui tăciune abia stins./ Când m-ai luat de mână/ Prima zăpadă de decembrie s-a topit./ Totul era atât de fierbinte și ...

Îmi plouă-n suflet cu-amintiri, Cu îndoieli şi cu iubiri Din anterioarele momente Soldate cu amare precedente Şi cu schimbări definitorii A stării mele iluzorii, Cu încleştări şi-apoi dispute, Cu suferinţi şi lacrimi mute. Îmi plouă torenţial, făr' de oprire Cu amintiri din ultima iubire, Cu nopţile-n-delungi şi pline În care vieţuiam doar pentru tine, Când îmi vorbeai convingător şi tandru, Şi mă iubeai ca nimeni altul

https://virginiapopescu.wordpress.com/2014/12/12/mihaela-babusanu-amalanci-stejarul-cu-flori-de-cires/ În final, aş dori să mă opresc asupra unui  poem tulburător de frumos care ne deschide perspectiva a numeroase simboluri : Ziua-nvierii – în livada cu vişini cântă iar cucul Cucul anunţă aici renaşterea naturii la viaţă, odată cu cea a Mântuitorului. Un haiku cu o mare încărcătura emoţională care ne îndeamnă la o profundă meditaţie asupra sensurilor majore ale vieţii, ale morţii dar şi  ale speranţei de a renaşte printr-o operă de artă, o creaţie literară.  Livada cu vişini, aluzie la celebra piesă a lui Cehov, cuprinde toate aceste sensuri. Ce lăsăm după noi ? Un pom sau o livadă, uncopil sau mai mulţi, o casă sau o creaţie artistică ? Prima copertă ilustrează titlul volumului, cealaltă o infăţişează pe autoare, îmbrăcată în chimono care ne duce cu gândul  la un ritual al ceaiului. " O figură meditativă, doi ochi albaştri verzui puţin melan...

”Ajun de Crăciun -/ tata-mi alege bradul/ azi doară în vis”. Din Bacău, poeta Mihaela Băbușanu se destăinuie cu o mare dragoste, față de un timp trecut. Este un altfel de vis față de anteriorul, unul plin de duioșie, de retrăire a clipelor de liniște, pace, armonie sub steaua mântuitoare. Existența iubirii este peste timp, tatăl trăind-retrăind momentul fericirii copilei, mereu aproape de aceasta și de familia sa. O antologie internațională de haiku, dicționar de creatori, în trei limbi- română, franceză și engleză, ”Cele patru anotimpuri, Les quatre saisons, The four seasons”. Volumul este trudit de Nicole Poitier- Franța și Laura Văceanu- România, trducerile în engleză fiind de Eugenia Ene, Vasile Moldovan și Alexandra Flora Munteanu, coperta având patru picturi de Nicoleta Gaiginski din Iași și cuprinde în 126 de pagini 33 de autori-autoare- texte și biografie și rezultatele unui concurs literar penru adulți și copii- al Societății de Haiku din Constanța în anul 2019, 362 texte de...

 bilanţ anual-  burta şi glicemia  mai mari ca oricând

"Bine-ai venit, An nou!... Bine-ai venit... De când te-aştept aproape-am şi albit... Dar fiindcă-mi intri-n casă-ntâia oară, Te rog să nu-mi faci casa de ocară... Nu te grăbi să-mi intri pe furiş, C-abia sosişi... Noroc că te-aşteptam deştept Să te previu la timp, să fii atent, Şi-n clipa marelui eveniment Să-mi calci în casă cu piciorul drept..." (Ion Minulescu - Rânduri pentru anul nou)