Menire

M-am integrat firesc,          

La fel ca orişicare,

Într-un banal progres   

Cu zile prea sumare...

Şi lesne de-nţeles              

E c-am ratat debutul

Şi  mă întreb tacit:

Aceasta mi-e menirea?

şi rostul şi făcutul?

Sau e-un prelung preludiu

Al caznelor umane

Prin care Providenţa

Mă pune la-ncercare?

Sau poate-i costul zdravăn         

Ce-l am de achitat

În dauna trecutului

Anost,  tergiversat?

Îmi mai rămâne firesc,

Un semn de întrebare:

Când va-nceta subit

Şi ultima-ncercare

Şi-n viaţa-mi fără sens

Va răsări şi soare?