Rupea

IN HONOREM RADU COSAŞU-90

https://uzp.org.ro/40763/in-honorem-radu-cosasu-90/?fbclid=IwAR3szB8eV2WX8WWKGySxV3aLXswraqwceRevsQ-iEGVbvju0qYJx_A_wliY

„Mi-am început cariera de cronicar sportiv, acoperit sub pseudonimul Belphegor, în urmă cu 45 de ani; am o oarecare experienţă, dar, ca de obicei, nu sînt dispus să trag vreo concluzie. Mă feresc de concluzii în toate problemele, inclusiv în sport.Adevărul cel mai presant care mi se impune de cîte ori îmi încep cronica, în fiecare joi de dimineaţă, este simplu, deloc fastuos, totuşi de neclintit: nu poţi să scrii pe placul tuturor celor care te citesc pe sticlă sau pe hîrtie. Ziaristul, chiar ditamai scriitorul, care scrie obsedat să facă unanimitate pozitivă de păreri şi gusturi ar trebui să se lase de meserie.Dacă îţi respecţi pixul – şi asta presupune un grad înalt de humor – e obligatoriu să ştii şi să nu te sperii că nu poţi mulţumi toate galeriile mai mult sau mai puţin fanatice, dar care şi ele trebuie respectate. Fiindcă nu am iluzia obiectivităţii în lumea de azi, ţin morţiş să se înţeleagă că nu sînt un fanatic al punctelor mele de vedere.Ţin doar cu Progresul, dar el, cu P sau p, s-a pierdut undeva în obscuritate. Mi se impută demult că „nu ştiu să sar la beregată”. Nu ştiu şi nici nu vreau să învăţ. În tot ce e non-violenţă, non-vulgaritate, contaţi pe mine!”

 Da, acesta este Radu Cosaşu, cel care şi-a arătat vocaţia şi talentul de scriitor încă înainte de a împlini 20 de ani, devenind, mai apoi, după anii 60 şi până azi, unul dintre cei mai apreciaţi autori români de nuvele și ziariști.
Pe numele său adevărat Oscar Rohrlich, s-a născut la 29 octombrie 1930, în Bacău, într-o familie de evrei, cu bunici care avuseseră un atelier de pălării și tatăl avocat.
Absolvă liceul la București, în 1948, și încă de atunci începe activitatea gazetărească, fiind reporter la Revista elevilor. Urmează un an de studii la Facultatea de Litere (1948-1949) și este recrutat pentru Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” (1952-1953). Ajunge redactor la Scânteia Tineretului (1949), mai apoi lucrează ca frezor la Uzinele Timpuri Noi (în 1950, din cauza unchiului Marcel, un frate al tatălui său, emigrat în Austria și acuzat că e spion imperialist).
Face armata la „Cavalerie” și scrie la „Ziarul de aramă” din Cluj, lăsat la vatră cu gradul de sergent major (1952), reîntors la „Scânteia Tineretului” (1953) și dat afară din presă în 1956 pentru „teoria adevărului integral”, lansată la unica ediție a Congreului Tinerilor Scriitori (misiunea scriitorilor, zicea aniversatul nostru, ar fi fost să nu ascundă neîmplinirile și greșelile procesului de construcție a socialismului, ci să le dezvăluie).
După mai bine de un deceniu în care e fost exclus din presă, timp în care a locuit pe strada Popa Nan, acasă la ultima rudă neemigrată în Israel, mătușa Sanseverina, a fost reprimit ca redactor la revista Cinema (din 1968 până în 1988). Totodată deține temporar rubrici fixe la revistele România literară, Tribuna, Flacăra, precum și la ziarele „Sporul” și „Informația Bucureștiului”, uneori semnând cu pseudonimul Belphegor.
Ca scriitor debutează cu un volum de proză patriotică, în 1952, însă adevărata afirmare se produce o dată cu editarea volumului de proză satirică „Maimuțele personale”, în 1968. De atunci, a scos volume în care a adunat articole și eseuri reportericești, a editat volume care se înscriu într-un ciclu autobiografic de nuvele și câteva piese de teatru, urmând ca în 1993 să fie co-fondator (alături de Andrei Pleșu, Tita Chiper și Zigu Ornea) al revistei săptămânale Dilema, devenită din 2004 „Dilema veche”.
În prezent, continuă să colaboreze la diverse publicații, între care „Dilema veche” și „Gazeta sporturilor”. “Mă uit la mine ca la un ziar în care fiecare știre mi se pare senzațională, istorică și fără precedent.” (Radu Cosașu, Opere I, Alți doi ani pe un bloc de gheață, Polirom, 2008, pagina 471) . Fără îndoială aşa trebuie să îl privim şi noi: ca pe un om senzaţional, fără precedent, cu un loc extrem de clar şi bine definit în istoria literaturii şi jurnalismului românesc.
   De-a lungul carierei i-au fost decernate numeroase premii (între care Premiul „Ion Creangă” al Academiei, în 1973, și Premiul Uniunii Scriitorilor din România, în 1971 și 1981), la 30 martie 2004 fiind distins cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofițer, conferit de Președintele României, Ion Iliescu.
„(…) Arta mea s-a născut din teamă./ Am debutat ca fricos și am creat pentru/ a birui această frică. Alt scop n-am avut.(…)” (Radu Cosașu, Opere II, O viețuire cu Stan și Bran, Polirom, 2009, pagina 25)
Din punctul meu de vedere este îndemnul cel mai bun, motivaţia perfectă pentru cei talentaţi măcinaţi de temeri, exemplul cel mai  bun de reuşită, de înfrângere fără drept de apel al fricilor de orice gen, de triumf al vieţii, al talentului, al geniului.
În perioada 1991-1997, Radu Cosaşu a analizat, cu mult humor şi însufleţire, evenimentele săptămînale din sportul-rege, în editorialele pentru „Fotbal plus”.

„După spusele unor psihologi de talie mondială, curiozitatea ar fi la fel de importantă ca gimnastica de dimineaţă în menţinerea sănătăţii şi a puterii de a trăi pînă la adînci bătrîneţi, fireşte, dacă acestea fac parte din obiectivele vieţii dumneavoastră. Un scriitor american cum n-au fost doi, ajuns întreg şi voinic la vîrsta de 80 de ani, socotea şi el că fără un puternic sentiment de curiozitate – de pildă, a citi în fiecare dimineaţă ziarele, a urmări cu plăcere orice funduleţ frumuşel de domnişoară – n-ar fi rezistat în acest maraton numit, pentru cîţiva iniţiaţi, existenţă. Îmi plac aceste idei şi mă supun lor; dacă mă îndemn mai greu să fac gimnastică în zorii zilei, recuperez prin numeroase exerciţii de curiozitate. Am norocul că mă pricep puţintel la fotbal. Fotbalul e un izvor permanent de tărie, tăria aceea care face ca omul cel mai inteligent să poată spune ca un copil prostuţ: «Mor de curiozitate».” (Radu Cosaşu)
Radu Cosaşu îi priveşte cu compasiune pe cei cu idei preconcepute care “au prejudecata că sportul a aparţinut vreodată brutelor şi primitivilor. ” Ca o prelungire a ideii că sportul e viaţă, autorul dă , comentând un meci memorabil între Jan Kodes şi Ilie Năstase, o definiţie memorabilă poeziei: “Pe căi nevăzute doi bărbaţi, care cică se jucau, atingeau graniţa poeziei care nu-i altceva decît viaţă dusă până la paroxism…”(Andrei Bodiu, Cronica vieţii, pag 14, în „https://revistatransilvania.ro/)
   Şi pentru că Radu Cosaşu şi-a trăit viaţa frumos şi intens, încercăm să aflăm care a fost reteţa de suces după care s-a ghidat,  dintr-un interviu acordat lui Marian Nazat „Ehe, ca să ajungi la senectute, nonagenar ori centenar, trebuie să începi pregătirea pe la 20 de ani. Cât despre vioiciune, o să-ți dezvălui niște amănunte cu întâia ocazie, nu-i chiar simplu, nu lua în seamă aparențele… Și nu uita vorba lui Sthendal – amănuntele fac ca fiecare dintre noi să fie altfel, original…”„(…) Fericirea e să scrii/ poezii care sunt pure și simple articole de ziar,/ articole de ziar pe care să le poți pune linștit/ într-un roman (…)” mai spune (Radu Cosașu, Opere I, Povești pentru a-mi îmblânzi iubita, Polirom, 2008, pagina 251)
„Autorul Supravietuirilor – opera fundamentala a literaturii noastre – e din categoria celor fara categorie; a celor care resping ierarhia, birocratia literelor.” ( scria scriitorul şi criticul Lucian Raicu)
„Aceasta e o dovadă de bun-simț: să știi ce-ți place și ce nu din ceea ce faci cu creionul în mână. A-ți cunoaște natura talentului.” (Radu Cosașu, Opere II, Sonatine, Polirom, 2009, pagina 418)
   Noi însă, tocmai pentru că respectăm ierarhia valorilor si pentru ca apreciem tot ceea ce a facut cu creionul în mână, se cuvine să îl ovaționăm și aplaudăm măcar acum la ceas aniversar pe acela care s-a născut băcăuan dar a devenit universal prin incredibila sa forţă creatoare.
   Să îi urăm și noi băcăuanii la mulți ani cu sănătate, aceiași prospețime a gândului, spiritului, a condeiului!

Mihaela BĂBUȘANU

UZP,  Filiala Bacău

Doar tu şi cu tine!

Rumi ❤

,,Apoi într-o dimineață te trezești și îți este bine așa. Imperfectă, nesigură, neadecvată, ridată, unică."

Donez tricicletă!

Donez tricicletă, riicare de la domiciliu. Mă puteţi contacta pe grup:

https://www.facebook.com/groups/mamici.din.bacau/

Pentru a dezvolta o comunitate cât mai puternică, vă invităm să vă alăturaţi grupului "Donaţii, schimburi şi împrumuturi Bacău"!

Grup dedicat DONAŢIILOR, SCHIMBURILOR, ÎMPRUMUTURILOR şi ÎNTRAJUTORĂRII!
Având ca adresabilitate iniţială MĂMICILE CU PITICI, grupul a căpătat ulterior o adresabilitate mai largă.
Înainte să aruncați ceva, ganditi-va dacă nu cumva, persoane mai puțin norocoase se pot bucura sau se pot folosi de acel lucru.
Puteţi doar dona, împrumuta sau face schimb.PE ACEST GRUP NU SE VINDE NIMIC!
Pentru a crea o comunitate cât mai puternică, vă invit să vă alăturaţi grupului!
Totul începe de la întrebarea „De ce donăm?”. În principiu, facem asta ca să simțim că participăm la o schimbare, să simțim că am contribuit la un lucru bun și că cineva este mai fericit datorită nouă. În același timp, suntem și noi fericiți știind că am făcut un bine. Acest lucru ne aduce şi nouă, celor care donăm, mari beneficii sufleteşti.În dulapul fiecăruia dintre noi există haine ce sunt purtate foarte rar sau niciodată, în casa fiecăruia dintre noi există un anume mobilier care nu ne mai place şi vrem să îl înlocuim, un aparat electrocasnic care acum nu ne mai este necesar Când în sfârşit vine vremea să renunţăm la ele, le aruncăm împreună cu gunoiul menajer la tomberon . Cât despre haine… ele se demodează de la an la an, noi facem prea multe cumpărături, adaugăm aici şi fluctuaţiile de greutate şi astfel se adună o mulţime de textile nefolositoare. Dar, cel mai important aspect, mulţi dintre noi nu îşi permit să dea atâţia bani pe hainele atât indispensabile, şi tare bine le-ar prinde o mână de ajutor. Atunci când avem copii în continua creştere, cu atât mai mult.
În afară de asta, aruncarea hainelor, electrocasnicelor, mobilei etc este un proces de iresponsabilitate socială, o situaţie din care fiecare dintre noi are de pierdut.Dacă nu suntem neapărat cu gândul la donaţii de ce să nu ne gândim măcar să oferim alcuiva ceva ce nu mi se mai poriveşte, nu ne mai vine saunu ne mai place?Hai să ne gândim doar la haine…. Nu numai că ocupă foarte mult spaţiu, însă au capacitatea de a contamina solul, pânza freatică şi de a emite nişte mirosuri îngrozitoare. Nu mai bine le donăm? Şi, atunci când nu mai sunt chiar de nici un folos pierzându-şi utilitatea, nu mai bine le reciclăm?
În afara cazurilor sociale, avem aici şi cazuri de familii obişnuite care îşi drămuiesc cu grijă fiecare leuţ aşa încât intrajutorarea este un alt aspect important de care trebuie să ţinem seama pe acest grup. Şi tu şi eu putem solicita, căuta, cere fără nici o problemă-, prioritate având însă cei mai nevoiaşi decât noi şi fără a solicita absolut tot ce ne iese în cale, păstrând o anume decenţa în toate.
Vă rugăm să nu mai utilizaţi sau să evitaţi expresia "MĂ PROGRAMEZ" atunci când doriţi ceva, tare deranjant "sună" !!! Nu suntem la coafor şi nici la vreun cabinet medical."Le doresc eu", "Le vreau eu", sunt mult mai potrivite!
Împreună vom fi o comunitate mai puternică!
Şi nu uita: DONAŢIA SE FACE DIN SUFLET, NU DIN PREAPLIN!

*Grup creat în 4 septembrie 2018
Mihaela BĂBUŞANU
Creator&Admin

https://www.facebook.com/groups/mamici.din.bacau

Doamne Ajută!

Doamne, Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis și s-a făcut toată făptura, nu întoarce fața Ta de la noi păcătoșii, ca să nu vină asupră-ne mânia cea groaznică și înfri­co­șă­toare a durerilor, care este rodul păcatelor noastre, ce în toată ziua, nenumărate, cu ne­so­co­tință le săvârșim. Noi suntem păcătoși, ne­treb­nici și plini de răutate; iar Tu ești izvorul vieții și al milostivirii. Nu ne lăsa, Doamne! Nu trece rugăciunea noastră, a păcătoșilor, nici ne răsplăti nouă după nelegiuirile noastre, ci pentru că nu suntem vrednici a câștiga mi­los­tivirea prin sârguința cea de toate zilele, dă­ruiește-ne-o Tu ca un îndurat mult-Milostiv.

Doamne, pentru rugăciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, dăruiește-ne nouă sănătate și viață ferită de toată răutatea și ne întărește cu Duhul Tău cel stăpânitor, ca din adâncul inimilor, cu bucurie să slăvim prea­sfânt numele Tău în veci. Amin.

Mult-milostive Mare Mucenice Efrem, iată, vin și mă mărturisesc ție, ca unui Părinte mărinimos, încredințându-ți dorința de a avea și eu o casă pe acest pământ.

Tu știi mai bine ca mine și care îmi sunt posibilitățile, și ceea ce îmi este de folos, dar și pe toate cele pe care mi le va rândui Dumnezeu în răstimpul viețuirii pământești. De aceea, voiesc ca dorința mea să ți-o încredinșez deplin și însăși aceasta să-mi fie piatra de temelie a casei. Însuți plinește și săvârșește toate cele de trebuință, iconomisind, așa cum numai tu știi, împrejurările și oamenii prin care lucrurile vor veni în faptă. Iar mie dă-mi înțelepciune, cutezanță și luare-aminte spre a pricepe toate cele care sunt de folos spre bună făptuire.

Ajută-mă să trec cu limpezime peste grijile trebuincioase și să nu mă împotmolesc în lucruri nefolositoare și în căutarea desfătărilor peste trebuință. Și mai mult decăt acestea, ajută-mă ca nu numai să nu se zdrobească și fărâme casa lăuntrică a sufletului, ci să fie temeluită și retemeluită pe piatra cea tare a cuvintelor Evangheliei, fără de care viața omului nu este decât beznă, întuneric și pridvor al iadului. Sfințește-mi cugetele, învață-mă privegherea de toată vremea, fă-mă iubitor al rugăciunii și al mărturisirii către Dumnezeu, ca prin toate acestea să sporesc zi de zi în dragostea lui Hristos și astfel, crescând mintea mea către cuget deplin, să pricep cât de adânc și de adevărat este cuvântul Mântuitorului, Care zice: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte se vor adăuga vouă” (Matei 6,33).

Fie ca acestea toate să se împlinească cu mine, prin sfintele tale mijlociri, dumnezeiescule Efrem, ca astfel, statornicindu-mă întru nădejdea cea nemincinoasă, să pășesc cu bucurie în căile Sfintei Evanghelii și astfel să dobândesc intrare în Împărăția Cerurilor, cea care se află înlăuntrul nostru și întru care se arată slava Domnului, Care se sălășluiește întru robii Săi, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin.
***
Rugăciune către Sfântul Efrem cel Nou a celui care se află în căutarea unui serviciu
Preacuvioase Părinte Efrem, cu grăbire alerg către tine, căci, aflând cât de mare este mulțimea celor pe care i-ai ajutat să-și găsească un serviciu, vin să-ți pun și eu înainte durerea mea. Sufletul îmi este tulburat și ostenit de la atâtea încercări și mâhnirea mă cuprinde la gândul că parcă nu este și pentru mine un loc în care să-mi câștig pâinea cea de toate zilele. Niciunde pe unde am căutat nu am primit un răspuns bun, ci am rămas doar cu așteptarea și dramul de nădejde că poate-poate se va schimba ceva în bine și pentru mine.

De aceea, te rog, Mare Mucenice Efrem, fii și mie milostiv, căci sunt încredințat că tu poți să rânduiești împrejurări folositoare, iar glasul tău cel blând și dumnezeiesc poate preschimba inimile oamenilor în a fi bunăvoitoare. Spulberă toate cele care îmi stau împotrivă și învrednicește-mă ca nu numai viața mea pământească să se preschimbe în bine, ci și alcătuirea sufletului să se strămute în lucrarea credinței și împlinirea dumnezeieștilor porunci ale Domnului nostru Iisus Hristos.

Fă în așa fel, încât locul de muncă pe care o să-l dobândesc prin sfintele tale rugăciuni să îmi fie spre întărirea întru cele bune și spre cinstea vieții ca nimănui să-i mai fiu povară, ci însumi să le fiu de ajutor celor care le este de trebuință. Fie ca sub aripa acoperământului tău să fiu păzit de toată lucrarea cea rea și vătămătoare și, dobândind cele trebuincioase aici, pe pământ, să am și inimă recunoscătoare către iubitorul Dumnezeu, pe care să mă învrednicesc a-L cunoaște mai bine, lucrând poruncile Evangheliei Sale. Te rog, Sfinte Părinte Efrem, ajută-mă acum și în toată vremea vieții, ca, trăind sub ocrotirea binecuvântării tale, să mi se înnoiască cele lăuntrice, spre credință lucrătoare săvârșită în numele Dumnezeului nostru, Tatăl și Fiul și Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Troparul, glasul al 8-lea:

Îndelung pătimitorule, de Dumnezeu purtătorule Părinte Ilie, văpaia muncilor cu focul lucrător ai înrourat-o, ruşinând pe vrăjmaşi. Pentru aceasta, părinte, cu hlamida lui Hristos îmbrăcându-te, pe Acesta roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Condacul 1:

Veniţi, iubitorilor de mucenici, să-l lăudăm cu mare glas pe Părintele Ilie, care, prin pătimirile sale, a luat de la Dumnezeu cununa biruinţei. Căci, iubind Biserica lui Hristos şi neamul românesc, a ales calea cea strâmtă şi cu chinuri, stând fără teamă împotriva duşmanilor dreptei credinţe. Şi pentru aceasta să-i cântăm: Bucură-te, Părinte Ilie, făclie luminoasă a soborului noilor mărturisitori!

Icosul 1:

La tine alergăm, sfinte, la vreme de ispită, având nădejde în mijlocirile tale. Ştim că pe mulţi i-ai chemat în chip minunat la sfintele tale moaşte. Am auzit de femeia pe care ai îndemnat-o, zicându-i în vis: „Vino la mine şi roagă-te ori de câte ori ai nevoie de ajutor”. Şi credem că şi pe noi ne poţi ajuta, căci iubirea ta se revarsă peste toţi cei care se roagă ţie cu credinţă, şi pentru aceasta îţi zicem:

Bucură-te, binecuvântare a pământului românesc,
Bucură-te, liman al credincioşilor şi dar ceresc,
Bucură-te, chivot al virtuţilor de Hristos împodobit,
Bucură-te, că iubirea de cele sfinte prin jertfă o ai adeverit,
Bucură-te, veghetor neobosit al celor ce mărturisesc dreapta credinţă,
Bucură-te, că de la tine învăţăm smerenia şi adevărata umilinţă,
Bucură-te, că ai fugit de slava lumească şi pe Dumnezeu L-ai aflat,
Bucură-te, că pentru neamul românesc te-ai rugat neîncetat,
Bucură-te, comoară care pe cei drept-credincioşi îi îndestulezi,
Bucură-te, că pe cei care pornesc pe căi greşite îi îndreptezi,
Bucură-te, că îi chemi la tine pe cei care au nevoie de ajutor,
Bucură-te, că cei care se roagă ţie te cunosc grabnic ocrotitor,
Bucură-te, Părinte Ilie, făclie luminoasă a soborului noilor mărturisitori!

Condacul al 2-lea:

L-ai slujit pe Hristos din tinereţile tale, fiind icoană a rugăciunii, a smereniei şi a jertfelniciei, şi te-ai arătat pildă pentru noi, cei iubitori de patimi şi slabi în credinţă. Pentru aceasta te rugăm să nu încetezi a te ruga pentru noi, ca să-I putem cânta lui Dumnezeu cu inimă curată: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Văzând Dumnezeu râvna ta pentru cele sfinte, te-a chemat să-L slujeşti ridicând pe umerii tăi greaua cruce a preoţiei. Iar tu ai răspuns cu vrednicie acestei chemări, vrând să fii păstor de suflete şi slujitor al aproapelui tău, şi pentru aceasta îţi aducem cântări de laudă:

Bucură-te, că pe Sfântul Prooroc Ilie l-ai avut ocrotitor,
Bucură-te, glas proorocesc care ai mustrat rătăcirea apostaţilor,
Bucură-te, odraslă a rugăciunii sfinţilor din veacurile trecute,
Bucură-te, că ai înfruntat cu înţelepciune ale vrăjmaşului ispite,
Bucură-te, că din copilăria ta ai mers cu smerenie pe calea virtuţilor,
Bucură-te, că ţi-ai păzit curăţia tinereţii luptând împotriva patimilor,
Bucură-te, cel ce, mergând pe calea familiei, ai ajuns la sfinţenie,
Bucură-te, că virtuţile tale le-ai acoperit cu smerenie,
Bucură-te, că ai fost propovăduitor şi duhovnic iscusit,
Bucură-te, că mulţime de suflete bolnave ai tămăduit,
Bucură-te, al iubirii de Dumnezeu neostenit propovăduitor,
Bucură-te, dreptar şi pildă aleasă pentru slujitorii altarelor,
Bucură-te, Părinte Ilie, făclie luminoasă a soborului noilor mărturisitori!

Condacul al 3-lea:

Văzând mulţimea încercărilor prin care trecea neamul românesc, ai vrut să arzi ca o lumânare, necruţând nicio osteneală pentru aceasta. Şi, împreună cu mulţi preoţi şi credincioşi, ai ales să trăieşti sub ocrotirea Sfântului Arhanghel Mihail, luptând cu sabia cuvântului împotriva hulitorilor adevărului şi cântând fără teamă: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Nu te-ai temut nici de suferinţe şi nici de moarte, căci ai purtat în sufletul tău râvna spre mucenicie. Iar Hristos te-a învrednicit să mergi pe urmele mucenicilor din vechime, căci ai fost luat din mijlocul familiei şi al credincioşilor şi ai fost dus în colonii de muncă, unde prin răbdarea şi sfinţenia ta ai adus mângâiere sufletelor deznădăjduite, şi pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, că sfinţii închisorilor asupra ta au vegheat,
Bucură-te, că, primindu-te mai apoi în ceata lor, s-au bucurat,
Bucură-te, că, prin curajul tău, în întunericul prigonirilor ai strălucit,
Bucură-te, că în viforul furtunilor pacea sufletească o ai dobândit,
Bucură-te, că în faţa pătimirilor duhul tău nu s-a tulburat,
Bucură-te, piatră de care uneltirile celor rău credincioşi s-au sfărâmat,
Bucură-te, că ai urcat muntele suferinţei călcând pe urmele mucenicilor,
Bucură-te, că ai răbdat fără cârtire batjocurile şi dispreţul prigonitorilor,
Bucură-te, că prin dureri şi suferinţe prigonitorii nu te-au supus,
Bucură-te, că, urmând Stăpânului tău, ca o oaie la junghiere te-ai adus,
Bucură-te, că pe calea mântuirii în chip tainic te-a călăuzit,
Bucură-te, că în fiecare prigoană prin care ai trecut de El ai fost păzit,
Bucură-te, Părinte Ilie, făclie luminoasă a soborului noilor mărturisitori!

Condacul al 4-lea:

S-a văzut puterea rugăciunilor tale la Periprava, sfinte, când aţi fost puşi să tăiaţi stuf pe o vreme geroasă şi cei care vă păzeau aşteptau moartea voastră. Dar i-ai încurajat pe cei care împreună pătimeau cu tine să-şi pună nădejdea în ajutorul Maicii Domnului şi al Sfinţilor Trei Ierarhi, care erau prăznuiţi în acea zi, şi I-aţi cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

V-aţi asemănat sfinţilor patruzeci de mucenici, aruncaţi de prigonitori în apele iezerului Sevastiei, dar prin rugăciunile tale, părinte, toţi au rămas în viaţă. Că strălucind soarele credinţei în inima ta, a strălucit şi pe cer soarele cel materialnic şi a încălzit pământul, venind în ajutorul vostru. Pentru care te lăudăm, zicând:

Bucură-te, că Maica Domnului cu sfântul ei acoperământ v-a acoperit,
Bucură-te, că Sfinţii Trei Ierarhi prin rugăciunile lor v-au ocrotit,
Bucură-te, că trupurile voastre pe crucea frigului au fost răstignite,
Bucură-te, că inimile voastre de harul Duhului Sfânt au fost întărite,
Bucură-te, că asemeni sfinţilor patruzeci de mucenici aţi pătimit,
Bucură-te, că vicleanul diavol prin pătimirea voastră a fost biruit,
Bucură-te, că răbdarea voastră pe prigonitori i-a îngenuncheat,
Bucură-te, că dreptatea voastră în chip minunat s-a arătat,
Bucură-te, că pe Sfântul Arhanghel Mihail l-aţi avut sprijinitor,
Bucură-te, că aţi purtat fără să cârtiţi povara pătimirilor,
Bucură-te, că, fiind umiliţi de oameni, Făcătorul lumii v-a binecuvântat,
Bucură-te, că Soarele dreptăţii prin lumina soarelui v-a mângâiat,
Bucură-te, Părinte Ilie, făclie luminoasă a soborului noilor mărturisitori!

Condacul al 5-lea:

Văzând cele viitoare, ai cunoscut mai înainte şi ziua trecerii tale la Domnul şi anul morţii preotesei tale, şi prin aceasta s-a vădit darul pe care l-ai primit de la Dumnezeu încă din timpul vieţii tale pământeşti, pentru care ne bucurăm şi Îi cântăm cu mulţumire: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Cine poate spune bucuria celor care au fost de faţă la aflarea sfintelor tale moaşte, părinte? Că trupul tău s-a arătat neatins de trecerea timpului şi nesupus putreziciunii, prin harul Duhului Sfânt. Şi prin aceasta s-a întărit sfinţenia ta, căci Dumnezeu ne-a vorbit prin moaştele tale binemirositoare, îndemnându-ne să-ţi aducem laude ca acestea:

Bucură-te, că sfintele tale moaşte te arată vas ales al lui Hristos,
Bucură-te, că cei ce vin şi se roagă ţie dobândesc mult folos,
Bucură-te, că prin trupul tău neputrezit fără cuvinte le vorbeşti,
Bucură-te, că pe cei ce aleargă la tine nu îi părăseşti,
Bucură-te, că pomenirea ta se întipăreşte în sufletele lor,
Bucură-te, apostol al învierii morţilor la sfârşitul veacurilor,
Bucură-te, cel ce evlavia pelerinilor care vin la tine o înmulţeşti,
Bucură-te, că îndoielile le risipeşti şi credinţa o întăreşti,
Bucură-te, cel ce aduci bucurie în sufletele celor care se închină ţie,
Bucură-te, că ne îndemni să cugetăm la moarte şi la veşnicie,
Bucură-te, că, asemenea sfinţilor de demult, bună mireasmă răspândeşti,
Bucură-te, că la racla ta mulţime mare de închinători primeşti,
Bucură-te, Părinte Ilie, făclie luminoasă a soborului noilor mărturisitori!

Condacul al 6-lea:

Din timpul vieţii tale te-ai arătat făcător de minuni, sfinte, dar după adormirea ta numărul acestora s-a înmulţit. Şi, după aflarea sfintelor tale moaşte, mulţime de credincioşi au venit să ia binecuvântarea ta, rugându-se ţie şi lui Dumnezeu cântându-I: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

În aceste vremuri în care rătăcirile se înmulţesc, te-a arătat Dumnezeu stavilă împotriva necredinţei, căci, auzind despre mulţimea minunilor tale, mulţi vin la sfintele tale moaşte şi, văzându-te ca şi cum ai dormita în raclă, cunosc puterea lui Hristos, Cel ce a biruit moartea. Şi pentru aceasta te laudă, zicând:

Bucură-te, că celor ce aveau nevoie de ajutor te-ai arătat,
Bucură-te, că prin vise şi vedenii la tine i-ai chemat,
Bucură-te, că oamenii vestesc minunile tale nenumărate,
Bucură-te, că facerile tale de bine sunt în tot locul lăudate,
Bucură-te, prieten al celor apăsaţi de povara singurătăţii,
Bucură-te, cel ce alungi ispita deznădejdii şi a sinuciderii,
Bucură-te, că de ispita morţii năprasnice ne izbăveşti,
Bucură-te, cel ce prin mulţimea minunilor ne uimeşti,
Bucură-te, că celor necăjiţi şi întristaţi le ştergi lacrimile,
Bucură-te, că mulţi preoţi şi călugări se roagă înaintea icoanei tale,
Bucură-te, că harismele tale cu multă bucurie le mărturisim,
Bucură-te, că, prin tine, pe Dumnezeul cel adevărat Îl cinstim,
Bucură-te, Părinte Ilie, făclie luminoasă a soborului noilor mărturisitori!

Condacul al 7-lea:

Au venit la tine bolnavi pe care doctorii nu i-au putut ajuta, lăsându-i pradă deznădejdii, dar tu te-ai arătat doctor ceresc şi ai arătat cu putinţă cele cu neputinţă. Iar bolnavii, aflând tămăduire, au dat mărturie despre mulţimea darurilor tale, cântându-I lui Dumnezeu împreună cu cei de aproape ai lor: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Orice boală şi orice neputinţă îşi află leacul prin rugăciuni către tine, Părinte Ilie, căci Dumnezeu a răsplătit peste măsură suferinţele tale muceniceşti. Şi te-a arătat ceresc doctor fără de arginţi, la care alergând bolnavii îţi zic cu inimile pline de nădejde:

Bucură-te, cel ce împarţi tămăduiri cu îndestulare,
Bucură-te, pentru cei aflaţi pe patul de boală alinare,
Bucură-te, că, prin rugăciunile tale, pe mulţi de operaţii i-ai scăpat,
Bucură-te, că doctorii nu au putut pricepe ce s-a întâmplat,
Bucură-te, că, prin tine, tânărul mut a început să vorbească,
Bucură-te, că minunile tale a început să le mărturisească,
Bucură-te, că bolnavii s-au bucurat aflând vindecare,
Bucură-te, pentru rudeniile lor îndurerate mângâiere,
Bucură-te, ocrotitor al bolnavilor şi sfătuitor al doctorilor,
Bucură-te, că ajuţi doctorii pentru rugăciunile bolnavilor,
Bucură-te, că îi uşurezi pe cei apăsaţi de povara durerii,
Bucură-te, că te rogi pentru cei aflaţi în ceasul morţii,
Bucură-te, Părinte Ilie, făclie luminoasă a soborului noilor mărturisitori!

Condacul al 8-lea:

Te-ai arătat în vis femeii necăjite şi i-ai cerut să nu se mai plângă din pricina lipsei banilor, căci va avea cele de trebuinţă. Iar ea, primind putere din cuvintele tale, s-a întărit în credinţă şi I-a adus lui Dumnezeu lauda: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Ne aflăm în lipsuri şi necazuri de multe feluri, sfinte, dar credem că nu vei lăsa rugăciunea noastră fără răspuns. Că pe săraci i-ai ajutat în fel şi chip, iar pe cei care nu aveau din ce să trăiască i-ai ajutat să îşi găsească de lucru. Şi credem că, precum pe aceştia, şi pe noi ne poţi ajuta, venind în întâmpinarea noastră, pentru care îţi zicem:

Bucură-te, că pe cei flămânzi îi hrăneşti,
Bucură-te, că pe cei lipsiţi îi miluieşti,
Bucură-te, că dai cele de trebuinţă săracilor,
Bucură-te, că vii în întâmpinarea necăjiţilor,
Bucură-te, că pe cei rămaşi fără casă i-ai ajutat,
Bucură-te, că, văzând ajutorul tău, s-au bucurat,
Bucură-te, cel ce eşti părinte iubitor al orfanilor,
Bucură-te, că eşti grabnic sprijinitor al văduvelor,
Bucură-te, că din ispita deznădejdii ne-ai ridicat,
Bucură-te, drept judecător care adevărul l-ai apărat,
Bucură-te, că ţii partea celor pe nedrept prigoniţi,
Bucură-te, că îi încurajezi pe cei dispreţuiţi,
Bucură-te, Părinte Ilie, făclie luminoasă a soborului noilor mărturisitori!

Condacul al 9-lea:

Mare este tristeţea familiilor care sunt lipsite de prunci, dar noi am auzit că mulţi copii au venit pe lume după ce părinţii lor ţi-au cerut ajutorul. Aşa te rugăm să ai milă de soţii şi soţiile care se roagă ţie, cerându-ţi să te rogi pentru ei ca să aibă copii şi să-I poată cânta împreună lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Părinţii tăi au fost binecuvântaţi de Dumnezeu cu şapte prunci, iar tu şi preoteasa ta aţi avut cinci copii, fiind cu adevărat familia voastră o mică biserică. Iar Hristos ţi-a dat darul de a fi ocrotitor al familiilor creştine şi al celor care se pregătesc să meargă spre mântuire pe calea căsătoriei, şi pentru aceasta îţi cântăm, zicând:

Bucură-te, rugătorule pentru familiile evlavioase,
Bucură-te, că veghezi asupra sufletelor credincioase,
Bucură-te, că părinţii credincioşi te iau ocrotitor,
Bucură-te, că te rogi pentru mântuirea copiilor lor,
Bucură-te, că îi îndrumi să meargă pe calea Bisericii,
Bucură-te, că îi fereşti de prăpastia pierzării,
Bucură-te, că fiii risipitori se întorc la casele părinţilor,
Bucură-te, că, prin tine, pacea ia locul tulburărilor,
Bucură-te, că părinţii fără copii te iau mijlocitor,
Bucură-te, că nu laşi fără răspuns rugăciunile lor,
Bucură-te, că întristarea din inimile lor o izgoneşti,
Bucură-te, că stăruinţa lor în rugăciune o răsplăteşti,
Bucură-te, Părinte Ilie, făclie luminoasă a soborului noilor mărturisitori!

Condacul al 10-lea:

Au încercat vrăjitoarele să fure o părticică din sfintele tale moaşte, dar tu te-ai arătat fiicei tale şi i-ai descoperit gândul lor diavolesc, stând împotriva vicleniei lor şi risipind răutatea lor. Iar fiica ta s-a bucurat, mulţumindu-I lui Dumnezeu şi zicând: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

În vremea de astăzi mulţi îndrăciţi se chinuie amarnic, dar cei care sunt aduşi la sfintele tale moaşte primesc degrabă ajutor. Căci diavolii se tem de puterea rugăciunilor tale, şi pleacă de la cei pe care îi chinuiau. Te rugăm, sfinte, arată-te grabnic ajutător al celor care suferă din pricina diavolilor, din pricina lucrărilor drăceşti sau a farmecelor de tot felul, ca simţind ocrotirea ta să îţi cânte împreună cu noi:

Bucură-te, izgonitor al cetelor diavoleşti,
Bucură-te, că puterea farmecelor o risipeşti,
Bucură-te, că pe cei îndrăciţi i-ai izbăvit,
Bucură-te, că aceştia te-au lăudat şi ţi-au mulţumit,
Bucură-te, că ai primit cererile rudeniilor lor,
Bucură-te, că ai ascultat rugăciunile preoţilor,
Bucură-te, cel ce dezlegi legăturile vrăjitorilor,
Bucură-te, cel ce ne scapi din robia patimilor,
Bucură-te, că de duşmanii nevăzuţi tu fereşti poporul,
Bucură-te, că în ceasul încercării îţi cerem ajutorul,
Bucură-te, că văpaia ispitelor o potoleşti,
Bucură-te, că pe calea cea strâmtă ne povăţuieşti,
Bucură-te, Părinte Ilie, făclie luminoasă a soborului noilor mărturisitori!

Condacul al 11-lea:

Ai fost trimis în vreme de război să faci misiune în pământul românesc de peste Prut, şi multe suflete şi-au găsit alinarea în cuvintele tale. Aşa şi astăzi te rugăm, sfinte, roagă-te lui Dumnezeu pentru toţi cei care stau departe de calea mântuirii, ca schimbându-şi vieţile să Îi cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Au venit la sfintele tale moaşte nu doar fii ai Bisericii, ci şi oameni înşelaţi de diferite rătăciri, dar care voiau să vadă dacă trupul tău este cu adevărat neatins de putreziciune. Unii au rămas fără glas, văzând sfintele tale moaşte întregi, şi au căutat să-L cunoască pe Dumnezeul care te-a proslăvit, şi pentru aceasta acum, venind la Biserica cea adevărată, te laudă împreună cu noi:

Bucură-te, candelă aprinsă în întunericul rătăcirilor,
Bucură-te, stâlp de foc călăuzitor în deşertul ispitelor,
Bucură-te, trâmbiţă a cuvintelor dumnezeieşti,
Bucură-te, alăută care ne desfeţi cu cântări cereşti,
Bucură-te, cel ce dai la o parte vălul minciunilor,
Bucură-te, că faci neputincioase cursele ereticilor,
Bucură-te, că pe ritorii cei mincinoşi i-ai biruit,
Bucură-te, că prin tine viforul pornit de ei s-a domolit,
Bucură-te, că i-ai scăpat pe cei atinşi de molima înşelării,
Bucură-te, că i-ai ridicat la lumină din groapa pierzării,
Bucură-te, că nu i-ai lăsat să îşi piardă sufletele,
Bucură-te, că ei îţi mulţumesc aducându-ţi laude,
Bucură-te, Părinte Ilie, făclie luminoasă a soborului noilor mărturisitori!

Condacul al 12-lea:

Prin moartea ta te-ai arătat biruitor al morţii, fiind slujitor credincios al Celui Înviat. Şi acum te bucuri în cetele sfinţilor împreună cu toţi cei care au stat împotriva fiarei comuniste, cu mulţimea de mărturisitori, preoţi, călugări şi mireni, cu toţi noii mucenici şi cu mulţimea muceniţelor, care au sfinţit pământul românesc cu sângele şi pătimirea lor, iar acum Îi cântă lui Dumnezeu neîncetat: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

„Niciun prooroc nu este primit în patria sa”, ne-a spus Mântuitorul Hristos, şi cei care te-au vrăjmăşit în timpul vieţii tale te-au vrăjmăşit şi după trecerea ta la Domnul, iar urmaşii lor batjocoresc şi astăzi pomenirea ta. Dar noi, mulţumindu-ţi pentru mulţimea binefacerilor tale, îţi zicem:

Bucură-te, mustrător al celor ce defaimă dreapta credinţă,
Bucură-te, că pe cei mândri îi întorci spre pocăinţă,
Bucură-te, tainic povăţuitor al preoţilor,
Bucură-te, pavăză de nebiruit a creştinilor,
Bucură-te, dascăl priceput al jertfelniciei,
Bucură-te, învăţătorule neobosit al evlaviei,
Bucură-te, că rugăciuni stăruitoare ai înălţat,
Bucură-te, cel ce pe scara virtuţilor ai urcat,
Bucură-te, că prin iubirea aproapelui te-ai sfinţit,
Bucură-te, că pentru slujirea lui Hristos te-ai nevoit,
Bucură-te, că Dumnezeu cu harul Său te-a luminat,
Bucură-te, că, prin tine, Hristos la El ne-a chemat,
Bucură-te, Părinte Ilie, făclie luminoasă a soborului noilor mărturisitori!

Condacul al 13-lea:

O, Părinte Ilie, noule mărturisitor al lui Hristos, cădem către tine în rugăciune, ştiind că nimeni din cei ce aleargă la tine nu rămâne fără răspuns. Fii ocrotitor al nostru până în ceasul morţii noastre, ajută-ne să ducem o viaţă bineplăcută lui Dumnezeu, ferindu-ne de cursele vrăjmaşilor mântuirii noastre, ca să Îi cântăm în vecii vecilor Dumnezeului care te-a proslăvit: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori. Apoi se zice Icosul întâi: La tine alergăm, sfinte, la vreme de ispită… şi Condacul întâi: Veniţi, iubitorilor de mucenici, să îl lăudăm…)

Apoi se citeşte această

Rugăciune:

O, Sfinte Ilie, mare făcătorule de minuni, la tine alergăm acum, ca la un grabnic ajutător. Vezi puţinătatea credinţei noastre, vezi slăbiciunile şi neputinţele noastre. Nu ne lăsa să fim biruiţi de lucrarea puterilor drăceşti, care caută să ne piardă în fel şi chip. De la începuturile Bisericii mulţi înaintemergători ai Antihristului s-au arătat, răspândind rătăcirile lor şi pierzându-i pe cei slabi în credinţă. Iar în vremea noastră numărul lor s-a înmulţit, şi, din pricina lor, bisericile se golesc şi oamenii îşi pierd sufletele, alegând căile pierzării. Avem nevoie de ocrotirea ta, sfinte, să rezistăm ispitelor din fiecare zi. Avem nevoie de mijlocirea ta, sfinte, ca să nu pierdem ajutorul dumnezeiesc.

Roagă-te lui Dumnezeu pentru toate familiile binecredincioase, pentru toţi părinţii creştini şi copiii lor. Roagă-te pentru toţi preoţii Bisericii dreptslăvitoare, să mărturisească adevărul fără teamă. Roagă-te pentru ierarhii de pretutindeni, să păstorească turmele lor cu frică de Dumnezeu. Roagă-te, Sfinte Ilie, pentru toţi monahii şi toate monahiile, să le dăruiască Dumnezeu darurile Sale pentru rugăciunile tale.

Te rugăm ţie şi tuturor noilor mucenici şi mărturisitori, nu uitaţi în rugăciunile voastre neamul românesc, care este încercat parcă mai mult ca niciodată. Feriţi-l de duşmanii văzuţi şi nevăzuţi, prin darul pe care l-aţi primit de la Dumnezeu. Ajutaţi-ne, sfinţilor, şi acum şi în vremea încercării credinţei noastre. Să nu ne lepădăm de Hristos, oricât de grele vor fi încercările prin care vom trece. Iar dacă vom cădea, să ne ridicăm degrabă prin mijlocirile voastre. Şi prin pocăinţă să ne smerim, cerându-I Bunului Dumnezeu să ne schimbe viaţa şi să ne primească la sfârşitul vieţii noastre în împărăţia Sa cea cerească, unde acum Îl lăudaţi împreună cu toţi îngerii şi sfinţii. Amin.

Atunci când ai un "Vis cu Nichita". Mulţumesc încă o dată, George Calin!

Mălina Olinescu şi Adrian Pintea - Iubirea noastră (1997)

Mulţumesc, dna Valeria Manta Tăicuţu!

Bucuroasă şi onorată pentru faptul că, poezia mea de dragoste, se regăseşte în "Biblioteca subiectivă" a doamnei Valeria Manta Tăicuţu(("Poezie din dragoste (Mihaela Băbușanu)/ pag. 193")
Vă mulţumesc!
Volumul conține o parte din cronicile de întâmpinare scrise în perioada 2019-2020.
Din cuprins:
Argument/ pag. 5
Regatul poeziei autentice (Marcel Mureșeanu)/ pag. 8
Condiția umană (Constantin Arcu)/ pag. 14
Frumusețea sonoră a timpului (Al. O. Vintilă)/ pag. 19
Excursie într-un tren regal (Marius Manta)/ pag. 23
În matrix, fără scăpare (Camelia Manuela Sava)/ pag. 28
Basorelief cu oamenii Unirii (Daniela Șontică)/ pag. 33
Încă un cavaler al Apocalipsei (F.M.Ciocea). pag. 38
Altamire poetice (Nicolae Dan Fruntelată)/ pag. 42
Dincolo de barieră (Nicolae Gâlmeanu)/ pag. 46
De la credință. la poezie (Gheorghe Simon)/ pag. 50
Când se sparge coerența lumii (Ion Tudor Iovian)/ pag.54
Exil poetic (Nicolae Mihai)/ pag. 59
„Ziua fericită a umbrei” (Octavian Mihalcea)/ pag. 63
Lecția universală a bunătății (Oana Savin)/ pag. 67
Între oglinzi și ferestre (Costel Stancu)/ pag. 71
La întrecere cu întunericul (Virgil Diaconu)/ pag. 76
Drumul către casă (Dumitru Augustin Doman)/ pag. 80
Cyrcetheca lui Emil (Emil Niculescu)/ pag. 84
Parole, parale…(Sorin Călin)/ pag. 88
Ore poetice (Ștefan Andrei Costache)/ pag. 92
Ca petalele merilor albi (Grigore Codrescu)/ pag. 97
Simplitatea distorsiunii (Geo Galetaru)/ pag. 102
Uimirile poetului stingher (George Mihalcea)/ pag. 106
Imagini criptate (Gina Zaharia)/ pag. 110
„Numărând cu fața la zid” (Lucian Mănăilescu)/ pag. 113
Fără cuvinte prea mari (Magdalena Hărăbor)/ pag. 117
Cealaltă parte a umbrei (Maria Pal)/ pag. 121
Carte de iubit (Mihaela Grădinariu)/ pag. 125
Cazul Bogdana (Mihaela Malea Stroe)/ pag. 129
Vaccin împotriva singurătății (Mihai Marian)/ pag. 133
Singurătatea albatrosului (Paul Spirescu)/ pag. 138
Balade urbane (Nicolae Pogonaru)/ pag. 143
Dialoguri culturale (Rodica Lăzărescu)/ pag. 147
Triptic (Camelia Iuliana Radu)/ pag. 151
Poetul în oglindă (Costel Bunoaica)/ pag. 156
Casa cu pereții de sticlă (Fevronia Spirescu)/ pag. 160
Miezul de foc al realului (Florentin Popescu)/ pag. 165
Domnița marilor singurătăți (Florentina Loredana Dalian)/ pag. 169
Poeme creștine (Petrache Plopeanu)/ pag. 173
Între eros și Hecate (Radu Ulmeanu)/ pag. 177
Înlăuntrul și dincolo de porțile Cetății (Sânziana Mureșeanu)/ pag. 181
Medalioane literare (Stan Brebenel)/ pag. 185
Liniștea moale a singurătății (Liliana Rus)/ pag. 189
Poezie din dragoste (Mihaela Băbușanu)/ pag. 193
Poezia, ultimul val (Teo Cabel)/ pag. 197
Dulce de Suceava, amar de Cernăuți (Doina Cernica, Maria Toacă)/ pag. 202
Sub incidența mitului (Ovidiu Dunăreanu)/ pag. 206
Poeții și (i)realitatea postdecembristă/ pag. 210
Conștiința artistică/ pag. 214
Rolul poetului/ pag. 218
Scrieți, băieți, nu(mai) scrieți…/ pag. 222
Cică niște cronicari…/ pag. 226
Așa și nu altfel/ pag. 230
Mahalaua din cultură/ pag. 234
Cuiburi în provincie/ pag. 239

Que Sera Sera!

Concluziile acestei săptămâni?

Concluziile acestei săptămâni?
"Începem să ne mândrim cu grobianismul nostru şi, exhibitionisti ai moralei, ne dezbăcam voluptuos de caracter in aplauzele excitate ale publicului.Curând, devenim la fel de cinici, la fel de incapabili de a distinge binele de rău ca târfele şi noii îmbogățiți. Ascensiunea (sau doar supraviețuirea) noastră socială e marele premiu câștigat cu prețul mitocăniei". (Mircea Cărtărescu)

Sursa foto: https://www.cambridge.org/
În extenso:
"Dacă traiești numai in România, e posibil sa nu-ți dai seama că e ceva in neregulă cu lumea din jur. Ai culoarea mediului si te miști o data cu el. Ești una cu toți ceilalți.
Dar dacă te întorci, după o vreme îndelungată, în țară e cu neputință să nu fii izbit de cât de anormală e umanitatea de aici. De cât de chinuiți sunt oamenii si de cât de răi devin din cauza asta.
Nu se poate să nu fii uluit de faptul, de pildă, că una dintre cele mai răspândite strategii de supraviețuire este mitocănia agresivă.
În orice țară civilizată oamenii încearcă să-și menajeze nervii cât se poate de mult. Sunt prevenitori unii față de alții în forme duse aproape până la caricatură.
Și-au dezvoltat zâmbete sociale și ritualuri de contact care să elimine, practic, posibilitatea oricaror conflicte.
Când cineva te contrazice, îi zambesti și spui: "We agree to disagree" ("am căzut de acord că nu suntem de acord").
Când cineva te calca pe picior, te grăbești sa-ți ceri tu scuze. O ipocrizie blândă si surăzătoare te întâmpină peste tot, ca un balsam care alină toate rănile si satisface toate susceptibilitățile.
Această ipocrizie poartă numele de politețe si e esentială pentru fluidizarea substanței sociale.
Românul nu este așa pentru că nu poate fi, obiectiv, așa. Pentru ca la noi, daca ești bun, esti călcat în picioare.
Să ne imaginăm o tânără care devine vânzătoare. Îsi iubește meseria și își propune să fie cât mai drăguță și mai serviabilă cu clienții. Zâmbetul profesional, acel zâmbet care vinde marfa, i se va șterge însă curând de pe față dupa ce vreo cinci-șase inși îi vor trânti câte-o bădănărie sau vor începe să urle la ea ca nebunii, chiar din prima zi de lucru.
Sunt toate șansele ca după o lună de zile zâmbetul să-i dispară complet, iar după un an să avem vânzătoarea noastră standard, acră și scârbită, care te repede de nu te vezi.
Bădăranii de care-am vorbit nu sunt nici ei bădărani din naștere. Și ei sunt bieți oameni la care s-a urlat si care-au fost umiliți de cand se știu. Au devenit scârboși pentru ca au simțit pe pielea lor ca nu ține să fii draguț cu ceilalți.
Pentru că, la toate ghișeele, au rezolvat numai urlând. Pentru că doar fiind mitocani au avansat social, călcând peste cei blânzi. În armată, soldații sunt extrem de chinuiți "în perioada" de sergenții lor. Când ajung ei înșiși sergenții, îi chinuiesc pe noii recruți și mai abitir.
Și tot așa, în toate straturile sociale și la toate nivelurile, românii sunt proprii călăi și propriile victime într-o societate profund alienată psihic, o societate isterică.
Cred că asta ne distinge, ca români, în lume, la ora actuală: tensiunea continuă la nivelul vieții cotidiene. Starea continuă de explozie, care ne provoacă ulcere si atacuri cerebrale.
Conflictul generalizat al fiecăruia cu fiecare. Nu vreau să spun prin asta că suntem fundamental răi.
Firește, ne-au împins spre asta sărăcia și lipsa de orizont, carențele de educație, perplexitatea maselor țărănești dezradacinate si aduse în ghetourile marilor orase. Pot fi și alte explicații obiective.
Dar e încă ceva, mai subtil, mai întunecat in tot acest cinism social. Înrăiți de lumea in mijlocul căreia trăim, cu timpul începe să ne placă să fim răi. Sadismul nostru răbufnește atunci în insultă si obscenitate.
Începem să ne mandrim cu grobianismul nostru si, exhibitionisti ai moralei, ne dezbracam voluptuos de caracter in aplauzele excitate ale publicului.
Curând, devenim la fel de cinici, la fel de incapabili de a distinge binele de rău ca târfele şi noii îmbogățiți.
Ascensiunea (sau doar supraviețuirea) noastră socială e marele premiu câștigat cu prețul mitocăniei.
Iar cercul acestei nevroze naționale nu ar putea fi spart decât printr-o lungă terapie care, ca orice demers psihanalitic, ar fi lungă, scumpă și cu un rezultat incert. Nu cred ca ne-o putem permite deocamdata." (Mircea Cărtărescu)

Mulţumesc pentru preţioasele traduceri, Rodi Vinau! O surpriză frumoasă!

Evocare DUMITRU MITOIU

În 6 octombrie 1916, se năştea DUMITRU MITOIU, cel care mi-a fost duhovnic, sfătuitor ales, un OM foarte important sufletului meu.

Mai jos, redau o evocare despre părinte, care îi aparţine  unei alte personalităţi (băcăuane şi băceştene deopotrivă), prof. ION NEACŞU 

 Neacsu Ioan​ Neacsu Ioan​

Şi, pentru cei care nu ştiu prea multe despre părinte, postez mai jos şi câteva link-uri ilustrative.

 "Părintele Mitoiu este tatăl celui mai bun prieten al meu din copilărie, al lui Corneliu, colegul meu de bancă din școala primară și gimnazială. Din păcate părintele a fost închis în toți acei ani în care am făcut noi școala generală, apoi liceul și facultatea. 

 În copilărie, făceam des febră și când căldura era mai mare, vedeam tot felul de steluțe  colorate, cocoși care se agitau pe sobă, sau vrăbii care zburau prin casă. Într-o seară în care febra mă făcea să nu mai simt nimic în jur, deodată am văzut pe suprafața albă a sobei care duduia la doi metri distanță de patul meu un fel de ecran de cinematograf, iar pe el niște umbre familiare, care m-au făcut să strig: „Priviți, Stalin fuge după Rege”! Mămica m-a liniștit, îngrijorată nu atâta de „vedeniile” mele, nu era prima oară când reacționam așa la febră, cât de ceea ce „văzusem”. A doua zi însă am aflat de la radio că Regele a fost obligat să abdice! Când, după război și după anii care au urmat, cu seceta, inflația și toate celelalte rele, a venit și această nenorocire, cei care înțelegeau ce se întâmplă știau că pentru  români începe o lungă noapte a istoriei. 

 Noi, copiii, ne vedeam de treburile noastre, ne jucam de-a „nemții și partizanii”, un joc inventat după filmele pe care le vedeam, numai filme sovietice, în care nemții erau bătuți de partizani, motiv pentru care nimeni nu voia să cadă în echipa „nemților”. Lui tăticu îi mergeau tot mai rău afacerile, negoțul era privit cu ostilitate, chiar cu ură de „tovarăși”, negustorii erau numiți „speculanți”  și cei câțiva comercianți din Băcești, toți evrei, cu excepția lui, căutau disperați soluții de supraviețuire. Despre asta, însă, voi vorbi mai încolo.

 Părintele Mitoiu a fost arestat la jumătatea lunii mai, atunci când poporul nostru a fost decapitat dramatic, deoarece un popor fără elite devine o turmă ușor de exploatat. Militarii de rang înalt, politicienii, oamenii de știință, scriitorii, preoții, chiar țăranii fruntași, porecliți „chiaburi”, au fost băgați la închisoare. Arestarea părintelui Mitoiu a fost prevestită într-un chip care a făcut ca multă vreme să se vorbească despre acea întâmplare. Cu două săptămâni mai devreme am sărbătorit Sfintele Paști. Așa cum se știe, ritualul Bisericii noastre cere ca slujba de la miezul nopții să se desfășoare prin înconjurarea bisericii. Părintele Mitoiu, mergând în jurul bisericii în fruntea enoriașilor, a scăpat la un moment dat din mână  Sfânta Evanghelie! Femeile, ducând mâna la gură, au sos un vaier lung, iar părintele, palid, a ridicat Cartea și a continuat slujba. A intrat cântând „Hristos a înviat!” în biserica din care va fi răpit peste două săptămâni și în care nu se va mai întoarce decât peste două decenii!

 În anii care au trecut, eu și Corneliu am fost nedespărțiți. Ne jucam cu ceilalți colegi de-a „nemții și partizanii”, cum am spus, în parcul târgului, lăsat în paragină de noile autorități, dar cu atât mai bun pentru luptele noastre închipuite. Noi doi ne găseam de joacă și acasă la mine, în hambarul care de când tăticu nu mai făcea comerț era gol, doar vrăbiile căutau printre scânduri boabele rămase, ori acasă la Corneliu, în livada unde improvizam colibe din frunze și crengi, sau ne urcam în copaci. Uneori, cu mare grijă, ne aventuram și pe ceardacul mare, pe care de obicei așteptau femei să primească binecuvântarea de la părintele bătrân, bunicul lui Corneliu, care preluase treburile parohiei după ce părintele Mitoiu fusese arestat și care era vestit pentru harul său. Noi pătrundeam până într-un salonaș, unde eram fascinați de bibliotecă. Priveam cu respect, neîndrăznind să o deschidem, lucrarea de licență a părintelui, un volum de peste două sute de pagini dactilografiate, despre facerea lumii. Ne miram: ce poate să scrie cineva pe sute de pagini despre facerea lumii, care s-a petrecut în șase zile? 

 Părintele Mitoiu era un adevărat teolog, pasionat de cunoaștere, dincolo de dogma ortodoxă. După teologie a început să studieze și dreptul, iar când a ieșit din pușcărie s-a apucat să citească literatură marxistă! Pe la sfârșitul anilor șaizeci, mergeam cu nu știu ce treabă la Negrești. S-a nimerit ca în compartimentul de clasa a doua în care călătoream să fiu doar eu și părintele Mitoiu. Am vorbit despre multe și de toate, el era mai ales mândru de performanțele academice ale lui Corneliu, care-și luase doctoratul și era acum profesor la Politehnica din București. Mi-a mărturisit atunci că după ieșirea din închisoare, în domiciliul obligatoriu în care a fost ținut de torționarii nemulțumiți de faptul că fuseseră obligați să-i dea drumul,  a citit „Capitalul” lui Karl Marx, „Anti-Duhring” de Engels și ce a mai găsit din scrierile „clasicilor”, curios să înțeleagă cum au putut aceste idei să dea peste cap viața lumii. „Să știi, Ionele, – mi-a spus părintele – că mai ales ”Capitalul” este o carte foarte bine scrisă și Marx are dreptate în analiza pe care o face. Este un solid tratat de economie, dar greșește undeva, altfel nu ar fi produs catastrofa în care ne aflăm. Greșește atunci când reduce totul la economie, nu ține cont de faptul că omul are un suflet!”. Mi-am amintit de vorbele părintelui Mitoiu recent, când am parcurs trilogia „Sapiens”, „Homo deus” și  „21 de lecții pentru secolul XXI”  a lui Yuval Noah Harari, care s-a vândut în zeci de milioane de exemplare. Neomarxistul din Ierusalim înlocuiește celebra formulă Bani-Marfă-Bani cu Profit-Investiție-Profit, dar în peste o mie de pagini nu ține cont tocmai de sufletul omului! Părintele Mitoiu a desființat, numai cu două propoziții, toate teoriile marxiste și neomarxiste: ele nu țin cont de faptul că omul are suflet!" 

(Ioan Neacşu, O evocare)

https://jurnaluldearges.ro/preotii-dumitru-mitoiu-si-varlaam-lica-in-prigoana-comunista/?fbclid=IwAR1hR6xOaaBnxXsjEVO9GiFegvjArUxffzyqZqYyl8-QD4cAiVwx-gU3MsM

https://jurnaluldearges.ro/preotii-dumitru-mitoiu-si-varlaam-lica-in-prigoana-comunista/?fbclid=IwAR1hR6xOaaBnxXsjEVO9GiFegvjArUxffzyqZqYyl8-QD4cAiVwx-gU3MsM

https://jurnaluldearges.ro/parintele-dumitru-mitoiu-si-cei-10-ani-de-detentie-in-inchisorile-comuniste/?fbclid=IwAR3OAWMNndwX6gq8_rYZ-9n9DmYkHs_Cmhpk0bvceBMwwTlCyi3LJSk7oZ8

Ctitorie

“Noi, George şi Mihaela,

Cu puterile noastre

Am durat acest sfânt

Copil,

Întru veşnica pomenire

A acestui soare

Şi-a acestui pământ”.

(adaptare după poemul Ctitorie de Marin Sorescu)

Hai să mai Haiku-im!

GRUNDTVIG WORKSHOP- REMEMBER

GRUNDTVIG WORKSHOP, COOPERATIVE GAMES AND CIRCLE DANCES , Ökodorf Sieben Linden Beetzendorf, Germany