Mihaela Băbuşanu

 "Indiferent de cauzele care ar fi putut să-l provoace şi de tipologia în care ar putea fi inclus, exilul ca opţiune, ca salvare, destin, terapie, revanşă, refuz, regăsire, aventură, fugă, ca pedeapsă etc., exilul din „dor de ducă”, din întâmplare, lehamite, frică, curaj, din motive sociale, politice, economice, din cauza războiului, din motive profesionale etc., fenomenul-exil poartă în labirintul său de ipoteze, geniul eşecului. Un paradox tragic! Putem spune cât geniu al eşecului, atâta capacitate de sublimare a exilului interior/ auctorial în Operă, atâta încărcătură dilematică şi interogativă în scriitură. Orice tip de exil este un exerciţiu benevol de luciditate tragică, iar orice scriitor este în ultimă instanţă, un (auto)exilat în Text.                 Este şi cazul poetei Mihaela Băbuşanu. Personal nu cred că există exil, există doar exilaţi! Atâta timp cât avem libertatea de a opta, atâta timp cât din timpuri imemoriale, cred...

Una dintre acele zile cind totul iti merge foarte prost.....

În ziua aceea de martie iubite tată ai plecat lăsând în urmă o inimă frântă de durere, multe îmbrăţişări fără răspuns şi vorbe de alint nerostite pe care mă rog să le mai aud măcar în vis. Să ştii dragă tăticule că în inima mea mezină acum pădurea noastră e doar plină de uscături, stejarul de la poartă nu mai este la fel de verde şi umbros şi după fiecare ploaie niciodată nu mai răsare soarele. ( Fără tata )

" Happiness is nothing more than good health and a bad memory ."  (Albert Schweitzer)

;)

Copilării cu Sofia şi Cenuşica ;)

După o zi în care meschinăriile şi persoanele meschine s-au insinuat iarăşi presant şi deranjant în viaţa mea punându-mi piedici, inventând complicaţii, vicii de procedură şi anulându-mi practic prin putere decizională bunele intenţii, un braţ de flori, o poezie scrisă de George Vieru (nu Grigore Vieru) şi o vorbă bună, au reuşit să mă reanime şi să îmi readucă zâmbetul de buze. A se înţelege: pentru eforturile mele nu primesc nici bani pentru maşină de la primăria Bacău, ni ci pentru prima casă de la Consiliul Judeţean, nu voi fi decorată de Maiestatea Sa şi nu mi se vor publica viitoarele cărţi gratis; fac asta pentru că îmi face plăcere, pentru că sunt muzeolog, om de cultură, pentru că vreau să promovez ceea ce trebuie promovat şi pentru că POT. Am citit deunăzi că “Invidia este ura faţă de superioritatea altuia.” (Paolo Mantegazza); despre asta o fi vorba? Pentru că se poartă destăinuirile şi denunţurile, mă gândesc la modul cel mai serios să încep şi eu să fac asta. Vă mulţumesc...

When we were together Those were the happiest time in all my life Now we're separated I don't know what I will do 'Cause I can't love another No matter how I try 'Cause I know, it's impossible

Iubito... Ai apărut în viaţa mea Precum un vânt călduţ de vară- Şi ai topit stratul de nea, Pe suflet ce era povară. Ca două jumătăţi, pierdute-n timp Noi ne-am găsit-să ne iubim, E tot ce îmi doresc să simt Şi vorbe dulci să ne şoptim. E fericirea ce-a sosit La uşă de departe Şi-n inimile noastre a sădit Un sentiment aparte. (George Vieru)

O zi frumoasă, alături de oameni dragi sufletului meu. 

Când alături de ACEA persoană te simţi neapreciat, neiubit când ACEA persoană îţi îngrădeşte libertatea şi eşti pus mereu în situaţia de a te justifica şi a cere acceptul, când toate visele şi planurile ţi se spulberă unul câte unul, când acel altcineva nu este de acord sau nu vrea nimic din ceea ce ţi-ai dori tu,când nu îşi doreşte să concepeţi ceva împreună, al vostru, când viaţa îţi este zbuciumată şi nu îţi găseşti nicicum linştea sufletului,când nu este lături de tin e la greu sau îşi râde de suferinţele tale, când mereu te batjocoreşte prin vorbe sau ironii nepotrivite, când plângi mult mai mult decât răzi, când nopţile pentru tine înseamnă nesomn şi nicidecum odihnă şi vise, cum se cheamă consecvenţa ta de a rămâne în acel loc şi alături de acel om? Şi, când în sfârşit găseşti acea forţă fenomenală de a pleca(după ani şi ani) şi de a încerca să o iei de la capăt, când vrei să rupi orice legătură cu trecutul şi cu tot ceea ce te-a făcut să suferi atât de mult, de ce te doare suf...

So what

"Cui sa te plangi, de ce sa te plangi? Pe cine sa intrebi, de ce sa intrebi si mai ales ce vinovat sa gasesti, cand nimeni nu e vinovat? Poate de asta e asa de greu de suportat. Ca nu poti gasi nici un vinovat. Pur si simplu asa e viata. Sigur ca ar fi o ipocrizie sa nu recunosti ca te intrebi: Da' de ce pizda ma-sii  asa e viata ? (Oana Pellea)

https://www.facebook.com/ESTTV/?fref=ts

Deşi  Deşi inima mea este ascunsă între coaste, să vezi tu ce poveste: mi-e foarte dor de tine. Deşi şchiopăt puţin şi mă doare oh de la o vreme mă doare creanga cea groasă şi cea mare de care s-a spînzurat altul, să vezi şi tu ce poveste, ah, ce poveste: mi-e foarte dor de tine. Cred că a trecut timpul, cred că a apus luna, pe cîmp au ieşit la întuneric şoarecele de cîmp şi inorogul feeric, - să vezi şi tu ce poveste, ah, ce poveste: mi-e foarte dor de tine. Deşi ai inimă înlăuntrul tău şi ascunsă sub coastă, mi-e foarte dor de tine. Nichita Stanescu)

Azi chipul primăverii totuna cu al meu- a 12-a zi a lui mărţişor se anunţă blândă şi caldă doar bulele furioase de şampanie exceptând regula. Din oglindă mă priveşte o femeie matură cu surâs de copil; cineva mă strigă: „D-na Mihaela!” în mod clar o strigă pe femeia din oglindă; eu sunt altcineva, nu sunt nicicum vreo doamnă simandicoasă şi nici femeia aceea matură eu sunt doar copil- am devenit oare invizibilă dincolo de surâs? wink emoticon (Aniversare, din volumul "cu Mercur în exil", Bacău 2015)