Mihaela Băbuşanu

Grup creat în anul 2018 la care vă invit să aderaţi! https://www.facebook.com/groups/mamici.din.bacau/

Moare câte puțin cine se transformă în sclavul obișnuinței, urmând în fiecare zi aceleași traiectorii; cine nu-și schimbă existența; cine nu riscă să construiască ceva nou; cine nu vorbește cu oamenii pe care nu-i cunoaște. Moare câte puțin cine-și face din televiziune un guru. Moare câte puțin cine evită pasiunea, cine preferă negrul pe alb și punctele pe „i” în locul unui vârtej de emoții, acele emoții care învață ochii să strălucească, oftatul să surâdă și care eliberează sentimentele inimii. Moare câte puțin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său; cine nu riscă certul pentru incert pentru a-și îndeplini un vis; cine nu-și permite măcar o dată în viață să nu asculte sfaturile „responsabile”. Moare câte puțin cine nu călătorește; cine nu citește; cine nu ascultă muzică; cine nu caută harul din el însuși. Moare câte puțin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat. Moare câte puțin cine-și petrece zilele plângându-și de milă și detestând ploaia ...

“Mult-milostive Mare Mucenice Efrem, iată, vin și mă mărturisesc ție, ca unui Părinte mărinimos, încredințându-ți dorința de a avea și eu o casă pe acest pământ.Tu știi mai bine ca mine și care îmi sunt posibilitățile, și ceea ce îmi este de folos, dar și pe toate cele pe care mi le va rândui Dumnezeu în răstimpul viețuirii pământești. De aceea, voiesc ca dorința mea să ți-o încredinșez deplin și însăși aceasta să-mi fie piatra de temelie a casei. Însuți plinește și săvârșește toate cele de trebuință, iconomisind, așa cum numai tu știi, împrejurările și oamenii prin care lucrurile vor veni în faptă. Iar mie dă-mi înțelepciune, cutezanță și luare-aminte spre a pricepe toate cele care sunt de folos spre bună făptuire.Ajută-mă să trec cu limpezime peste grijile trebuincioase și să nu mă împotmolesc în lucruri nefolositoare și în căutarea desfătărilor peste trebuință. Și mai mult decăt acestea, ajută-mă ca nu numai să nu se zdrobească și fărâme casa lăuntrică a sufletului, ci să fie teme...

Donez o pereche blugi şi o jacheţică fetiţe, măr 86, de purtat. Ridicare de la domiciliu.Pentru detalii scrieţi-mi e-mail

Am acceptat cu bucurie invitaţia de a trimite un articol pentru volumul „Unitate prin cultură. Demersuri educaționale în formarea competențelor de exprimare și sensibilizare culturală”, editat de  Liceul Teoretic Ion Neculce  din Târgu Frumos. Volumul a fost lansat cu prilejul celei de a doua ediții a proiectului județean cu participare internațională „UNITATE PRIN CULTURĂ„ desfăşurat de această dată online, dat fiind actualul context de izolare socială. În acest fel confirm şi primirea!  :) Felicitări  tuturor celor implicaţi!

Cunună de sânziene pentru anuala premiantă, strămoşii privesc cu admiraţie cununa vieţii să-i rămână suavă, parfumată, legată. În clopotniţa de lemn de stejar dăngăne iarăşi clopote mama, bunica, mătuşa cununa vieţii lor s-a uscat şi s-a făcut totuna cu pământul dar seminţele lor au rămas, roditoare, secera morţii niciodată nu le va pieri sămânţa, alte şi alte vlăstare vor înflori şi mai frumos şi se vor înmulţi în vecii vecilor. (Mihaela BĂBUŞANU) Sursa foto:  http://www.infuziedesanatate.ro/

Am găsit-o în 2015, într-un magazin de suveniruri , în momentul în care aveam cea mai mare nevoie de EA. Oricum, la vremea aceea, am cumpărat obiectul fără să ştiu ce scrie, poate atrasă de puterea simbolurilor?

Pentru mine, una dintre cele mai mari bucurii este aceea de a călători. Întru totul de acord cu cele spuse de Nikos Kazantzaki: "Una dintre marile dorinţe ale vieţii mele a fost întotdeauna să călătoresc. Să văd şi să păşesc prin ţări necunoscute, să înot în mări necunoscute, să străbat lumea, să văd, să privesc cu o sete nepotolită tărâmuri noi, oameni, idei, privind totul ca pentru întâia şi pentru ultima oară, să mă uit lung la toate, apoi să închid ochii şi să simt comorile adunate în mine, calme sau tulburătoare, aşa cum mi-au apărut, până când timpul le va cerne şi va reţine esenţa bucuriilor şi tristeţilor - această alchimie a inimii este, cred eu, o imensă delectare demnă de om." 

„După despărțire rămâne o tristețe de sabie ruginită sarea din pâine se întunecă lumina din floare putrezește și rămâne un spațiu nemărginit plin de oglinzi care te înghit mereu și mereu rămâne o tristețe de sabie ruginită” *Petre Stoica*,După despărțire (din vol.Trecătorul de demult,1975)

Pentru mine, prietenia este un mare pariu al unei încrederi care nu se zdruncină la orice încercare.Cu cât încercarea este mai grea şi ea rămâne în picioare, cu atât este mai "adevărată". Dacă ea se stinge la prima adiere de vânt, a fost orice numai prietenie nu. Uneori însă...

“Mult-milostive Mare Mucenice Efrem, iată, vin și mă mărturisesc ție, ca unui Părinte mărinimos, încredințându-ți dorința de a avea și eu o casă pe acest pământ. Tu știi mai bine ca mine și care îmi sunt posibilitățile, și ceea ce îmi este de folos, dar și pe toate cele pe care mi le va rândui Dumnezeu în răstimpul viețuirii pământești. De aceea, voiesc ca dorința mea să ți-o încredinșez deplin și însăși aceasta să-mi fie piatra de temelie a casei. Însuți plinește și săvârșește toate cele de trebuință, iconomisind, așa cum numai tu știi, împrejurările și oamenii prin care lucrurile vor veni în faptă. Iar mie dă-mi înțelepciune, cutezanță și luare-aminte spre a pricepe toate cele care sunt de folos spre bună făptuire. Ajută-mă să trec cu limpezime peste grijile trebuincioase și să nu mă împotmolesc în lucruri nefolositoare și în căutarea desfătărilor peste trebuință. Și mai mult decăt acestea, ajută-mă ca nu numai să nu se zdrobească și fărâme casa lăuntrică a sufletului, c...

Ce bine ar fi dacă tinerii ar şti şi bătrânii ar putea... Sursa foto: https://ro.pinterest.com/

111 ani de la naşterea lui MARIUS MIRCU https://uzp.org.ro/32783/marius-mircu-111-ani-de-la-nastere/?fbclid=IwAR1D3R4dPLXrwGqVpY6Z_hfdTdFV-vHiIGC62n5y5NeIO94n9cLNYARaTTU

În visul meu tu eşti omul care mă ţine de mână până la capăt de drum, în visul meu mâna ta caldă alungă temeri şi-mi accelerează pulsul; de ce sub clar de lună m-ai privit fără să spui nimic?

sub ochii voştri- un rai miniatural numit Băbuşa

Dacă ar fi să o iau de la capăt aş vrea să ştiu tot ce n-am ştiut atunci: că viaţa nu este un infractor pe care trebuie să îl pedepseşti, că tu nu eşti singurul bărbat şi că dincolo nu mai e viaţă, că dragostea nu e un blestem rostit cu patos, din inimă, şi că după o iarnă oricât de grea întotdeauna vine primăvara. Lucrarea: Edmund Szeto

Azi chipul primăverii totuna cu al meu- a 12-a zi a lui mărţişor se anunţă blândă şi caldă doar bulele furioase de şampanie exceptând regula. Din oglindă mă priveşte o femeie matură cu surâs de copil... Cineva mă strigă: „D-na Mihaela!” în mod clar o strigă pe femeia din oglindă; eu sunt altcineva, nu sunt nicicum vreo doamnă simandicoasă şi nici femeia aceea matură eu sunt doar copil- am devenit oare invizibilă dincolo de surâs?