Mihaela Băbuşanu

Ion Minulescu Rânduri pentru cuvintele "nu" şi "da" În poarta curţii unde m-am oprit M-a-ntâmpinat un zarzăr înflorit - Un zarzăr alb, ca părul meu încărunţit!... Şi-n pragul porţii-n care am bătut Un buldog negru m-a recunoscut Şi m-a lătrat ca un salut de "bun venit"... În poarta casei tale-n care M-ai găzduit întâmplător, Când nu eram decât un călător Bătut de vânt şi mângâiat de soare, M-am regăsit ca-n prima zi, când tu Îmi repetai cuvântul: "Nu"... "Nu"... "Nu"!... Şi-ţi ascundeai în palme ochii plini De ură Şi ne-ncredere-n străini... Dar când am vrut să plec - Ca un zevzec - Tu m-ai oprit Cu graba unui gest nebănuit, Şi-n gura ta cuvântul "Nu" s-a transformat În alt cuvânt, Cuvântul "Da" - Un "Da" sonor şi-adevărat Pe care-l auzeam aşa Întâia oară-n viaţa mea!... Dar ce păcat că n-am putut Să-l îngrijim aşa cum am fi vrut!... Căci într-o zi cu ploaie Şi cu vânt Cuvântul "Da" se-m...

Dimineţile în care mă trezeam în susurul pârăului Valea Seacă, ospitalitatea familiei Maruseac care a fost ca o a doua familie pentru mine, Gabi, Luminiţa, Dana şi ceilalţi care m-au primit mereu cu braţele deschise, sunt încă cât se poate de vii în inima mea. Credit foto: Budeanu Florin Gabriel

Iată Băbuşa, iată şi Bârladul, Scurtul pod de bârne este retrecut. Renviază mama, renviază tata... Vreme câtă curs-a parcă n-a trecut. Jar și vâlvorare soarele urcat-a. Arde grâu-n flăcări pân' la brâu crescut. Ia te uită Lunca, iată şi Boleacu, Şi bisericuţa cea de lemn, albastră. Iarba pe tot șesul de cosit e gata. Apele-și deșiră graiul nentrecut. Pentru viața de-astăzi mi-a sosit răsplata Veselă copilă din nou m-am făcut... Iată Băbuşa, iată şi Bârladul. (După “Rondelul trecutului”- de Alexandru Macedonski) Foto: Mihaela Băbuşanu

Thank you, Marta Chocilowska, THF's Haiku Registry Manager for adding me in the The Haiku Foundation’s Haiku Registry! https://thehaikufoundation.org/poet-details/?IDclient=2786

Rând pe rând pleacă toţi cei care mi-au înseninat copilăria, luând cu ei crâmpeie din sufletul meu. Amintirile legate de nene Valentin au miros de faguri de miere şi imaginea unui om deosebit care mă ajuta prin simpla lui prezenţă să creionez imaginar portrete, secvenţe, să reîntregesc fragmente, întâmplări povestite de mama, tata sau bunica (în extrem de puţinul timp pe care am avut fericirea de a o vedea şi avea alături), despre minunata familie Averescu, rudele mele din partea mamei, bunica maternă, Maria, fiind şi ea tot o Averescu căsătorită Uncescu. Iar soţia lui nene Valentin, regretata Tinca Averescu, plecată cu mulţi ani în urmă dintre noi, era verişoara tatei. Nu ştiu de ce şi cât de mult s-au schimbat oamenii şi locurile acestea (ref la Băbuşa), însă, imaginea oamenilor gospodari, extrem de frumoşi, oneşti, inteligenţi, buni, spectaculoşi, nu mi-o poate şterge nimeni din minte orice s-ar întâmpla. Mi-aş fi dorit ca fiul meu să îşi fi cunoscut bunicii materni, rudele, oam...

"Invitaţia, primită de a scrie pentru volumul tematic: „Ipostaze existenţiale din lumea satului tradiţional”, care face parte din proiectul cultural-artistic, intitulat „Vreau să evoluez…daţi-mi cultura!”, îmi oferă fericitul prilej să aduc un omagiu satului meu natal, Băbuşa, loc în care a văzut lumina zilei şi mama mea, Catinca, şi unde am copilărit. Pentru a scrie aceste rânduri, am mers cu gândul în urmă cu cincizeci de ani, în lumea copilăriei. Amintirile-mi sunt vii, numeroase şi voi nota câteva, începând cu faptul că nu am văzut nicăieri un cer înstelat mai frumos decât cel privit din ograda părintească. De la vârsta de 14 ani, când am plecat în Iaşi la liceu, şi până în prezent am trăit şi trăiesc departe de Băbuşa, dar dorul şi iubirea de părinţi şi de pământul natal m-a însoţit pretutindeni. Sunt mai mulţi ani de când părinţii mei au plecat din lumea aceasta şi de atunci am mers mai rar în sat, dar tema acestei scrieri mi-a reînviat dorinţa de a-mi vizita locurile unde ...