Mihaela Băbuşanu

Am revenit la Câmpulung Moldovenesc, pe Valea Seacă, să o revăd pe Gabi, fosta mea colegă de facultate și prietena mea de suflet, care locuiește în Germania și care s-a întors pentru câteva zile la casa părintească. Și, ca de fiecare dată, locul acesta mi-a dat sentimentul acela special că ești binevenit, că te întorci într-un loc în care ai fost așteptat și în care, chiar dacă au trecut anii, ceva din tine a rămas acolo. Desigur, casa părintească nu mai este la fel fără Neculai și Elena Maruseac, care s-au stins mult prea devreme și, atât de dureros, unul după altul. Oamenii aceia dragi, care mă primeau de fiecare dată cu brațele deschise, nu mai sunt aici să ne întâmpine, dar au rămas în amintirile noastre și în tot ceea ce au însemnat pentru noi. Am aprins o lumânare la mormântul lor, cu recunoștință pentru tot ce au fost și pentru toate amintirile frumoase pe care ni le-au lăsat. Iar printre cele mai frumoase dintre ele se află, desigur, Gabi. Gabi este omul căruia îi pot spune apr...

În numărul 232–233, iulie–august 2026, al revistei „Plumb”, se regăsesc două texte despre două experiențe diferite, dar la fel de interesante pentru mine, la paginile 20 și 22. Las aici JPEG-urile paginilor, precum și, încă o dată, linkul de acces la numărul integral al revistei. https://usrbacau.ro/revista-plumb-iulie-august-2026/?fbclid=IwY2xjawTpgT1wZG9mBWV4dG4DYWVtAjEwAHNydGMGYXBwX2lkEDIyMjAzOTE3ODgyMDA4OTIAAR7lUuGVRw8IRJQDzuHeF8bbM9pNqhiPt7jBSGmXnZIeBemYv_RC3hlNI91VSg_aem_5UuQ4rufadOB-uJVuJx84A

Pe coperta revistei „PLUMB”, nr. 232-233, iulie-august 2026, este prezentată o cahlă medievală cu stema dinastică a Moldovei, datată 1486, aflată în patrimoniul Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău. Mă bucur să continui acest proiect și mulțumesc domnului Prăjișteanu și redacției „PLUMB” pentru deschidere și pentru frumoasa colaborare. 📖 Întregul număr al revistei poate fi accesat aici: https://usrbacau.ro/revista-plumb-iulie-august-2026/?fbclid=IwY2xjawTk7RZwZG9mBWV4dG4DYWVtAjEwAHNydGMGYXBwX2lkEDIyMjAzOTE3ODgyMDA4OTIAAR5t7YfgWKvPtgqHXzpE1u3vYrmkqXKGNtTlyBTIomNtETi-f-a_czRNiI3LZQ_aem_SRBl42-NuWeODxjbHlLo1A

Unele locuri nu rămân imortalizate doar în fotografiile pe care le privești din când în când, ci se așază în suflet și te însoțesc mult timp după ce ai plecat. Sunt asemenea unei cărți poștale vii, pe care timpul nu o decolorează și nu îi estompează importanța. Pentru mine, Brusturoasa, din județul Bacău, este unul dintre aceste locuri. Aici ai impresia că Dumnezeu a pictat natura cu o grijă aparte.A dăruit acestui colț de țară păduri generoase, desfășurate armonios pe culmile munților și ale dealurilor, ape limpezi care susură ademenitor, trasee montane, dealuri domoale și priveliști care îți taie răsuflarea. Dar frumusețea locului nu se oprește la ceea ce vezi, ci continuă în oamenii care îl locuiesc. Parcă, odată cu aceste meleaguri, Dumnezeu a dăruit și oameni pe măsură: cu inimă mare, cu suflet bun, cu minte luminată, harnici, destoinici și legați de locul în care s-au născut. La Brusturoasa am întâlnit oameni care nu doar vorbesc despre tradiții, obiceiuri și inițiative culturale...