Mihaela Băbuşanu

soare puternic –- un manechin dezbrăcat într-o vitrină Mihaela Băbușanu

"Aș vrea să fiu eu femeia aceea căreia îi desenezi ochii Sub linia târzie a unui apus Să fiu eu cea care respiră lângă iasomia din palmele tale Să stau ascunsă în aromele dimineții Și să tresar Când tu Îmi vei găsi numele printre șoapte eu să fiu cea lângă care vei îndrăzni Să îți strigi durerile să fiu eu Femeia aceea cu care atunci când râzi Furtunile se risipesc să fiu Femeia cu care împarți poveștile despre lună Aș vrea să fiu eu femeia care îți înflorește în privire!"

"Dacă faci ceva frumos, și nimeni nu observă - nu te supăra: răsăritul este cea mai frumoasă priveliște din lume, dar majoritatea oamenilor încă dorm la ora aceea." Sursa: Senshin Aikido Iasi

 

„Sarà perché ti amo”, în interpretarea spectaculoasă rock-metal a lui Tommy Johansson...

Am ales ca astăzi, împreună cu fiul meu și soțul, să dedicăm această zi voluntariatului, oferind puțin din timpul și energia noastră unui proiect de suflet, în Valea Seacă, comuna Nicolae Bălcescu, Bacău. Este vorba despre proiectul „7 capele-muzeu în aer liber”, inițiat de Asociația „Arta în dar” și de inepuizabilul Gheorghe Cancel. Bineînțeles, sub atenta coordonare și îndrumare a domnului Petru Bejan, fără de care încercările noastre, unele realizate de mâini dibace, altele aflate la prima încercare artistică, nu ar fi arătat la fel. Am vrut ca fiul meu să vadă cu ochii lui că există frumos, că există oameni de bine și, mai ales, că frumosul nu apare pur și simplu, ci este creat de oameni care aleg să se implice, să își dăruiască timpul, munca, talentul și sufletul pentru ceva care rămâne și pentru ceilalți. Poate că aceasta este una dintre cele mai importante lecții pe care le putem oferi copiilor noștri: să le arătăm că binele există, că oamenii se pot aduna în jurul unui lucru f...

Deschide videoclipul

Am revenit la Câmpulung Moldovenesc, pe Valea Seacă, să o revăd pe Gabi, fosta mea colegă de facultate și prietena mea de suflet, care locuiește în Germania și care s-a întors pentru câteva zile la casa părintească. Și, ca de fiecare dată, locul acesta mi-a dat sentimentul acela special că ești binevenit, că te întorci într-un loc în care ai fost așteptat și în care, chiar dacă au trecut anii, ceva din tine a rămas acolo. Desigur, casa părintească nu mai este la fel fără Neculai și Elena Maruseac, care s-au stins mult prea devreme și, atât de dureros, unul după altul. Oamenii aceia dragi, care mă primeau de fiecare dată cu brațele deschise, nu mai sunt aici să ne întâmpine, dar au rămas în amintirile noastre și în tot ceea ce au însemnat pentru noi. Am aprins o lumânare la mormântul lor, cu recunoștință pentru tot ce au fost și pentru toate amintirile frumoase pe care ni le-au lăsat. Iar printre cele mai frumoase dintre ele se află, desigur, Gabi. Gabi este omul căruia îi pot spune apr...

În numărul 232–233, iulie–august 2026, al revistei „Plumb”, se regăsesc două texte despre două experiențe diferite, dar la fel de interesante pentru mine, la paginile 20 și 22. Las aici JPEG-urile paginilor, precum și, încă o dată, linkul de acces la numărul integral al revistei. https://usrbacau.ro/revista-plumb-iulie-august-2026/?fbclid=IwY2xjawTpgT1wZG9mBWV4dG4DYWVtAjEwAHNydGMGYXBwX2lkEDIyMjAzOTE3ODgyMDA4OTIAAR7lUuGVRw8IRJQDzuHeF8bbM9pNqhiPt7jBSGmXnZIeBemYv_RC3hlNI91VSg_aem_5UuQ4rufadOB-uJVuJx84A