Îi admir pe cei plini de energie, angrenaţi mai mult ca oricând în tot soiul de activităţi fizice, casnice sau intelectuale însă, pe mine, incertitudinea, necunoscutul, haosul, suferinţa pe care o văd sau despre care aud peste tot, nenorocirea asta care câştigă tot mai mult teren mă cam sleieşte de puteri, avânt, imaginaţie, tonus pozitiv. Cum să îţi vezi liniştit de ale tale când exista atâta suferinţă în jur? Ce e drept, deşi sunt acasă cu cel mic, nu pot spune că am timp liber căci Mihail-Dacian mă ţine permanent în priză. În consecinţă nici la ştiri nu mă uit prea des, decât atât cât trebuie pentru a fi informată în legătura cu ordonanţe, legi etc Urăsc să aştept cu infrigurare orele la care se anunţă alţi şi alţi morţi, alţi oameni care nu respectă nimic, alte şi alte nereguli ş-a.m.d Dealtfel, noroc cu peştişorul meu de aur care îmi atrage atenţia spre lucrurile de care este pasionat acum: maşini, camioane, tractoare, avioane, mult desenat şi colorat şi mă ţine mai tot t...