Mihaela Băbuşanu

Mihaela  Băbuşanu
"De unde sunt eu?sunt din copilăria mea ca dintr-o țară!"

miercuri, 30 noiembrie 2016

"Bucovina – file de istorie”, ediţia a XVIII-a

🗽 În perioada 28-29 noiembrie 2016, Muzeul Bucovinei, în parteneriat cu Universitatea „Stefan cel Mare” din Suceava a organizat simpozionul internaţional “Bucovina – file de istorie”, ediţia a XVIII-a.
Simpozionul a marcat cei 98 de ani de la Unirea Bucovinei cu România şi a avut loc pe patru secțiuni: Istorie Veche și Arheologie; Istorie Medievală; Istorie Modernă și Contemporană și Conservare-Restaurare. Este cel mai important simpozion, ca participare, pe care îl organizează anual cele două instituții. Aşadar, timp de două zile, au poposit la Suceava cercetători Suceava, Iași, Bacău, Botoșani, Neamț, Sibiu, București, Ploiești, Cluj și Timișoara, precum și din Ucraina și Republica Moldova.
Tot cu acest prilej a fost lansată și medalia comemorativă “Karl A. Romstorfer”, marcând astfel 100 de ani de la moartea importantului arhitect austriac, căruia sucevenii îi datorează începuturile lucrărilor de restaurare la Cetatea de Scaun a Sucevei, săpăturile de la Mănăstirea Putna şi o serie de restaurări, între care cele mai importante sunt: Biserica “Sf. Gheorghe” a Mănăstirii “Sf. Ioan”, Biserica Mirăuți și chiar, în zona Neamțului, Mănăstirea Neamțului.
În deschiderea simpozionului a fost vernisată și expoziția permanentă în Sala “Ion Nistor”, unul dintre principalii artizani ai unirii României cu Bucovina.
Oaspeţii sosiţi la simpozion, care nu au avut până acum ocazia, au putut admira de asemeni înfăţişarea deosebită a Muzeului de istorie, a cărui proces de restaurare a fost închiat cu succes anul acesta precum şi expoziţia “Aurul şi argintul antic al României”.
Le mulţumim colegilor de la Suceava pentru frumoasa organizare, găzduire, amabilitate şi pentru lucrurile noi, interesante pe care am avut prilejul de a le afla.
Mulţumiri suplimentare şi speciale domnului director Ursu Constantin-Emil şi doamnelor Pinzaru Cristina şi Benonia Jitariuc care s-au îngrijit de buna desfăşurare a lucrărilor secţiunii de Istorie Modernă și Contemporană.
Să ne revedem cu bine la a XIX-a ediţie!






joi, 24 noiembrie 2016

Celebrating Sofia Anais birthday with Nail-Artist Oana

La multi ani copil frumos! <3
Îţi mulţumesc că ai adus un strop de veselie şi în viaţa mea.Să-ţi păstrezi toată viaţa zâmbetul ştrengăresc şi cald, sufletul pur şi lumina în priviri iar gândul bun să te-nsoţească mereu.




miercuri, 23 noiembrie 2016

Still hoping and dreaming

Renunţ la milă greu ca la un viciu,
Cu milă sunt drogată de copil.
Alb înstelată de ridicol plâng
Lângă fricos, lângă învins, lângă umil.
Îi plâng pe proşti şi proştii mă înving,
Surâzători sub steaua mea sterilă.
De gingăşie tot mai mult mă-ntunec
Şi pier de umanism şi milă.
Înduioşate mâini întind să mângâi
Fiare gonind spre mine hămesite,
Şi-mi pare rău că n-o să mai sărut
Şi botul care mă ucide.
Nici n-am trăit spre-a nu jigni pe nimeni,
Mi-au prins în ţărnă rădăcini genunchii,
Şi-mi trece viaţa încercând să-mi cresc
La capetele aripilor unghii.
(Ana Blandiana – Eclipsa)
Ps: Mulţumesc pentru flori!

miercuri, 16 noiembrie 2016

In memoriam Aurel Moldoveanu- personalitate a muzeologiei româneşti

Anul acesta, în luna mai, a plecat dintre noi venerabilul profesor Aurel Moldoveanu. 
Generații de conservatori, restauratori, investigatori, muzeografi, îşi amintesc cu siguranţă cursurile de specializare din Dorobanţi, de severitatea justificată, de dedicaţia şi munca neobosită a domniei sale în vederea protejării patrimoniului muzeal.
S-a născut în data de 16 noiembrie 1926 în comuna Rugineşti, Putna, astăzi Vrancea .
A studiat la Focşani, Bacău, Deva şi a absolvit Şcoala Normală cu specializarea pedagog, după care a fost înrolat în armată, ulterior fiind repartizat pedagog în oraşul Panciu. Cum visul său era acela de a urma o Facultate, respectiv Facultatea de Istorie, cu banii strânşi cât a activat ca pedagog, s-a înscris la 25 de ani, în anul 1951,la Facultatea de istorie din Bucureşti, îndeplinându-şi astfel marea dorinţă.
Pe vremea aceea, Facultatea de istorie din Bucureşti avea un corp universitar de elită precum profesorii Constantin C Giurescu, Andrei Oţetea, Emil Condurache, Ion Nestor, Al. Sacerdoţeanu, Dumitru Almaş, Gheorghe Ştefan, şi mulţi alţii care aveau să facă o selecţie riguroasă dar benefică istoriei, muzeografiei, arhivisticii şi învăţământului românesc de grad secundar şi universitar. Ca urmare, putem vorbi despre o promoţie cu nume semnificative în varii domenii. Aşadar, Aurel Moldoveanu i-a avut printre colegi pe: Viorica Moisuc, Florin Constantiniu, Iulian Antonescu, Alexandru Porţeanu, Manole Neagoe, soţii Ioan Cristache şi Panait I. Panit , Elena Popescu Pălănceanu, Beatrice Marinescu, Adrian Rădulescu, Constantin Căzănişteanu şi mulţi alţii .
A absolvit în anul 1956, având ca specializare istoria veche (secţia Arheologie), fiind repartizat ca profesor de istorie la Adjud. Nu s-a prezentat însă să îşi revendice postul pentru că la acea dată, în familia tânărului absolvent se născuseră deja cei doi copii (un băiat şi o fată) . Asta pentru că în anul 1953, se căsătorise cu aleasa inimii, o tânăra studentă tot la istorie, pe numele ei Silvia.
În consecinţă, a ales să lucreze o perioadă a Arhivele Statului din Bucureşti, până când, o fostă colegă care lucra la Muzeul Militar l-a anunţat că s-ar scoate un post la concurs în acea instituţiie şi prin urmare, a devenit angajat al Muzeului Militar Bucureşti, mai întâi ca îndrumător apoi muzeograf.
În 1960 i s-a propus să prezinte o comunicare cu prilejul întâlnirii anuale a specialiştilor din muzee iar după această comunicare a fost contactat şi i s-a propus să se transfere la Consiliul Culturii şi Eucaţiei Socialiste. În anul 1970 a fost transferat la Ministerul Educaţiei şi Culturii şi de atunci au început deplasările peste tot în ţară sau străinătate, deplasări care au contribuit la conturarea personalităţii şi la atitudinea de permanent luptător în slujba salvării si protejării patrimoniului muzeal.
A fost un autodidact, învăţând de unul singur, prin foarte multă autodisciplină, engleză, franceză sau stenografie
Spicuim din activitatea profesională a domniei sale:
Muzeului Militar Naţional ca îndrumător, muzeograf principal şi şef de secţie: 1957 - 1971
Apoi al Ministerului Culturii (Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste): instructor principal, şef serviciu, consilier: 1971-1996. 1998-1999
Universitatea Valahia Târgovişte, Colegiul de muzeologie: lector universitar, 1996-2004.
Centrul de Perfecţionare al Ministerului Culturii, expert consultant:
2002-2007
Centrul de Perfecţionare: lector :1973-2009.
A organizat programele de pregătire profesionala şi participat efectiv la ormarea Conservatorilor şi a Restauratorilor.
A elaborat şi susţinut programe de informare şi de formare în domeniul conservării preventive pentru: directori, şefi de secţie, muzeografi.., restauratori, biologi, chimişti, fizicieni din reţeaua muzeală şi parţial şi din biblioteci.
Ca instructor în Consiliul Culturii a iniţiat, organizat şi dezvoltat, la nivel naţional, activitatea de ocrotire şi restaurare a bunurilor culturale precum şi înfiinţarea laboratoarelor zonale de restaurare.
A elaborat programul cadru naţional pentru ocrotirera patrimoniului cultural naţional.
A elaborat Normele privind activitatea de ocrotire a bunurilor culturale (1980) şi Normele privind desfăşurarea activităţii de restaurare din România (1982).
A pus la punct tehnologia organizării depozitării bunurilor culturale prin Tipodimensionare (prima din lume. Folosită cu priejul evacuării şi depozitării patrimoniului Castelului Peleş la Posada, Prahova)
A redactat şi publicat numeroase articole de specialitate în domeniul conservării preventive şi al restaurării şi următoarele cărţi:
“Conservarea preventivă a Bunurilor Culturale”, ediţia I-a (1999), ediţia II-a (2003).
“Organizarea activităţii de Conservare Preventivă a Colecţiilor din Biblioteci”, (2000).
Participat cu expuneri şi materiale de specialitate la sesiuni ştiinţifice din ţară şi peste hotare: Madrid, Moscova, Viena, Budapesta (6 sesiuni, 2004-2009)
Participare la programe de documentare în domeniul Conservării şi Restaurării în:
Republica Demócrata Germană, 1969, 7 zile;
Danemarca, 1970, 30 zile;
Finlanda, 1971, 30 zile;
Spania, 1972, 7 zile;
Statele Unite ale Americii, 1977, 30 zile;
Anglia, 1978, 14 zile;
Republica Federală a Germaniei, l982, 9 zile;
Moscova, 1984, 7 zile;
Viena,1991 (Congres privind securitatea şi PSI) 7 zile
Olanda, l992, 14 zile;
Ungaria, cu prilejul participării la Sesiunile Anuale Internaţionale, consacrate conservării şi restaurării bunurilor culturale, organizate la Budapesta. 2004-2009.
Specializarea în domeniul conservării şi restaurării bunurilor culturale a obţinut-o prin mijloace non-formale (Studiu individual-permanent, peste 45 de ani, şi prin vizite de documentare peste hotare).
Principalele articole şi comunicări:
1.-Coroziunea obiectelor metalice şi mijloacele de luptă împotriva ei.
Revista Muzeelor, 1965
2.-Probleme ale conservării ştiinţifice a patrimoniului muzeistic.
Studii şi materiale de muzeografie şi istorie militară, nr.1, 1968
3.-Expunere şi conservare; Compatibilitate şi incompatibliltate.
Studii şi materiale de muzeografie şi istorie militară, nr. 2-3, 1949-1970.
4.-Cercetări asupra unor factori de microclimat la Muzeul Militar Central: Umiditatea Relativă şi Temperatrura. Revista Muzeelor, nr.5, 1971.
5.-Laboratorul zonal pentru restaurarea bunurilor culturale şi câteva din problme sale. Revista Muzeelor, nr. 3, 1976.
6.-O sarcină majoră a activităţii de conservare nerezolvată încă: Fişa de Conservare a Obiectului. Revista Muzeelor, nr.5, 1976.
7.-Controlul factorilor de microclimat în imobilele neclimatizate. Unele aspecte teoretice. Sesiunea de comunicări ştiinţifice consacrată problemelor de conservare şi restaurare, Oradea, 1976.
8.-Proiectarea activităţilor de ambalare, transport şi depozitare. Revista Muzeelor, nr.5, 1977.
9.-Programul Cadru Naţional de Ocrotire a Patrimoniului Cultural Naţional. Măsurile care trebuie întreprinse pentru a asigura ocrotirea bunurilor culturale. 1977.
Programul a stat la baza a tot ceea ce s-a făcut pe această linie în ţara noastră.
10.-Realizări şi perspectiva în domeniul ocrotirii patrimoniului cultural naţional mobil. Revista Muzeelor, nr.4, 1978.
11.-Protecţia obiectelor de artă, istorice şi culturale ale patrimoniului cultural naţional în situaţii speciale (conflicte armate etc.).
Sesiune specială a Ministerului Apărării Naţionale şi a Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, mai, 1982.
12.-Ocrotirea şi conservarea patrimoniului – latură importantă a activităţii muzeale. Revista Muzeelor, nr.6 1984.
13.-Sistemul Naţional de conservare şi restaurare a patrimoniului mobil. ROMANIA, revista Comisiei Naţionale a României pentru UNESCO, nr.3, 1988
14.-Criza de public a muzeului nostru. Sugestii pentru abordarea ei globală şi sistematică.
Colocviul Naţional de Pedagogie Muzeală, Constanţa 16-18 decembrie l992.
15.-Organizarea Centrului de Cultură pentru promovarea cunoaşterii şi ocrotirii patrimoniului. Sesiunea anuală de Studii şi Comunicări ştiinţifice, Muzeul Judeţean Vrancea, noiembrie, 1993.
16.-Asigurarea condiţiilor generale de conservare preventivă a negativelor şi fotografiilor din colecţiile muzeale. Sesiunea Internaţională de Restaurare şi Conservare, Satu Mare, 1997.
17.-Este degradarea bunurilor culturale inevitabilă? ISIS Erdely Magyar Restaurator, 3, 2003.
A doua sesiune de comunicări a restauratorilor din Transilvania, Odorheiul Secuiesc, 2003.
18.-O carte care trebuie citită: Ioan Opriş, TRANSMUZEOGRAFIA.
Revista Muzeelor, nr. 1-6/2001, 1-2/2002.
19 Conservarea şi restaurarea bunurilor culturale, activităţi specifice
şi inconfundabile. Comunicare, Sesiunea Anuală Internaţională de Conservare a Muzeului Naţional Maghiar, Budapesta, 2005. Revista Muzeelor, nr. 1/2005.
20.-Poate suplini invăţământul superior actualele forme de specializare ale restauratorilor? Revista Muzeelor, nr. 4/2005
21.-Controlul factorilor fízico-chimici ai mediului ambiant, cheia de boltă a activităţii de ocrotire a patrimoniuluui cultural naţional.
Comunicare, Sesiunea Anuală Internaţională de Conservare a Muzeului Naţional Maghiar, Budapesta, 2007. Revista Muzeelor, nr. 2/2007.
22.-Din nou despre utilizarea filtrelor pentru eliminarea radiaţiilor ultra-violete. Revista Muzeelor, nr. 1/2008.
Referindu-se la cartea de căpătâi a specialiştilor din muzeele de peste tot din ţară, “Conservarea preventivă a bunurilor culturale”, autorul îşi autoprezenta lucrarea şi îşi definea munca astfel:”Această carte nu este rezultatul unei abordări livreşti. Lucrarea este rodul unei combinaţii dintre trei factori esenţiali şi complementari: o perioadă de studiu şi de specializare non formală de peste 30 de ani, o lungă experienţă de teren (25 de ani) şi o neîntreruptă activitate didactică. Fiecare cu aportul său. Toate au contribuit la înţelegerea, clarificarea şi adâncirea problemelor, la realizarea unei experienţe practice inegalabile, la adâncirea şi sistematizarea deopotrivă a situaţiilor ca şi a elementelor de cunoaştere.Rostul acestei lucrări are o ţintă precisă: să fie un ghid pentru toţi cei care în muzee, biblioteci, centre de cultură răspund de starea patrimoniului: muzeografi deopotrivă cu conservatori, restauratori cu cei care conduc aceste instituţii. Lucrarea-şi propune să fie în primul rând un instrument de lucru, cât mai complet cu putinţă, care să folosească celor interesaţi şi în care aceştia să găsească răspunsuri foarte numeroaselor probleme pe care le ridică păstrarea bunurilor culturale”.
Domnia sa a fost promotorul unor idei îndrăzneţe, un adevărat profesor care a pregătit generaţii de specialişti din muzee şi cărora muzeologia românească îi datorează foarte mult.
Acest lucru presupune o altă investiţie şi un volum imens de muncă. Toată suflarea muzeologiei îşi aminteşte cu siguranţă de operaţiunea de mare anvergură care a avut loc în România, atunci când Ceauşescu a decis închiderea Peleşului pentru a fi restaurată clădirea infestată cu ciuperca asasină a construcţiilor, Merulius lacrymans. Totul a necesitat extrem de multă muncă pentru ca obiectele să fie evacuate din depozitele existente ale muzeului, să fie aşezate după toate criteriile tipodimensionării pentru a fi regăsite atunci când le-ar fi venit vremea să fie readuse din sediul din Calea Victoriei.Pe vremea aceea, totul a fost organizat sub atenta îndrumare a unui om căruia nu am ştiut a-i mulţumi îndeajuns, venerabilul conservator Aurel Moldoveanu.
Pentru ca muzeul să însemne ceva pentru public avem nevoie de specialişti, aceasta este una dintre frazele pe care domnia sa, le repeta uneori obsedant, în ideea de a o implanta în minţile celor care slujesc muza Cleo, să îi ajute să conştientizeze rolul şi obligaţiile care îi revin în vederea protejării patrimoniului.
Ne formăm învăţând de la înaintaşi, confruntându-ne cu prezentul şi previzionându-ne viitorul, aşa cum sună dictonul Respice, adspice, prospice! Iar domnia sa, Aurel Moldoveanu, a fost acel înaintaş de la care cu toţii am avut ce învăţa.
Vom încheia scurta prezentare cu o postfaţa scrisă de prof univ.dr Ioan Opriş pentru aceiaşi lucrare menţionată mai sus, care ilustrează cel mai bine personalitatea celui care a fost Aurel Moldoveanu şi munca titanică, de pionerat, depusă de acesta .
“Autorul acestei cărţi este, în România, fondator de sistem - cel al conservării patrimoniului cultural - bucurându+se de un imens prestigiu profesional. În peste o jumătate de veac, Aurel Moldoveanu a dobândit aura unui magistru, iniţiind şi consolidând o şcoală naţională de conservare-restaurare de la care se revendică specialiştii din ţara noastră... Adunând deopotrivă referinţe bibliografice, româneşti şi internaţionale, în cele 15 capitole sunt prezentate toate aspectele legate de acţiunea vitală de conservare preventivă. Datele tehnice, exemplificările, soluţiile propuse, cazurile tratate ne arată un specialist de talie europeană, lucrarea având toate calităţile de a deveni referinţă pentru experianţa românească în acest domeniu.”
Acesta a fost şi rămâne profesorul Aurel Moldoveanu care face parte din istoria muzeologiei din România,care va rămâne în amintirea tuturor drept un veritabil şi strălucit creator de şcoală în domeniul conservării.
Pe 16 noiembrie ar fi împlinit 90 de ani, însă a trecut în postumitate înainte de apuca această zi, în 25 mai 2016 la Bucureşti.
Pentru aceia dintre dumneavoastră pentru care profesorul Aurel Modoveanu a însemnat ceva, le putem spune că îşi doarme somnul de veci la Cimitirul Izvorul Nou din Bucureşti, şi oricând pot trece acolo să lase o lumânare sau o floare în semn de respect sau/şi recunoştinţă.
Odihnească-se-n pace!
(In memoriam Aurel Moldoveanu, personalitate a muzeologiei româneşti- Mihaela Băbuşanu)





marți, 15 noiembrie 2016

Este adevărat că suntem cu toţii locatari ai aceleiaşi străzi (Facebook), mulţi dintre noi suntem vecini de bloc (Friends) sau chiar vecini de scară (Close friends) însă, fiecare dintre noi deţine o locuinţă proprie (Pagina personală de facebook), unde poate zugrăvi cum vrea, poate asculta muzica care îi place, poate să aprindă beţişoare parfumate, poate decora după bunul plac şi expune poze de familie în exces sau tablouri care sunt sau i se par a fi drăguţe. Nu ne plac cei care vor să intre în casa noastră neinvitaţi iar dacă invităm pe cineva în casă (Accept friends Request/Add friends)eu spun că cei invitaţi ar trebui să se comporte ca nişte oaspeţi şi să RESPECTE gazda, asta neincluzând însă osanale nemeritate şi neispirat aruncate.
Dacă nu suntem în stare să facem asta există Unfriend.
Lumea e largă şi nu înţeleg de ce ar trebui ca cineva să rămână într-o "relaţie" care nu funcţionează.:) 


Alint :)

Foto: Mihnnea Baran

joi, 10 noiembrie 2016

Timpul şi omul

Joi, 3 noiembrie 2016, în sala „Auditorium” a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova din Ploieşti,a avut loc deschiderea lucrărilor Simpozionului Național ”Timpul si Omul” a XVIII-a ediție , simpozion organizat şi găzduit de Muzeul Ceasului „Nicolae Simache”. Cu acest prilej a fost lansat şi volumul Anuarul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova – serie nouă, nr. VI, în care este alocat un spațiu generos studiilor științifice din domeniul orologeriei. Temele dezbătute în cadrul simpozionului, au fost structurate pe două secțiuni: Definirea timpului în concepte filozofice, ştiinţifice, religioase, artistice şi literare; Percepția timpului în lumea satului românesc; Oameni care au marcat timpul. Personalități; Evoluția și istoria orologeriei în plan universal și național; Invenții și inventatori celebri de ceasuri; Asimilarea şi evoluţia orologeriei în România, în diferite perioade istorice; Automate muzicale în patrimoniul muzeal naţional și mondial; Restaurarea ceasurilor și a cutiilor muzicale
La această manifestare anuală au participat peste 50 de invitați din țară, specialiști din muzee, memorialişti, cadre didactice din învățământul universitar și preuniversitar, colecționari și pasionați de orologerie, restauratori în domeniu.
Felicitări pentru organizarea acestui eveniment colegilor de la Muzeul Ceasului „Nicolae Simache”, doar cuvinte de dag şi respect pentru truditorii acestei instituţii, în frunte cu doamna Tatiana Ristea, şefa secţiei.
A fost o reală plăcere și o onoare să particip la această sesiune. Am reîntâlnit oameni dragi şi am cunoscut alţii care tind să îmi devină la fel.
Mulțumesc foarte mult pentru invitaţie şi ospitalitate .







Metode japoneze de vindecare

Ai o stare de anxietate? Nu esti in apele tale? Atunci e cazul sa inveti metoda japoneza care te elibereaza de orice apasare.
Trebuie doar sa exerciti o presiune constanta asupra anumitor puncte de pe mana ta stanga.
Tehnica este destul de simpla : cu ajutorul degetului mare si aratator de la mana dreapta, exercita o presiune constanta, timp de aproximativ 1 minut, asupra urmatoarelor 4 puncte situate intre degetele de la mana stanga (vezi foto) astfel:
– Presiune intre degetul mare si aratator – eliminarea starii de greata, a durerilor de cap, a migrenelor precum si a fricii
– Presiune intre degetul aratator si mijlociu – eliminarea starilor de rau asociate unei raceli, a durerilor articulare, a durerilor musculare, a durerilor dentare precum si a stresului
– Presiune intre degetul mijlociu si inelar – eliminarea durerilor de stomac, a durerilor de rinichi si ficat precum si a sentimentelor de furie
– Presiune intre degetul inelar si degetul mic – elimnarea durerilor menstruale, a durerilor de spate precum si a sentimentelor de tristete.
Avem un sistem complex de structura a energiei, si tot corpul nostru reactioneaza la schimbari bruste de emotie. Aceste emotii ruleaza prin diferite organe iar degetele sunt considerate a fi „telecomanda” lor, scrie cristi iacov pentru secretele.
Sfat suplimentar: In timpul exercitarii presiunii pe acele puncte, este necesar sa inspirati si sa expirati cat mai adanc.

miercuri, 9 noiembrie 2016


zi mohorâtă-
spărgând monotonia
doi ochi albaştri


Colegul nostru, Neculai Andronic, are nevoie de sânge!
El se află inaintea unei interventii chirurgicale extrem de dificile, care va avea loc la Institutul Parhon din Iaşi şi are nevoie de sânge.
Cei care vor sa întindă o mână de ajutor acestui om cumsecade, pot dona sânge la Spitalul Judeţean Bacău, până pe 20 ale lunii în curs, cu menţiunea că este pentru ANDRONIC NECULAI.
Ajutorul vostru îi poate salva viaţa!
 

luni, 7 noiembrie 2016

Podul lui Ion Grigorescu

Pentru aceia dintre dumneavoastră care nu au reuşit să ajungă astăzi la ora 17:00, la Galeriile Karo din Bacău (Str. Oituz Nr. 45) la vernisajul expoziţiei personale Ion Grigorescu, intitulată „Podul lui Ion Grigorescu”, vă putem spune vă expoziţia rămâne deschisă publicului şi în perioada următoare şi vă recomandăm să nu o rataţi.
În cadrul expoziţiei veţi descoperi expuse uimitoare lucrări de pictură, grafică, sculptură si fotografie, toate foarte riguros selecţionate, pentru o prezentare cât mai exactă a operei complexe a artistului.
Ion Grigorescu s-a născut la 15 martie 1945. Ȋn anul 1969, devine absolvent al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, secţia pictură. Este un pictor, desenator și eseist român, contestatar al regimului și sistemului comunist, critic al societății comuniste de azi, personalitate de prim rang a artei plastice românești și europene.A fost profesor de desen într-o școală, apoi s-a orientat către restaurare. Ȋncepȃnd cu anul 1989, expune alături de Grupul Prolog .Opera sa a rămas mult timp necunoscută, reputația sa traversând granițele României numai după 1990 odată cu căderea regimului communist când începe sa fie cunoscut şi în afara ţării prin participări la numeroase expoziţii personale şi de grup, în toată lumea. În 1997, participă în pavilionul central al României la Bienala de la Veneţia cu o instalaţie intitulată „La Nave”.A abordat toate domeniile artei, opera sa cuprinzând lucrări de pictură, desen, gravură, pictură bisericească, icoane, fotografie şi artă video. A publicat şi texte teoretice, pagini de jurnal, studii de istoria fotografiei în revistele, Arta, Secolul 20. În prezent este considerat un artist de excepție, iar operele sale, repere prețioase în peisajul artistic contemporan. Ion Grigorescu a abordat teme precum sexualitatea, corpul uman, peisajul și mai ales omniprezența politicului.
„Pot numi artă și perioada de așteptare, pregătire, judecată. Ideile vin cînd vor ele, sînt judecate pentru raritatea lor, sînt judecate la ce servesc în primul rînd. Trebuie să gă¬sesc rostul artei. Pentru aceasta îmi trebuie să găsesc rostul unui șir lung de obiecte – camera, lampa, fereastra, ceea ce le face să se instaureze – un ritual poate. Arta e imagine? Atunci imaginea este a ritualului, a vieții mele în cameră, tot șirul e impregnat de corpul și mintea mea (om, familie)“(Ion Grigorescu).
Aşadar, şi de această dată, gazdele evenimentului, totodată curatorii expoziţiei şi proprietarii Galeriilor, Carmen si Constantin Tinteanu, au dăruit oraşului, iubitorilor de artă şi de frumos, o altă expoziţie menită să ne încânte privirea si sufletul.











Botez Kevin Andrei, 5 noiembrie 2016, Băbuşa

Botez Kevin Andrei
Naşi:Ionut şi Ana-Maria Babusanu Macarie
Moaşă: Mihaela Băbuşanu
Părinţi: Adrian şi Cătălina :*