Presimt
Marin Sorescu — Presimt Presimt că o să am o zi cam proastă. Din cât greu fost-a, este cel mai greu. De altfel, zarea va rămâne-albastră Şi ştreangul mâine fi-va curcubeu. Spre mine mă deschid ca o fereastră În care stă pe gânduri Dumnezeu, Şi iată vine pasărea măiastră Şi pasărea aceasta sunt tot eu. Fragilă-alcătuire şi capcană, Las corpu-acesta unei alte flori. O voi privi, cu lacrima-mi, din nori, Deşi, vii prea devreme, tu, dojană... Şi cui să-ncredinţez această pană? Cum să te iau, durere, să nu dori?