Azi chipul primăverii totuna cu al meu-
a 12-a zi a lui mărţişor se anunţă
blândă şi caldă
doar bulele furioase de şampanie exceptând regula.
Din oglindă mă priveşte o femeie matură
cu surâs de copil...
Cineva mă strigă: „D-na Mihaela!”
în mod clar o strigă pe femeia din oglindă;
eu sunt altcineva,
nu sunt nicicum vreo doamnă simandicoasă
şi nici femeia aceea matură
eu sunt doar copil-
am devenit oare invizibilă dincolo de surâs?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu