După o zi în care meschinăriile şi persoanele meschine s-au insinuat iarăşi presant şi deranjant în viaţa mea punându-mi piedici, inventând complicaţii, vicii de procedură şi anulându-mi practic prin putere decizională bunele intenţii, un braţ de flori, o poezie scrisă de George Vieru (nu Grigore Vieru) şi o vorbă bună, au reuşit să mă reanime şi să îmi readucă zâmbetul de buze.
A se înţelege: pentru eforturile mele nu primesc nici bani pentru maşină de la primăria Bacău, nici pentru prima casă de la Consiliul Judeţean, nu voi fi decorată de Maiestatea Sa şi nu mi se vor publica viitoarele cărţi gratis; fac asta pentru că îmi face plăcere, pentru că sunt muzeolog, om de cultură, pentru că vreau să promovez ceea ce trebuie promovat şi pentru că POT.
Am citit deunăzi că “Invidia este ura faţă de superioritatea altuia.” (Paolo Mantegazza); despre asta o fi vorba?
Pentru că se poartă destăinuirile şi denunţurile, mă gândesc la modul cel mai serios să încep şi eu să fac asta.
Vă mulţumesc, vouă oameni dragi!