Mihaela Băbușanu, poetă din Bacău, muzeolog, tipărește a cincea carte în 2019 în ultimii 10 ani (Titlurile celorlalte cărți sunt ”Adevărata fericire”, Stejarul cu flori de cireș”, ”Femeia bonsai” și ”Cu Mercur în exil”). Preferă versul alb și versul concis, cromatic. Iată două poeme- emoție limpede, ”Sunt verde” și ”Cât te-am iubit...”:”Mi-e primăvară și mi-e verde,/ Sângele mi-e mai rubiniu ca oricând/ Și nici măcar nu mai sufăr de extremități reci,/ Sub masca aceasta din altă generație/ Eu clipesc nefiresc de vie,/ Încă port rochițe roz/ Și clămițe ca Minie Mouse,/ Sunt topită după Scooby –Doo/ Și citesc, cu nesaț, „Romanul adolecentului miop”/ Și rămân șocată când/ Într-o discuție, ca între tineri,/ Doar eu îmi amintesc de ”Mihaela”,/ Desenul acela animat”...Și al doilea poem-acuarelă de stare:”M-am îndrăgostit de ochii tăi/ Frumoși, stăruitori și aprinși/ Aidoma unui tăciune abia stins./ Când m-ai luat de mână/ Prima zăpadă de decembrie s-a topit./ Totul era atât de fierbinte și activ.../ Uitasem de iarnă și de mine.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu