Mulți oameni aleargă după putere. Mirajul puterii îi ademenește pe mulți. Este normal să îţi doreşte puterea, să încerci să o obţii, să urci treaptă cu treaptă, nimic în neregulă până aici. Depinde însă cum urci acele trepte. De multe ori şi cei care urcă toate treptele correct ajung la fel ca ceilalţi, uită de gândul initial, uită ce au fost şi cum fost şi mai ales cu cine au fost până atunci, sunt plini de superioritate, li se pare că li se cuvine şi lista este lungă şi aproape similar în “n” cazuri. Omul e într-un sens produsul societății in care traieste. Daca vrei sa înțelegi "puterea" si "pozitia" in sensul clasic, ajungi sa crezi ca efectul schimbări e dat de pozitie sau de dinamica intre om si pozitie. Ambele variante sunt false.

Poziţiile în sine sunt produse de societate, si aceeasi societate cere anumiţi oameni pentru acele pozitii. Oamenii sunt "modelati" de către ceilalti, care nu au interesul de a ocupa acele pozitii. O metaforă cat se poate de dezolantă, dar reală, este cea care zice ca acei oameni sunt nişte marionete care furaţi de mirajul care se întrezăreşte în faţa lor nu conştientizează acest lucru. Puterea este ca un drog pentru egoism. Toate lucrurile din jurul tau devin sfori si pârgii pe care începi să le utilizezi după bunul plac şi să şi încercă să le arăţi celorlalţi clar, că poţi să faci asta. Cred că egoismul este cel mai rău lucru din lume (cu toate ca are evident, partea sa de beneficii şi este bine să avem fărâme din el, uneori). Desigur după UITARE. Ce fel de uitare? Să uiţi de ceilalţi, să uiţi de prietenie, de omenie, lista este lungă….Prietenii vechi nu mai potrivesc noului context şi au timp pentru toate, mai puţin pentru ei. Poate chiar aşa este? Oricum, “cine uită nu merită”, nu este o vorbă în vânt….

Mă gândeam că pentru oamenii obişnuiţi, care au trecut printr-un destin nu tocmai uşor până să ajungă aici, puterea va avea altă semnificaţie, o vor trata cu justă măsură, nu vor uita de cei care au fost alături de ei pe parcursul drumului când poate nu atrăgeau atât de mult atenţia şi nu atrăgeau ca un magnet oameni şi simpatiii strălucitoare care vor dispărea la prima rafală de vânt.

Cum este un astfel de om? Cuvântul lui începe brusc să conteze, la manifestări are loc rezervat, oamenii încep să se învârtă în jurul lui și chiar să-l lingușească. Și așa apare sentimentul de superioritate. El nu mai este dominat, ci el este acum cel care domină.

Dacă s-a schimbat acel om? Da,deja s-a schimbat.

Ce bine ar fi dacă am conştientiza …puterea nu durează pentru totdeauna, oamenii adevăraţi da!