Mihaela Băbuşanu, Stejarul cu flori de cireş/ The cherry blossom
oak tree, haiku, Cuvânt înainte de Laura Văceanu, versiunea engleză Irene
Stanciu Cojocaru, Editura Derzis Eruditio, Bacău, 2014, 90 p.
Mihaela Băbuşanu este la al doilea volum şi primul de haiku, cu
un titlu, cum remarcă şi Laura Văceanu, surprinzător, şi prin prisma manierei
în care este privită/ acceptată metafora în haiku.
(Şi, pentru că întâlnim astfel de situaţii şi aici, şi în alte volume
semnalate acum, despre folosirea metaforei, a semnelor de punctuaţie în haiku –
care, să notăm, nu sunt totuşi elemente determinante ale acestui volum – sunt
diverse şi felurite opinii/ atitudini, şi în România, şi în alte ţări, de la
respingerea în totalitate la acceptarea, dar în anumite circumstanţa/ moduri de
utilizare. Am publicat în revistele „Kadō” şi „Poezia” şi unele interviuri ale
unor nume în „lumea haiku”, în care am discutat pe marginea acestui subiect,
fie şi tangenţial, de pildă, cu Ban’ya Natsuishi, Jane Reichold ş.a.)Autoarea
publică în diverse reviste (a debutat local, la „Ateneu”, în Bacău) şi în
spaţiul virtual, primind deja câteva premii pentru creaţiile sale, unele pentru
haiku, pe blogul „Romanian kukai”, fapt care relevă un anumit nivel al modului
în care a înţeles să se apropie de ce înseamnă haiku, cerinţele acestui tip de
poem. De altfel, şi printre aceste poeme sunt mai multe care pot prilejui
cititorului momente de lectură plăcută, şi care relevă o autoare de haiku cu
posibilităţi certe. Două poeme de acest tip, şi cu titlu de exemplu: „Gara
comunei -/ doar eu şi ploaia/ aşteptând trenul.”; şi un poem nonsezonal: „Satul
în beznă – numai o haită de câini/ lătrând a pustiu.”
Revista mai cuprinde o consistentă secţiune de book reviews –
semnate de M. Chelaru şi Georges Friedenkraft, semnale de cărţi/ reviste/
jurnale (cărţi ale unor autori din România şi Japonia).
Lucciole e Haiku a Capoliveri, Pagine, Roma, Italia, 2013, 112
p.
Este a treia oară când semnalăm antologia apărută sub egida
Festivalului Internaţional „Le Voci della Poezia”, care are loc la Capoliveri,
Italia, organizat de primăria din această localitate de pe insula Elba, şi de
asociaţia „Il Parnaso”, a lui George Weiss, directorul festivalului. Reamintim
– am semnalat şi Sulla Rotta degli Haiku verso l’Elba, 2009, în care erau patru
autori români: Eduard Ţară, premiat, Clelia Ifrim, Vasile Moldovan şi Ecaterina
Neagoe – selecţionaţi spre publicare; Haiku in volo sui boschi dell’Elba, 2010
– Eduard Ţară, secţiunea autori premiaţi, şi în a doua, autori selecţionaţi
spre publicare – Oana Aurora Boazu, Viorica Borisov, Adina Enăchescu, Carmen
Florea, Bea Hurmuz, Clelia Ifrim, Anişoara Iordache, Letiţia Lucia Iubu, Vasile
Moldovan, Ecaterina Neagoe, Oprica Pădeanu, Gheorghe Postelnicu, Maria
Tirenescu. La „Autori ospiti”, unul dintre cei trei poeţi este Andrea Voinea,
elevă de unsprezece ani, din Constanţa.
Anul acesta, în secţiunea autorilor premiaţi a antologiei
Lucciole e Haiku a Capoliveri apare Eduard Ţară, în a doua, cu autori
selecţionaţi, la autori străini – Iuliana Apostol, Mihaela Băbuşanu Amalanci,
George Bădărău, Oana Aurora Boazu, Cezar Florin Ciobâcă, Iulian Ciupitu, Vlad
Grigore, Bea Hurmuz, Liana Margescu, Silvestru Miclaus, Cristina Monica
Moldoveanu, Ecaterina Neagoe, Vioreica Referendaru Borisov, Maria Tirenescu.
Remarcând, totuşi, între altele că juriul a preferat să premieze
mai mulţi autori de pe Insula Elba, aş spune poate şi în detrimentul unor
autori străini, uneori, şi că grupul autorilor români selecţionaţi spre
publicare este unul foarte numeros, reproducem în original (fiind vorba despre
limba italiană), şi cu titlu de exemplu, câteva poeme premiate: „Respiro con
te/ mare dolce amaro/ brezze e nonacce” – Maria Gisella Catuogno; „Per la tua
notte,/ amor, io te le dono:/ lucciole sono!” – Rosy Chisari; „Camino piano/
gusto il vino prezioso/ tra vitie zolle” – Nunzio Marotti, toţi trei din Insula
Elba.
