Mihaela Băbuşanu

Mihaela  Băbuşanu
"De unde sunt eu?sunt din copilăria mea ca dintr-o țară!"

miercuri, 27 aprilie 2022

"NU E NIMIC ACOLO, E PUSTIU !"

Kim Ung-YONG
7 martie 1963
"NU E NIMIC ACOLO, E PUSTIU !"
Kim Ung-Yong (născut la 7 martie 1963) este pământeanul cu cel mai ridicat coeficient de inteligenţă cunoscut, fiind trecut în Guinness Book World of Records cu un IQ de 210 (regretatul savant Stephen Hawking avea 160).
El a vorbit de la 6 luni, la 3 ani citea cursiv (japoneză, engleză, germană - pentru învăţarea unei limbi străine având nevoie de aproximativ 30 de zile). La 4 ani rezolva integrale şi calcule diferenţiale, scria poezii şi era, de asemenea, un pictor remarcabil.
A fost invitat ca student la Universitatea de fizică din Hanyang, unde a audiat cursuri de la vârsta de 4 ani până la 7 ani.
În 1970, la vârsta de 8 ani, a fost invitat în Statele Unite la NASA, unde a terminat studiile universitare. În 1974, a început activitatea sa de cercetare la NASA și a continuat această activitate până în 1978, când... s-a întors acasă, în Coreea de Sud.
Aici şi-a echivalat, într-un singur an, toate studiile şi s-a angajat... asistent universitar la o facultate din provincie.
Întrebat de ziarişti de ce a făcut acest gest, Kim Ung-Yong a dat un răspuns uluitor, care, poate, egala cu cea mai mare descoperire pe care o pot face oamenii:
„Poți avea o capacitate intelectuală mare, poți fi genial la matematică și să ai abilități lingvistice de necontestat, dacă eșuezi la capitolul INTELIGENȚĂ EMOȚIONALĂ, nimic nu mai contează.
Am fost sus acolo unde majoritatea oamenilor vor să ajungă.
Nu e nimic acolo. E pustiu. Întoarceți-vă la lucrurile simple.”

Via Psiholog Online



sâmbătă, 23 aprilie 2022

marți, 19 aprilie 2022

Viitorul ne apaţine!🙃 🍀

https://horoscop.garbo.ro/articol/27457/zodia-pesti-10-motive-pentru-care-este-o-zodie-minunata.html?fbclid=IwAR2sMGx6twMR3hlNs2ZLq11BT1ptVlUB9FNNNcraJ8hiBlSjZpTlCfEFM80

duminică, 17 aprilie 2022

17 Aprilie- Ziua Poeziei Haiku

17 Aprilie- Ziua Poeziei Haiku
La mulţi ani, dragi haijini de pretutindeni!

Sursa foto: https://press.ikidane-nippon.com

 


La mulţi ani, Cristian Dumitru!

La mulţi ani, Cristian Dumitru!
Colaborator şi prieten, preşedinte al Asociaţiei Muzeul Jucăriilor, Bucureşti



marți, 12 aprilie 2022

Felicitări, unchiu'!

Caricatură aparţinând lui CONSTANTIN CHIRILĂ-BĂBUŞA
În revista "Plumb", nr 180-181/martie-aprilie 2022.


luni, 11 aprilie 2022

In to the Akita International Haiku Network's (秋田国際俳句ネットワーク) haiku journal Serow (Volume 5).

I am truly honored to be selected and published in to the Akita International Haiku Network's (秋田国際俳句ネットワーク) haiku journal Serow (Volume 5).
Onorată să fiu selectată şi publicată în jurnalul oficial al Akita International Haiku Network (AIHN), SEROW (volumul 5), unde se regăsesc cele mai bune haiku-uri participante la Concursul Internațional de Haiku Akita găzduit anual de AIHN


miercuri, 6 aprilie 2022

În “Spaţii Culturale”, nr 81/2022

O surpriză deosebită! Câteva dintre poemele mele în paginile revistei “Spaţii Culturale”, în ultimul număr, 81/2022- Mulţumesc, dna Valeria Manta Tăicuţu!


luni, 4 aprilie 2022

În "Monitorul de Poezie", nr 41/martie 2022

Poeme haiku selectate în numărul 41 al revistei „Monitorul de Poezie”/martie 2022.  Mulțumiri poetului Ionuţ Calotă, pentru  eforturile deosebite depuse  în promovarea poeziei, a haiku-ului. Mulțumesc, "Monitorul de Poezie"! Felicitări tuturor!



vineri, 1 aprilie 2022

Muzeul de Istorie din Bacău în zi aniversară

Muzeul de Istorie din Bacău în zi aniversară
Anton COȘA – muzeograf
Mihaela BĂBUȘANU – conservator
Astăzi, 1 aprilie 2022, se împlinesc 65 de ani de la înfiinţarea Muzeului de Istorie din Bacău (actualmente Complexul Muzeal „Iulian Antonescu”). În acest interval de timp, specialiștii instituției (muzeografi, conservatori, restauratori, gestionari-custozi), prin activitatea lor, au contribuit la permanenta îmbogățire a patrimoniului muzeal cu numeroase obiecte arheologice, istorice, numismatice, documentare, etnografice, cultural-artistice, rezultate din cercetări de suprafaţă, săpături arheologice, descoperiri întâmplătoare, donaţii, achiziţii etc.
Începuturile muzeului sunt legate de numele lui Iulian Antonescu, cel care a fost primul director al instituției și totodată creator de rețea muzeală în România. Printre ctitorii muzeografiei băcăuane trebuie să-l amintim și pe domnul prof. Viorel Căpitanu (prieten și colaborator apropiat al lui Iulian Antonescu), care prin întreaga sa activitate, de peste patru decenii, și-a legat destinul (inclusiv ca director) de cel al Muzeului de Istorie din Bacău. Domniei sale i se datorează și edificarea clădirii de pe strada 9 Mai nr. 7, cu destinația de muzeu, o clădire spațioasă și modernă, construită special pentru a găzdui o instituție muzeală, dotată cu toate cele necesare unei bune funcționări: săli de expoziție, depozite, laboratoare, birouri, bibliotecă etc. Fără demersurile și insistențele repetate ale domnului Viorel Căpitanu, care și-au găsit în cele din urmă ecou în rândurile conducerii de atunci a județului Bacău, probabil că ridicarea acestei noi clădiri (inaugurate în anul 1996), ca sediu de muzeu, nu s-ar fi realizat. A fost, atunci, o vreme în care vocea specialiștilor din muzee conta, punctele lor de vedere fiind ascultate. O fericită coincidență face ca anul acesta, domnul Viorel Căpitanu să împlinească, la rândul său, venerabila vârstă de 90 de ani, eveniment care ne oferă și nouă prilejul de a-i ura (și pe această cale) La Mulți Ani!
În cei 65 de ani de existență ai Muzeului de Istorie din Bacău, specialiștii instituției au parcurs un drum lung, nu de puține ori anevoios, dar atât de fructuos în planul colecțiilor muzeale. Din generații diferite, cu viziuni uneori diferite dar lucrând împreună, acești truditori (de ieri și de azi) ai muzeului băcăuan au constituit un patrimoniu muzeal bogat, pe care l-au cercetat, administrat, conservat, restaurat, pe care l-au protejat și permanent dezvoltat, punându-l în valoare în scopul cunoașterii, educării și recreerii, oferind astfel roadele muncii lor comunității. Pentru că un muzeu este (prin definiție) acea instituție de cultură aflată în serviciul societății, care colecționează, conservă, cercetează, restaurează, comunică și expune, în scopul cunoașterii, educării și recreerii, mărturii materiale și spirituale ale existenței și evoluției comunităților umane.
Un muzeu există și rezistă în timp prin patrimoniul său și prin specialiștii care își desfășoară activitatea în cadrul instituției. Și pentru noi, semnatarii acestor rânduri, anul 2022 este unul aniversar, în directă legătură cu Muzeul de Istorie și directorul de odinioară, domnul Viorel Căpitanu. În urmă cu 25 de ani, alături de alți colegi (atât de tineri atunci) pășeam (în urma unui concurs) pragul muzeului și porneam pe fascinantul drum al activității muzeale. Directorul de atunci dovedea faptul că, pe lângă constituirea patrimoniului muzeal, poate primeni instituția și cu tineri entuziaști care să-i asigure dăinuirea în timp.
Firul destinului semnatarilor acestor rânduri s-a întrepătruns (timp de un sfert de veac) cu cel al muzeului. Astăzi, la ceas aniversar, suntem încredinţaţi (o dată în plus) că cei care îşi desfăşoară activitatea într-un muzeu (fie el de istorie, de arheologie, de artă, de etnografie) au un destin aparte, lucrând nu doar pentru cei de azi, ci şi în amintirea celor de ieri, având totodată grijă ca prin păstrarea, conservarea, protejarea, restaurarea, expunerea, valorificarea, cercetarea patrimoniului muzeal, să lase o importantă moştenire şi pentru cei de mâine.
Am fost și suntem conștienți de faptul că prin intermediul muzeografilor, al conservatorilor, al restauratorilor, obiectele expuse într-un muzeu prind viaţă, iar omul (creatorul de ieri al acestor exponate muzeale) devine astfel unicul obiect al istoriei, omul care este „sarea pământului” şi, în consecinţă, „sarea istoriei”. Astfel, exponatele muzeale readuc în memoria vizitatorilor de azi vieţile celor de odinioară şi creează, în acelaşi timp, o legătură inefabilă între „cei care au fost” şi „cei care sunt”.
Rezistă astăzi tot mai puține redute care apără dreptul la memorie al comunității, rădăcinile fundamentale ale națiunii române. Printre ele încă se mai află, din fericire, muzeele. Iar datoria vieții noastre (cum atât de sugestiv spunea istoricul Vasile Pârvan, a cărui impresionantă statuie străjuiește încă intrarea în Muzeul de Istorie din Bacău) este aceea de a apăra valorile culturale pe care înaintașii noștri le-au creat și de care trebuie să avem grijă peste ani.
În oglinda celor 65 de ani ai Muzeului de Istorie din Bacău și a celor 90 de ani ai ctitorului sediului de azi al Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” (de pe strada 9 Mai nr. 7) putem spune, cu modestia de rigoare, că edificiul muzeal a devenit (prin expozițiile sale, prin simpozioanele, conferințele, sesiunile științifice locale, naționale, internaționale organizate aici de personalul de specialitate al instituției) un etalon cultural apreciat ca atare dincolo de granițele județului Bacău, în țară și străinătate, iar biografia ctitorului ei, domnul Viorel Căpitanu, a dobândit deja, de multă vreme, prestigiul durabil al modelului.
LA MULȚI ANI!