Mihaela Băbuşanu

Mihaela  Băbuşanu
"De unde sunt eu?sunt din copilăria mea ca dintr-o țară!"

miercuri, 9 iulie 2025


Let me dream ...

Copilăria prin ochi de....

"Cu câteva zile în urmă am avut oaspeți de seamă și am realizat ultimul eveniment din calendarul activităților Filialei CCD pentru acest an școlar: simpozionul „Copilăria prin ochi de profesor”. Momentul a adunat energii și idei care merită împărtășite, chiar dacă facem asta cu puțină întârziere.
Adrian Enăsel, bibliotecarul școlii, ne‑a propus un joc de rol cu tentă alegorică, inspirat din „Ferma animalelor”, care ne‑a ridicat de pe scaune și ne-a reamintit importanța comunicării, colaborării, respectului pentru diversitate și empatie.
Scriitoarea Mădălina Rotaru a vorbit despre cărțile și profesorii care aprind scântei, imaginând școala ca pe un loc al mirării, așezat pe temelia curiozității și bucuriei; în încheiere, doamna Rotaru ne-a a dăruit generoase recomandări de lectură pentru minți curioase aflate în formare, și nu numai.
Actorul Dumitru Rusu a depănat amintirile copilăriei sale, trecând prin instrumente muzicale, experimente și încercări felurite, până când pașii l‑au purtat firesc spre scena teatrului. Relatarea lui foarte expresivă ne-a amintit că vocația se naște adesea din joacă și curiozitate.
Doamna Roxana Rusu ne-a delectat cu propria-i creație: o povestire alegorică despre școala ideală, păstorită de înțeleapta învățătoare‑bufniță «Doamna Bufni», călăuză pe drumul cunoașterii și al curiozității.
Mihaela Băbușanu și Iulian Bucur, ambasadorii Complexului Muzeal „Iulian Antonescu”, ne‑au oferit o dublă incursiune în universul copilăriei. Mihaela Băbușanu a prezentat copilăria prin ochii poetului, scriitorului și muzeografului, aducând trecutul la lumină cu sensibilitate și rigoare, iar Iulian Bucur, cu energia‑i molipsitoare, ne‑a purtat pe ulițele copilăriei de altădată.
Doamna Simona Drob, de la Direcția Județeană pentru Cultură, a conturat o panoramă a învățământului băcăuan de la primele „școli sătești” ale veacului al XIX‑lea până la liceele contemporane, evidențiind momentele‑cheie și oamenii care au ținut vie flacăra educației în județ.
Mulțumim tuturor invitaților și participanților care au dat contur și căldură acestui simpozion. Recunoștință deosebită doamnei Măgirescu Ionela, responsabilă de activitate, și fiecărui membru al echipei de organizare: Boambă Călin-Leon, Perju Mihaela-Loredana, Lupu Alexandru, Anton Roxana-Mihaela, Coman Irina-Ancuța, Zaharia Costina-Iuliana, Enășel Adrian.
Vacanță cu mult soare tuturor!"







luni, 7 iulie 2025

Interviu realizat de echipa Directiei de Turism Bacău din cadrul CSJ

Într-un demers menit să promoveze județul Bacău, valorile sale culturale, turistice și, mai ales, oamenii care, prin implicarea lor, dau sens și lumină comunităților din care fac parte, am avut bucuria de a fi intervievată de echipa Serviciului de Turism și Salvamont din cadrul Consiliului Județean Bacău. Mă simt onorată să fiu considerată o voce reprezentativă a județului Bacău.
Le mulțumesc celor care au făcut posibil acest interviu, Romulus Dan Busnea, Darie Olivian Constantin și Baciu Eduard, pentru această inițiativă frumoasă și pentru ocazia de a face parte din acest proiect.
Interviul a fost realizat chiar înainte de evenimentul «Japonia – departe, aproape de Bacău», ediția a VII-a, într-o după-amiază târzie, la finalul unei zile pline și într-un context intens, marcat de ultimele pregătiri pentru organizarea acestuia. Gândurile mele erau, poate, puțin departe, dar cu sufletul am fost acolo.
📺 Pentru cei interesați, vă invit să urmăriți interviul aici: https://www.youtube.com/watch?v=RDw352Nrt1g

joi, 3 iulie 2025

Am aflat astăzi cu tristețe că doamna Mara Paraschiv a plecat dintre noi. Sufletul frumos și tenace al Marei Paraschiv va rămâne mereu în amintirea noastră, iar moștenirea ei literară va continua să dăinuiască.
În cadrul proiectului „Bacău – personalități ale locului”, în ianuarie 2023, alături de Rodica Dascălu, am inițiat o întâlnire la care au participat scriitori și poeți băcăuani, în care am discutat despre operele și proiectele Marei Paraschiv, dar și despre spiritul său tenace și creativ. Tot cu acel prilej i s-a acordat diploma onorifică „Bacău – personalități ale locului”. A fost o întâlnire care a bucurat-o tare mult și pe care o pomenea mereu.
Mara Paraschiv a fost o prezență constantă și apreciată în peisajul literar local, oferind iubitorilor de carte volume de poezie, proză, literatură pentru copii și lirică japoneză. Spiritul său creativ și energia inepuizabilă au fost un exemplu pentru toți cei care au cunoscut-o.
Vă las acum cu un fragment din poezia „Singurătate” (2017), care reflectă profunzimea sensibilității Marei Paraschiv:
"Era noapte, ningea
norii îngrijoraţi mă priveau
te aşteptam, nu mai veneai
afară ningea
O pasăre şi-a făcut cuib în părul meu
te aşteptam, nu mai veneai
nu-i simţeam ghearele
răscolind zăpada
nu-i auzeam ţipătul
învăluind depărtarea
Pluteam… pluteam…
pe aripa zborului
nu ştiam de sunt eu ori ea
sau, poate, noi, amândoi
ne sărutam
fulgii albi ne îmbrăţişau
Îmi spuneau c-ai murit
te credeam pajură, salcâm înflorit
te aşteptam, nu ştiam dacă sunt
ori visez un cuvânt
Zbaterea lui mă durea
nu era nimeni, doar umbra ta
mă chema
Te aşteptam, nu mai veneai
era noapte, ningea
peste hăul din inima mea."
Dumnezeu să te odihnească în pace, doamnă Mara Paraschiv!




🌌

Vreau să fiu de neuitat
în inima ta.
Să mă regăsesc dintr-un cuvânt care respiră , 
un cuvânt care mi se așază pe piept
ca o pasăre grea de lumină.

Cred în puterea cuvintelor!
Ele sunt nervurile invizibile ale timpului,
umbrele pe care le lași
când pleci dintr-o îmbrățișare
și taci.
Când spui „te aștept” fără cuvinte,
și celălalt înțelege.

Mi-e DOR.
De ceea ce nu s-a spus.
De ce a rămas între rânduri.
De tot ce n-am fost și aș fi putut fi
într-un vers rostit prea târziu.
Mi-e dor de mine,
acolo — în tine.

Importanță
Tu ești acel ceva
ce strălucește în umbra tăcerii mele,
ce mă ține-n viață,
cu zâmbetul pe față,
când totul în jur pălește sau irită.

Când lumea tace,
aud doar bătăile inimii tale —
ultima dată când ne-am atins.

Conexiune —
nu între două mâini,
ci între două absențe
care se recunosc de la distanță
și așteaptă să se reconecteze
pentru a deveni întregi.

Saudade.

❤️



miercuri, 2 iulie 2025

📖✨ Cronica unei familii și a unei zile de neuitat la Iași

Clipe de emoție sinceră și de întoarcere în timp, trăite ieri cu intensitate într-un spațiu cu profundă rezonanță istorică, Muzeul Memorial „Mihail Kogălniceanu” din Iași.
În acest muzeu, care păstrează amintirea unuia dintre marii oameni de stat ai Moldovei, am avut bucuria și onoarea de a fi parte dintr-un moment care nu a fost doar o simplă lansare de carte, ci o adevărată întâlnire cu memoria.
Am fost acolo alături de Dumitru LECCA, autorul volumului „Cronica unei mari familii băcăuane. Boierii Lecca”, un om care poartă cu demnitate și noblețe un nume istoric, pe care l-a onorat cu prisosință de-a lungul vieții.
Ajunsă la a treia ediție, revizuită și adăugită, cartea este o lucrare de suflet , scrisă cu respect pentru strămoși și cu o documentare temeinică, ce redă viață unei familii cu rădăcini adânci în istoria Moldovei.
Am avut privilegiul de a vorbi despre acest volum, dar și de a “complota”, împreună cu Mihaela Tudose, colega mea de la Iași, o muncă de culise care a făcut posibilă această întâlnire atât de frumoasă. A fost un „complot cultural”, dacă pot spune așa, născut din dorința de a aduce împreună oameni, povești și adevăruri care merită să fie auzite.
Mulțumesc din tot sufletul, Mihaela! Sper să fie doar prima dintr-o serie de colaborări viitoare. Ne-a ieșit bine și am prins curaj! 🙂
Un moment artistic deosebit a fost susţinut de soprana Marina Porumb și pianistul Ciprian Oloi, care au completat firesc eleganța serii.
Sala a fost arhiplină, un public cald, interesat, format din oameni frumoși care au venit să-l cunoască pe autor, să asculte istoria unei familii, dar și să se regăsească, poate, în acest fir subtil al demnității și onoarei.
Îi mulțumesc colegului meu, dr. Anton Coșa, care ne-a însoțit la Iași și ne-a fost alături ca vorbitor.
Le mulțumesc, din inimă, rudelor și prietenilor din Iași care și-au făcut timp să vină la eveniment, gestul lor a însemnat mult pentru mine. Au bifat, astfel, nu doar o întâlnire cu istoria, ci și o revedere cu mine. 🙂
Încă o dată, mulțumiri sincere:
Muzeului Memorial „Mihail Kogălniceanu” pentru găzduirea caldă și pentru organizarea impecabilă a acestui eveniment cu adevărat special;
Și încă o dată, mulțumiri din suflet colegei mele, Mihaela Tudose, un amfitrion desăvârșit și o colegă deosebită;
Colegilor de la Palatul Culturii din Iași;
Reprezentanților presei și televiziunii, care au dus mai departe mesajul nostru, dând vizibilitate acestui eveniment atât de drag nouă;
Doamnei Tatiana şi domnului Gusti, care ne-au ajutat cu deplasarea la Iași;
Tuturor celor prezenți, cărora le mulțumesc pentru timp, pentru flori, pentru gânduri, pentru bucuria de a fi împreună.
Și, mai presus de toate, îi mulțumesc din suflet domnului Dumitru Lecca, pentru încrederea pe care mi-a acordat-o de-a lungul anilor, de când ne cunoaștem, pentru onoarea de a-mi încredința, în ultimii trei ani, lansarea celor trei volume ale domniei sale și, mai ales, pentru lecția valoroasă de răbdare, verticalitate și onoare pe care ne-a oferit-o tuturor.
Ziua de 1 iulie 2025 a fost mai mult decât o privire spre trecut, a fost un angajament tăcut, dar profund, că aceste valori vor continua să trăiască prin noi.
Și poate că, de acum înainte, vom fi mai atenți la poveștile care ne-au crescut, la numele care ne definesc și la responsabilitatea de a le păstra vii.















duminică, 29 iunie 2025

🔥 Eternal flame keeps burning on and on...

"now's the time to make our dreams come true.."
#ForeverOne #EternalFlame #YngwieMalmsteen #TrueLoveNeverDies

🌸 Ochii zeiţei...

pacea amiezii-
stăruitori din adânc
ochii zeitei


    Pictura: Mihnea BARAN


29.06/Întoarcere la rădăcina inimii...

Trădarea nu vine cu zgomot —

nu e o dramă strigată în stradă.
Ea se naște în șoapte,
în gânduri nerostite,
în absențe care dor,
dar nu se spun.
Și totuși...
acum vorbim despre un drum
ce-și regăsește rostul —
o reîntâlnire cu rădăcina unei iubiri
ce nu s-a stins niciodată.

Și-atunci,
se mai cuvine să o numim trădare?

Când am pășit în viața de acum,
n-am adus iubire —
ci doar o tăcere cuminte,
un dor neînțeles,
și o rugăminte: răbdare.
N-am promis stele,
nici eternități,
doar că voi fi acolo,
suficient cât să clădim un „împreună” —
nu o echipă,
ci o încercare de familie.
Am ales drumuri cuminți,
nu din dragoste,
ci din dorința de a aparține undeva.
Dar inima,
ea nu a uitat.
Nu a putut.
Și nu a fost niciodată cu totul acolo.

Așa că
aceasta este o întoarcere
care nu smulge, ci adună.
Nu destramă, ci unește —
fragil,
într-un echilibru care doare,
dar și vindecă.

Fiecare își țese viața cu fire trainice,
dar separate,
clădind cu grijă un cămin
ce pare neclintit.
Dar inima —
în tăcerea ei adâncă —
nu cunoaște ziduri,
nici hotare.

În tihna aparentă a „normalului”,
ea tânjește.
Pulsează în ritmuri nevăzute,
între lumi paralele
ce dansează împreună,
fără să renunțe la vreuna.

Este vorba despre o inimă care se întoarce —
nu la o clipă,
nu la o plăcere trecătoare,
ci la singura ei mare iubire.
Cea care nu a murit —
în nici unul dintre noi.
O iubire care a rămas vie
chiar și în absență,
care nu se poate uita,
nu se poate ignora,
nu se poate înlocui.

A așteptat —
nu doar într-unul dintre noi,
ci în amândoi.
Tăcută. Neclintită.
Până când inimile au știut din nou
să se readune.

Nu.
Nu o putem numi trădare.
Este o întoarcere la matcă,
la acel foc care nu s-a stins niciodată,
ci mocnea, așteptând doar o suflare să reînvie.

Există umbre,
există dileme,
dar și o frumusețe divină
în acest echilibru fragil.
Este un triunghi
în care nu vrei să faci rău,
ci doar să fii sincer —
cu tine însuți,
și cu sufletul tău.

Poate că asta e iubirea adevărată:
să ai curajul
să trăiești în lumina ei.
Fiecare cu lumea lui,
dar împreună —
în acel colț tăcut din inimă
unde nu s-a plecat niciodată.
Și, uneori,
din nou împreună
într-un timp permis.

Așadar,
nu este o trădare,
ci o întoarcere.
La rădăcinile sufletului.
La iubirea care a rămas
ascunsă printre amintiri,
dar care niciodată
n-a încetat să pulseze.




Masă pentru doi

Ce îmi doresc?
O masă pentru doi...
într-o cafenea ascunsă,
pe un colț de stradă,
unde fiecare pas al lumii
pare să știe că aici
nimeni nu se grăbește.
O masă mică,
cu un aer adormit,
unde timpul se topește
și iubirea are voie
să fie ea însăși —
fără limite, fără frică,
ieşită din matcă,
ca un râu care nu se poate opri.
Două cești,
în jurul vieții noastre,
poate pline de cuvinte nespuse
sau de momente în care tăcerea
ne spune tot ce avem nevoie să știm.
O iubire
care nu s-a temut niciodată
să fie prea mare, prea mult,
ci a lăsat totul să curgă,
să umple locuri
unde niciodată n-ar fi ajuns altcineva.


sâmbătă, 28 iunie 2025

NE VEDEM ÎN CURÂND LA IAȘI! Vă așteptăm alături de noi! -Marți, 1 iulie, ora 11.00, la Muzeul Memorial „Mihail Kogălniceanu” din Iași

NE VEDEM ÎN CURÂND LA IAȘI!
Vă așteptăm alături de noi!
Marți, 1 iulie, ora 11.00, la Muzeul Memorial „Mihail Kogălniceanu” din Iași
Familia boierească Lecca revine simbolic la Iași prin lansarea celei de-a treia ediții, revizuite și adăugite, a volumului „Cronica unei mari familii băcăuane. Boierii Lecca”, semnat de Dumitru LECCA. Evenimentul va fi găzduit de Muzeul Memorial „Mihail Kogălniceanu”.
După o primă întâlnire emoționantă cu publicul băcăuan, pe 11 iunie, această prezentare – organizată acum în capitala istorică a Moldovei – oferă ieșenilor prilejul de a descoperi povestea uneia dintre cele mai importante familii boierești moldovene, precum și legăturile acesteia cu orașul Iași.
Evenimentul se va desfășura în prezența autorului, Dumitru Lecca, descendent al familiei.
Cartea este un veritabil act de recuperare a memoriei colective – o reflecție asupra valorilor, tradițiilor și responsabilității față de trecut.
Îi mulțumesc colegei mele de la Iași, doamna prof. Mihaela Tudose, muzeograf la Muzeul Memorial „Mihail Kogălniceanu”, pentru frumoasa colaborare și pentru faptul că se ocupă de detaliile legate de organizarea evenimentului de acolo, precum și colegului meu, dr. Anton Coșa, care va face deplasarea împreună cu noi.
Și, nu în ultimul rând, mulțumiri deosebite domnului Dumitru Lecca, fără de care această întâlnire cu istoria nu ar fi fost posibilă.


joi, 26 iunie 2025

🎧 „Thelo na me nioseis” – o stare. Un dor. O chemare.

🎧 Nu, încă nu sunt în vacanță. Nici vorbă. Poate pe final de august...
Dar imaginația mea nu are nevoie de bilete de avion.
E suficient să închid ochii, să dau play… și Grecia e aici.
Marea. Serile calde. Mirosul de libertate. Emoția.
Poate ultimele patru zile in care am luat o pauză de la anumite lucruri au fost suficiente să-mi (re)aprindă pofta de visare. Sau poate am nevoie de mai mult… să redevin eu.
„Thelo na me nioseis” – o stare. Un dor. O chemare.
Poate azi o vei simți și tu. Da, vara începe din interior.

🌸 Prezentă cu haikuuri în paginile revistei "Jurnal Israelian", coordonată de scriitorul și editorul Adrian Grauenfels. Mulţumiri!




luni, 23 iunie 2025

💫Time After Time...

Acum vreo două zile, am redescoperit această melodie.
De fapt, n-a plecat niciodată din playlistul meu special.
Doar că acum m-a atins din nou — la fel de proaspătă, la fel de... adevărată. O melodie fără vârstă. Nemuritoare.
Iar ieri am aflat că a fost ziua lui Cyndi Lauper: 72 de ani.
Un artist care a rămas în sufletele noastre...
Pentru mine, muzica este foarte importantă. În fiecare zi, e aproape esențial să găsesc o melodie care să-mi definească starea, să mă reașeze în mine, să mă țină aproape de cine sunt.
Astăzi... e Time After Time.