Mulţumim, "Deşteptarea"!

https://www.desteptarea.ro/evenimentul-cultural-japonia-departe-aproape-de-bacau-ajunge-la-editia-a-vii-a/

📣 𝐍𝐔 𝐔𝐈𝐓𝐀𝐓̦𝐈! 𝐃𝐔𝐌𝐈𝐍𝐈𝐂𝐀̆, 𝟏 𝐈𝐔𝐍𝐈𝐄 𝟐𝟎𝟐𝟓, 𝐨𝐫𝐚 𝟏𝟎:𝟑𝟎! 🎌 „𝐉𝐀𝐏𝐎𝐍𝐈𝐀 𝐃𝐄𝐏𝐀𝐑𝐓𝐄–𝐀𝐏𝐑𝐎𝐀𝐏𝐄 𝐃𝐄 𝐁𝐀𝐂𝐀̆𝐔” – Ediția a VII-a

Wish You Were Here ...

🌸 Invitație la lansare de carte 🌸

Dragi prieteni ai cuvântului, ai haiku-ului, ai clipei și ai frumuseții efemere,vă invit cu emoție și bucurie la lansarea volumului meu de haiku, „ETERNITATEA UNEI CLIPE / THE ETERNITY OF A MOMENT”,o carte care încearcă să surprindă profunzimea unui gând în răstimpul firav al unei petale în cădere.

Duminică, 1 iunie 2025

Ora 10:30

Universitatea „George Bacovia” din Bacău

(Str. Pictor Theodor Aman, nr. 96)

Evenimentul are loc în cadrul celei de-a VII-a ediții a manifestării

„JAPONIA DEPARTE-APROAPE DE BACĂU”.

Volumul, apărut la Editura PIM, Iași, este publicat în ediție bilingvă română–engleză și tradus de Irene Stanciu Cojocaru (Canada).

Coperta și tehnoredactarea poartă semnătura lui Mihnea Baran.

Cartea va fi prezentată de:

– Laura Văceanu, președinta Societății de Haiku Constanța

– Mălina Hardulea, profesoară și traducătoare

„Eternitatea unei clipe” nu este doar titlul unui volum ci şi o invitaţie. O invitație de a ne opri, de a asculta, de a vedea, de a simți lumea care ne înconjoară. Pentru că uneori, o clipă este tot ce avem. Și tocmai de aceea, poate fi... eternă.

Mulțumiri speciale Arena Mall Bacău pentru sprijinul oferit.

Vă aștept cu drag să împărtășim împreună o clipă, o clipă care, cine știe, ar putea deveni o eternitate...

Just let it rain...

🎎 „JAPONIA DEPARTE–APROAPE DE BACĂU” – Ediția a VII-a

Dragii mei, a sosit timpul pentru cea de-a VII-a ediție „JAPONIA DEPARTE-APROAPE DE BACĂU"!

Vă invităm cu bucurie să celebrăm împreună frumusețea artei și culturii japoneze într-un eveniment ce apropie două lumi prin sensibilitate, armonie și pasiune.
 „JAPONIA DEPARTE–APROAPE DE BACĂU” – Ediția a VII-a
 Duminică, 1 iunie 2025
 Ora 10:30
 Universitatea „George Bacovia” din Bacău
(Str. Pictor Theodor Aman, nr. 96)
 PROGRAMUL EVENIMENTULUI:
 Lansare de carte
 „Eternitatea clipei / The Eternity of a Moment” – volum bilingv de haiku, semnat de Mihaela Băbușanu
 Prezintă: Laura Văceanu (Președinta Societății de Haiku Constanța) și Mălina Hardulea (profesor și traducător)
 Ceremonialul ceaiului
 Prezentat de Liliana Nestor
 Ateliere de caligrafie japoneză
 Coordonate de Marta Cană
 Vernisaj expoziție de grafică și pictură
 Lucrări semnate de Mihnea Baran și Silvia Mirela Bețeanu, care transpun vizual echilibrul și esența estetică japoneză
 Atelier de ikebana
 Susținut de Nicolae Agop & Lucia Pădurariu
 Demonstrație de arte marțiale japoneze
 Cu Clubul Bao Bacău, Palatul Copiilor Bacău, Radu Petrică
 Un eveniment pentru toate vârstele, cu momente interactive, artă, poezie și tradiții japoneze!
 Intrarea este liberă!
 Parteneri:

Universitatea „George Bacovia” • Societatea de Haiku Constanța • Palatul Copiilor Bacău • Clubul Bao Bacău • Serviciul Public Judeţean pentru Promovarea Turismului şi Coordonarea Activităţii de Salvamont Bacău

Sponsori: Arena Mall Bacău (pentru a treia oară alături de noi în cadrul acestui eveniment)• Simigeria Petru • Ceainăria Sakura • Caparol CMTrust Arhidesign • Florăria din povești • Fleur D’Iris • Fresh Look Salon by Luminița Cepeha • Georgiana Chiriac Make-Up Artist

 Inițiator, organizator și coordonator al evenimentului și al acestei ediții: 𝐌𝐢𝐡𝐚𝐞𝐥𝐚 𝐁𝐚̆𝐛𝐮𝐬̦𝐚𝐧𝐮, Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău
Coorganizator al ediției: Lucia Pădurariu, 𝐀𝐬𝐨𝐜𝐢𝐚𝐭̦𝐢𝐚 𝐒𝐢𝐦𝐟𝐨𝐧𝐢𝐚 𝐅𝐥𝐨𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 & 𝐑𝐞𝐧𝐝𝐞𝐳-𝐯𝐨𝐮𝐬 𝐜𝐮 𝐟𝐥𝐨𝐫𝐢 𝐛𝐲 𝐋𝐮𝐜𝐢𝐚 𝐏𝐚̆𝐝𝐮𝐫𝐚𝐫𝐢𝐮

Vă aşteptăm alături de noi!

🌸 Inuyasha 犬夜叉 - To Love's End - Erhu Cover by Eliott Tordo

𝓑𝓵𝓸𝓸𝓭 𝓣𝓲𝓮𝓼

 Dragii mei, simt nevoia să mă laud puțin... asta e, sângele apă nu se face!
Sunt bucuroasă pentru vestea aflată de curând, ruda noastră, Catrinel Menghia, a fost premiată pentru regie la Festivalul de Film de la Cannes 2025! 
Filmul ei de debut, „Girasoli”, a cucerit inimile publicului și ale cineaștilor.Felicitări din inimă, Catrinel! 
Cu toții te felicităm și ne bucurăm pentru tot ce ai realizat!
Te îmbrățișăm cu drag și abia așteptăm să vedem unde te mai poartă talentul tău minunat!

https://www.puterea.ro/catrinel-menghia-cucereste-cannes-ul-premiu-istoric-pentru-debutul-regizoral-al-topmodelului-roman/?

Sursa foto: https://www.filmnow.ro/

fbclid=IwY2xjawKffytleHRuA2FlbQIxMAABHnp1bHrVa9nqk4SQOeYVjCbT2y2g7zALAZgrXzKMqRfOHZnJYlVU2qfGgIqn_aem_fHo2fN3-2xgBcSiRib1FdA

Dreams...

Dragi trimițători de cereri de prietenie pe facebook,

Vă mulțumesc pentru entuziasm! În mod special vouă, domnilor generali americani, văduvilor bogați, medicilor renumiți la nivel mondial, oamenilor de afaceri și diplomaților care apreciați subtilitățile profilului meu și doriți să mă ridicați pe o treaptă socială superioară — vă mulțumesc că m-ați ales pe mine să-mi schimbați destinul. E flatant, cu adevărat.

Acum, lăsând gluma la o parte, pe lângă aceștia, primesc zilnic o mulțime de cereri de prietenie de la „autohtoni” — oameni (și domni, și doamne) cu care nu am schimbat nici măcar un like, nu avem prieteni comuni și ale căror fotografii de profil îmi ridică semne de întrebare.

Așa că, dacă nu ne-am cunoscut, nu ne-am intersectat la vreun eveniment, nu am colaborat și nici măcar nu am stat împreună la aceeași coadă la cafea, am o mică sugestie: când trimiteți o cerere, adăugați un mesaj — un simplu salut, o propoziție, un indiciu despre motivul pentru care vreți să ne conectăm.

Poate ne leagă ceva, poate urmează să lucrăm împreună sau poate doar vreți să trimiteți un gând bun — toate sunt în regulă. Dar o cerere goală sună mai degrabă a spam decât a intenție reală.

La final, fiecare decide dacă acceptă sau nu, dar un minim efort contează, mai ales când vrem să construim conexiuni autentice, nu-i așa?

Are you happy in this modern world? Or do you need more?

+ Zece ani fără tine, MAMA...

Zece ani fără tine, MAMA...
Zece ani în care te-am tot căutat.
Te-am căutat pe pământ, în cer și în mine,
în vise, în liniștea de după plâns.
Nu știu cum a zburat timpul.
Sau poate știu...
A trecut prin mine
ca un cuțit adânc, implantat lent,
fără zgomot, fără pauze,
fără să mă întrebe dacă sunt pregătită.
Încă îți aud vocea.
Nu tare.
Dar destul de clar,
încât să nu uit și să nu te uit,
și încă îţi simt inima caldă
din toți anii în care m-ai iubit
mai mult decât am ştiut eu să o fac.

Ana BĂBUŞANU (LINIA UNCESCU/AVERESCU)

Feels like I'm standing in a timeless dream...

Just an advertising space...

Just an "advertising space"...

Oameni deveniți obiecte, oameni „spații publicitare”, valori dictate doar de lucrurile exterioare după care alergăm cu frenezie: faima, imaginea, succesul material, iar în tot acest haos uităm să ne regăsim în interiorul nostru.

Într-o lume unde totul este comercializat, până și identitatea devine o marfă...

"I can't escape the way I love you/I don't want to..."

🏛 La mulți ani, dragi colegi din lumea muzeelor!

Astăzi, de Ziua Internațională a Muzeelor, nu sărbătorim doar instituțiile în care lucrăm, ci și pe noi, nu doar ca profesioniști, ci ca oameni care cred că trecutul are un rost în prezent. Noi, cei care lucrăm în muzee, avem privilegiul, dar și responsabilitatea de a păstra ceea ce alții au trăit, au gândit, au lăsat în urmă.
Noi nu ne ocupăm doar de obiecte, ci de poveștile care dau valoare vieții, de mărturiile care ne leagă de cei dinaintea noastră și ne ajută să înțelegem mai bine cine suntem. Suntem și trebuie să fim o punte vie între generații, între trecutul care a fost și viitorul care vine.
„Muzeele contează!” – mi-au spus cândva oameni de la care am învățat ce înseamnă această chemare: Dumitru Boghian, Nicolae Ursulescu, Radu Florescu, Ioan Opriș, Viorel Căpitanu, Mihai Lazăr, Aurel Moldoveanu. Ei ne-au arătat că muzeul nu este un loc al uitării, ci un spațiu viu, dinamic, al sensurilor și dialogului.
Astăzi spunem, cu mândrie și cu speranță:
La mulți ani nouă, celor care lucrăm în muzee! Merităm mai mult! Merităm mai mult sprijin, mai multă apreciere pentru ceea ce facem și ceea ce/cine suntem. Doar prin respect, colaborare și interdisciplinaritate ne putem desfășura activitatea într-un climat favorabil, stabil și motivant, un climat în care munca noastră să fie susținută, înțeleasă și valorificată la adevărata ei importanță, și nu bagatelizată.
De la activități aparent mărunte, precum curățenie, debarasat, desprafuit sau cărat, până la momentele în care întâmpinăm publicul cu zâmbetul satisfacției în ziua unui vernisaj sau eveniment cultural, noi facem absolut de toate. Ar trebui cunoscute și recunoscute aceste culise ale muncii noastre, pentru că ele fac parte din realitatea zilnică a muzeului.
În acest an, tema Zilei Internaționale a Muzeelor 2025 este „Muzeele și Starea de bine”. Este un prilej să reflectăm asupra importanței muzeelor în viața comunităților noastre, nu doar ca locuri de învățare și conservare, ci și ca spații care contribuie la starea de bine a oamenilor.
Într-o extindere a definiţiei, conform ICOM, muzeul este o instituție aflată în slujba societății, care achiziționează, conservă, comunică și expune dovezi ale existenței umane și ale mediului. Într-o lume în continuă schimbare, muzeele sunt repere stabile, locuri unde comunitățile se pot regăsi, unde curiozitatea e încurajată, iar cunoașterea prinde rădăcini.
Ne dedicăm acestei misiuni cu pasiune și responsabilitate. Prin munca noastră, dăm voce celor care nu mai pot vorbi și sens lucrurilor care altfel s-ar pierde. Fiecare exponat, fiecare cercetare, fiecare expoziție spune o poveste care merită cunoscută.
În această zi specială, ne dorim unii altora sănătate, inspirație și putere, iar tuturor colegilor din țară și din lume le urăm un sincer LA MULȚI ANI! Să fim mândri de ceea ce facem și să continuăm să inspirăm, să atingem suflete și să țesem punți între oameni și istoria lor.
La mulți ani, dragi colegi de muzeu! Să fim bine!
Muzeele contează. Iar noi contăm pentru ele.

Sursa foto: https://icom.museum/

Despre taine...

Există femei care au secrete şi femei care au o taină: secretele se pot afla, taina niciodată. (Lucian Blaga)

💫 My heart fell into the palms of your hands ...

Când da-ul rămâne doar în gând...

Zilele trecute, mi-a bătut în ușă o ofertă. Nu una de genul „vă oferim un set de cuțite dacă răspundeți la acest chestionar”, ci o ofertă serioasă, o funcție destul de importantă, cu tot ce presupune: mai multă responsabilitate, mai multe provocări, mai mulți bani (că, să fim serioși, asta nu strică niciodată) și, poate, chiar o cană de birou inscripționată cu „șefa”.

Am pus-o pe masă și m-am uitat la ea cu sufletul strâns. Părea ceva frumos. Promițător. Și totuși, în loc de „DA!”, mintea mea a început să lucreze la turație maximă:
„Oare mi se potrivește?”
„Voi putea face față cu brio?”
„Dacă vor altceva decât ce pot eu oferi?”
„Dacă, dincolo de tot ce pare, se ascunde o capcană?”

Și, dincolo de toate aceste „dacă”-uri, mai era ceva. Un gând greu: cum să plec de aici?
După atâția ani, după atâtea provocări depășite, după atât timp în care am dat tot ce am avut – nu doar din timpul și energia mea, ci și din loialitate. Am fost fidelă locului meu de muncă. Nu am privit în jur la prima ofertă mai lucioasă. Am rămas. Am încercat să îmi fac treaba cât mai bine.

Adevărul e că n-am primit niciodată nimic pe nemeritate. Așa că ezitarea mea n-a fost doar despre frică sau îndoială, ci și despre o legătură.Și totuși, undeva, între loialitate și felul meu de a fi – care de multe ori analizează mult prea mult – am spus „nu”. Un „nu” prudent, dar care a lăsat un gol mic și apăsător.

Pentru că adevărul este că nu am primit niciodată nimic pe nemeritate. Nicio funcție, niciun favor, niciun avantaj. Tot ce am obținut a fost muncit, pas cu pas. Nu am fost pusă niciodată într-un loc în care nu-mi era locul. Tot ce am avut, am câștigat muncind. N-am fost niciodată cea care „a avut noroc” sau „a fost pusă acolo”. Nu, eu sunt  cea care a făcut totul pas cu pas, fără scurtături și fără favoruri.

Și mai e ceva: nu e prima dată. E a doua oară când primesc o ofertă cu adevărat importantă și o resping.  Ei bine, între timp, soarta n-a stat pe loc. A zis ceva de genul: „Ah, n-ai vrut? Ține asta, atunci!”. Și mi-a trimis o altă „oportunitate” –total nepotrivită, nefirească. O sarcină/obligaţie complet nelalocul ei. Ce am făcut eu de această dată?
O să vă povestesc... V-am spus doar că sunt genul care analizează mult prea mult totul.
De ripostat? Țipat? Respins? NU! Eu sunt genul care nu ridică vocea. Nici măcar atunci când ar trebui să o înalțe ca să ajungă la nivelul interlocutorului...
Na, sunt mignonă. Dacă țip, nu se aude. Și nici nu-mi stă bine. V-am spus că voi povesti, cred că a venit  în sfârşit vremea….

Dar știi ce?De acum, m-am decis că nu o să mă mai gândesc atât de mult, că nu o să mai analizez atât de mult.

O să pun mai mare preț pe propria mea valoare și o să mai scad nițel din această precauție exagerată.
Reduc procentul loialității în zonele în care nu se merită și, cu siguranță, și pe cel al unei modestii și al unui bun-simț care, de multe ori, mi-au fost mai mult frână decât virtuți.

Data viitoare, o să fiu pregătită.
Cu tot cu voce, cu curaj și, poate, chiar cu o cană nouă pe birou.

🏛

În perioada 9-10 mai 2025, am participat la Sesiunea Internațională de Comunicări Științifice, care s-a desfășurat la Muzeul „Vasile Pârvan” din Bârlad.
A fost o ocazie minunată de a reîntâlni colegi și prieteni din țară, de a asculta prezentări interesante și de a mă bucura de o atmosferă caldă și primitoare. Felicitări organizatorilor pentru efortul depus și pentru reușita evenimentului!