Tuturor prietenilor, colegilor, colaboratorilor, le doresc un an mai bun, cu sănătate, împliniri şi multe momente de fericire!
Mihaela Băbuşanu
"De unde sunt eu?sunt din copilăria mea ca dintr-o țară!"
luni, 2 ianuarie 2012
FEMEIE CU TRUP DE BONSAI
scrisă de LISABETH
Ea este femeia cu trup de bonsai
pe unde cresc macii ea doarme adânc
îşi lasă durerea sub tropot de cai
şi timpul suspină sfios ca un ţânc.
Nu are nici braţe, nici glezne subţiri
ea este femeia cu trup de bonsai
când creşte din ea un vlăstar de trăiri
desprins e şi pus într-un larg evantai
Odată treceam pe aceleaşi alei
şi-n inima ei îmbibată de ceai
o floare-amintind de o stradă cu tei
creştea sperioasă în piept de bonsai
Mi-a spus liniştită poemul acest
să-i ţin într-un vers pieptul ei de copil
şi-n ploaie cădeau de prin codrul celest
crenguţele-albastre şi verzi lui april.
mereu creşti spre lună, deşi iar te frângi
şi parcă zăresc dinspre stele şi rai
aleile-nguste când tu, dragă, plângi.
Nu renunţ la idealurile profesionale
interviul din revista "AVANTAJE"/ NOIEMBRIE - 2011
„Ma numesc Mihaela Babusanu Amalanci, am 35 de ani, sunt de profesie istoric/ muzeolog si locuiesc in Bacau. Am fost nascuta in data de 12 martie 1976, intr-un satuc (ca sa nu ii spun catun, caci ar parea ca ii stirbesc din farmecul ascuns) numit Babusa, din comuna Bacesti, judetul Vaslui, un sat razesesc special, cu o bisericuta de lemn de la 1750.
Aici timpul pare suspendat, ai zice ca ai fost prins cumva intre epoca medievala si cea moderna, doar antenele DIGI tradand cumva apartenenta la secolul al XXI-lea; e un sat intre dealuri, paduri (si odinioara si livezi), fara drumuri asfaltate, dar ideal pentru meditatie si confesiuni.
E un loc care te inspira, asa ca nu e de mirare ca o alta consateanca a mea, Jenita Naidin Dodita, a scris o carte intitulata «Confesiuni pentru Babusa, satul meu natal» si ma bucura ca nu am fost singura care a sesizat aspectul mistic, farmecul discret si atat de natural al locului.
Am urmat scoala cu clasele I-IV din satul natal (doar premiul I cu coronita, iar pentru asta ar trebui sa ii multumesc domnului Radu Dascalescu, invatator si director al scolii din sat, care mi-a indrumat primii pasi in viata), mai apoi scoala cu clasele I-VIII din Bacesti; desi ma inscrisesem la una dintre clasele speciale apartinand liceului Roman Voda din orasul Roman (la indemnul mai multor profesori si invatatori care vedeau in mine la acea vreme un real talent), parintii nu au putut rezista dorului si m-au adus inapoi, spunand ca daca va fi sa invat o voi putea face si acasa, la scoala din sat.
 Cu sotul meu, la nunta noastra, acum 11 ani. |
Mai apoi, am dat admitere si am fost acceptata la liceul teoretic «Mihail Kogalniceanu» din Vaslui, sectia filologie-istorie, dupa care am dat admitere la Universitatea «Stefan cel Mare» din Suceava, sectia Muzeologie.
Au urmat cursurile Universitatii «Spiru Haret» din Bucuresti, Facultatea de Istorie, cursurile de perfectionare organizate de Ministerul Culturii la Bucuresti, finalizate cu diploma de conservator bunuri culturale, si lucrez de peste 13 ani la Complexul Muzeal «Iulian Antonescu» din Bacau (admisa prin concurs chiar in toamna anului in care am absolvit cu brio cursurile Universitatii).
Si chiar daca e greu sa fii bugetar in Romania de azi, iar profesia mea pare anosta, am multe planuri pentru cariera mea!
Secretul reusitei mele in viata? Iubire, credinta, bun simt!
Toate acestea le-am deprins de acasa.
Toate acestea le-am deprins de acasa.
Cu acest mesaj m-a cucerit Mihaela. Intr-o societate in care bugetarii se descurca din ce in ce mai greu cu salariile micsorate, un muzeolog dintr-un oras de provincie nu doar ca nu se plange, ci indrazneste sa isi faca planuri, sa aiba idealuri, sa viseze ca intr-o buna zi toate aceste visuri vor deveni realitate. Si ce planuri! Aveam sa aflu despre ele la sedinta foto pe care am facut-o in studio.
Mihaela este membra a cenaclului „Octavian Voicu“ din Bacau, a debutat editorial in anul 2005, iar in 2011 si-a lansat primul ei volum de poezie, intitulat „Adevarata fericire“/„True hapiness“, un volum bilingv tradus in limba engleza de o buna prietena de-a ei din Canada (evident ca prima poezie e scrisa special pentru parinti, frati si satul ei natal!).
„Am facut acest lucru pentru ca eu una stiu ca nu am avut parte de consiliere in acest sens si ca mi-a fost extrem de greu sa iau deciziile potrivite. Sa primesti sfatul si sprijinul potrivite la momentul in care ai nevoie de ele mi se pare norocul suprem; de aceea imi doresc sa fiu un fel de mentor pentru acesti adolescenti care au nevoie de ghidaj dupa ce absolva scoala din sat.
Chiar daca sunt foarte talentati si muncitori, pot renunta usor la visurile lor de a studia si de a se implini profesional, sub presiunea lipsurilor financiare sau a insistentelor familiei care are nevoie de ajutorul lor in gospodarie.
Imi doresc mult ca astfel de copii sa nu se risipeasca! Stiu ca suntem la inceput cu asociatia, cautam inca sponsori si ne gandim sa accesam fonduri europene. Suntem o echipa de cinci persoane (doi profesori, un economist, un istoric, un inginer), si deocamdata toti lucram voluntar, folosindu-ne la maximum resursele intelectuale si emotionale.
In plan personal, imi doresc mult un copil, este singurul lucru care lipseste pentru ca familia mea sa fie completa si sa pot fi in continuare sprijinul parintilor mei.
Imi doresc sa public inca 2-3 carti, sa vizitez Japonia si sa imi fie apreciate haiku-urile.
Daniela Palade Teodorescu; foto: Octav Nitu si arhiva personala a cititoarei.
Tinuta: La Femme, accesorii: Accessorize
Abonați-vă la:
Postări (Atom)