Cel mai iubit sport din toate
timpurile: turismul, sau
de ce să alegi ca destinaţie turistică Turcia
Prin ochiul unui turist obişnuit, există mai multe feluri de Turcii:
aş putea spune că există o Turcie tradiţională
, o alta turistică, care este pregătită a-ţi arăta ceea ce are ţara mai frumos,
mai special, care pune accent pe tradiţiile sale, pe moştenirea civilizaţiilor şi
o a treia europeană, cea a strănilor care vin an de an să îi populeze plajele şi
barurile, este Turcia făcută pe placul marii majorităţi a europenilor.
Pe mine m-au purtat paşii în Ankara,
Bezpayari, Ayaş si împrejurimile lor în cadrul unui program European pentru
care am aplicat şi am fost admisă.
Această parte a
Turciei este o succesiune de munţi
pietroşi, solare, foarte mulţi maci şi blocuri maiestuoase apărute parcă peste
noapte, unde te aştepţi mai puţin.
Ankara e un oraş fenomenal,
mărginit de cartiere nou nouţe, de blocuri colorate cu gust, de cartiere întregi
cu vile identice, splendide, cu parcuri absolut minunate, cu zeci de shopping centers
şi clădiri de birouri luxoase, printre care par rătăcite sutele de moschei cu
minarete frumos colorate.
Am plecat într-o dimineaţă din Ayaş İçmece Spa(locul unde am fost
cazaţi) către Ankara având bucuria de a
putea admira pe toată durata călătoriei un
peisaj absolut senzaţional cu dealuri aride şi din loc în loc blocuri
înalte, sumedenie de maci, grupuri statuare şi munţi măcinaţi de vremuri
sau ploi cu forme bizare dar atât de interesante..
Prima oprire în
Ankara a fost la Mausoleul Atatürk, un
loc incredibil, care m-a impresionat foarte tare.. Nu am văzut până atunci un loc mai curat, mai bine păzit iar pe de
altă parte un om mai venerat şi mai iubit decat Atatürk şi asta benevol.
Mausoleul iţi dă
senzaţia că ai nimerit în Grecia antică, şi că în faţa ta se înalţă maiestuos Parthenon-ul abia construit.Întregul
complex este dedicat memoriei lui Atatürk şi reformelor pe
care le-a facut, cu săli întregi în care sunt reconstituite marile lui bătălii
şi reforme, cu expoziţii cuprinzând sutele de cadouri luxoase primite de la
preşedinţi, regi, padişahi, etc.Mi-a plăcut şi prezentarea în limba engleză
făcută de ghidul care ne-a preluat şi pe a cărui ecuson scria:Huseyin Durmuş.
În
fiecare casă există un tablou cu Ataturk, în fiecare salon de spital, în magazine
şi pe toate monedele lor; aeroporturi, bulevarde, parcuri, toate îi poartă
numele şi peste tot îi regăseşti portretul.Şi cred că pe bună dreptate dacă ar
fi să amintim doar că el, Ataturk, este cel care a introdus alfabetul latin şi
a acordat drepturi femeilor şi doar încercând să ne imaginam o Turcie fără
acele doua mari reforme putem înţelege de ce până şi turcii extrem de
moderni sau tineri îl numesc eroul lor.
Zeci de
autocare cu excursionişti si sute de copii erau în vizită la mausoleum; am
surprins dealtfel o multitudine de imagini pe care le iubesc, pe unele dintre
ele poate le-aţi văzut deja pe pagina mea de facebook.
O altă excursie care mi-a încântat privirea
şi sufletul a fost aceea din Beypazarı frumoasa moştenire
a Ankarei de la Imperiul Otoman. Beypazari merită văzut pentru frumuseţile,
străzile din piatră cu miros de lemn, conacele pentru cazare, poveştile
interesante ce circulă pretutindeni şi merită ascultate, preparatele lor
speciale pe care trebuie musai să le guşti. Beypazari este un peisaj de tablou
situat la 95 km nord-vest de capitala Ankara. La apropierea de Beypazari, ce se
ascunde parcă dinadins în spatele unei văi golaşe- din perspectiva cuiva crescut
în mijlocul unei vegetaţii abundente cum am fost eu- atrag privirile vizitatorilor
frumuseţile speciale ale zonei.
Beypazari,
de-a lungul istoriei, a găzduit fericit perioadele
hitită, frigiană, romană şi bizantină, mai apoi pe selgiuchizii anatolieni şi perioada
otomană având astfel un trecut istoric vechi; această acumulare istorică fiind frumos
reflectată în expoziţiile muzeelor din zonă.La o privire de
ansamblu, pare o veritabilă cetate
naturală cu multitudinea caselor care se înalţă între cele două părâie ale văii
golaşe de care aminteam şi cu casele
frumos văruite în alb. Pe strazile înguste atrag privirile turiştilor arămierii şi a lor
ibrice frumos meşteşugite, argintarii, prăvăliile
ce vând acel produs specific zonei, kurusu sau
produse cărora ne-am obişnuit deja să le spunem organice, cultivate tot
de populaţia zonei. La bazar se pot găsi şi preparate specifice zonei ce contin
morcovi şi diferite verdeţuri. În terenurile nisipoase de la Beypazari am aflat
că se realizează 60% din producţia de morcovi a Turciei, aici aflîndu-se depozitul de morcovi al ţării. Practic din morcovi se prepară orice: îngheţată suc, rahat, ghiudem, keşkül şi chiar
săpun.
În Turcia, este
ştiut, trebuie să te laşii pradă deliciilor
culinare, rahat, curmale, smochine, caise, migdale și tot sortimentul. Prăvăliile cu astfel de
bunătățuri sunt de găsit la orice colţ de stradă. Trebuie să
încercați humusul, ayran-ul, legumele, carnea sau/ mai ales
prăjiturile şi dulciurile.Să nu uităm înghețata lor pe care unii o compară sau chiar o
consideră a fi mai bună decât cea italiană.
Cazarea am înţeles
că este de toate felurile şi pentru orice buzunar; dealtfel turcii se mândresc cu tradiţiile şi istoria lor şi
se străduiesc să îţi arate tot ce au mai
frumos. Este interesant de punctat că, deşi îşi construiesc ţara cu destul
avânt, îşi păstrează în acelaşi
timp istoria, natura și frumuseţea
specifică nealterate. Este o ţară foarte prietenoasă (acum facem abstracţie de
ultimele evenimente politice), care oferă toate facilităţile moderne dar în
acelaşi timp este suficient de tradiţională
pentru a satisface şi gustul sau curiozitatea celor interesaţi de
această latură. Conform statisticilor, ţara se află în primele 10 destinaţii
turistice din lume iar bucătăria, prin diversitatea ei (şi mie mi-a plăcut
foarte mult) în primele 5 din lume; deci nu este de mirare că atrag în fiecare
an peste 23 milioane de turişti.
Acum am să revin
la Ayaş-acolo unde am fost cu toţii cazaţi-district cunoscut pentru duzii(aguzii)
şi roşiile extrem de gustoase precum şi pentru apele termale benefice atât
pentru consumul intern cât şi pentru baie şi/sau proceduri. Aici ne-am petrecut zilele în cursuri , vizite şi întrunuri
la centrul cultural din oraş, am fost şi
cu vaporasul pe lacul Sariyar Baraji (Sariyar Dom) din oraşul Nallihan pe urmele
civilizaţiilor apuse din Çayirhan, călătorie
oferită şi „sponsorizată”de primarul de acolo, domnul Ömer Bayarak, am
făcut fructoase schimburi de idei dar am fost şi la cumpărături (fiind
atâtea doamne din atât de multe ţări ne unea în mod clar un limbaj comun: cel
al shoping-ului).
Toţi cei pe care i-am întâlnit au fost
deosebit de deschişi, curioşi şi simpatici prietenoşi şi amabili începând cu Directorul
Adjunct al centrului cultural din Ayaş Mehmet Emin Bektaş, Managerul de
proiecte minunata Özge Koç Temuçin, Directorul
general Atila Atalay , continuând cu guvernatorul regiunii kaimacamul Hasan
Balci şi primarul oraşului Ali Başkaraağaç care ţinteşte primăria Ankarei la viitoarele alegeri
şi, din câte am înţeles, ar avea şi şanse şi, nu în ultimul rând Mustafa Doğan,
responsabilul cu probleme culturale
al regiunii(un fel de consilier al Prefecturii).
Şi pentru că sunt interesată şi de aspectul filologic, pe lângă cuvinte similare despre care învăţasem deja la şcoală ca: sarma, baclava, salcâm, ceai, alergie,poşetă, machiaj, zarzăre, vişine etc etc următoarele pe care le-am învăţat foarte uşor, pentru că le auzeam frecvent, au fost " çok seviyorum”şi ””precum şi multe altele pe care nu avem spaţiu să le menţionăm aici. Organizatorii au optat să ne facă cadou tricouri cu numele noastre şi ţara de unde venim, aşa că într-o scurtă vizită în bazarul din Ankara, mi-am auzit adeseori rostit numele şi ţara, asta după ce în prealabil le rosteau pe cele ale lui Lucescu, Hagi şi Popescu; oare or fi ştiut că scriu pentru o revistă de sport? ;).
Şi pentru că sunt interesată şi de aspectul filologic, pe lângă cuvinte similare despre care învăţasem deja la şcoală ca: sarma, baclava, salcâm, ceai, alergie,poşetă, machiaj, zarzăre, vişine etc etc următoarele pe care le-am învăţat foarte uşor, pentru că le auzeam frecvent, au fost " çok seviyorum”şi ””precum şi multe altele pe care nu avem spaţiu să le menţionăm aici. Organizatorii au optat să ne facă cadou tricouri cu numele noastre şi ţara de unde venim, aşa că într-o scurtă vizită în bazarul din Ankara, mi-am auzit adeseori rostit numele şi ţara, asta după ce în prealabil le rosteau pe cele ale lui Lucescu, Hagi şi Popescu; oare or fi ştiut că scriu pentru o revistă de sport? ;).
Evident
că, nu puteam să nu ţin cont şi de profilul principal al revistei noastre şi nu
se putea să nu particip şi la o partidă de volei între două echipe mixte
(băieţi-fete),desfăşurată la sala sporturilor din Ayaş unde am putut să văd pe
viu firea temperamentală a turcilor deşi era vorba doar despre o partidă să-i
spunem “amicală”. Galerie formată din elevii profesorilor implicaţi în joc,
tobe, strigături, cântece, îndemnuri, texte special scrise, determinare,
veselie, viaţă; spre bucuria noastră a câştigat echipa directorului adjunct
Mehmet Bektaş, unul din coordonatorii programului în care ne aflam angrenaţi.
Dacă ar fi să pot formula o concluzie, pot
afirma că turcii, sunt din fire persoane prietenoase si foarte sociabile, de
aceea vă recomand să nu rataţi ocazia de a le vizita ţara(asta în caz că nu aşi
făcut-o deja); în mod sigur veţi rămâne cu un sentiment plăcut pentru mult
timp. Să vă vând un pont: încercaţi să
socializaţi cu ei, turcii iubesc dialogul si sunt curioşi din fire, întrebările
lor vor deschide calea dialogului si mici prietenii se înfiripa uşor; în orice
caz sunt cu bun simţ şi de bun simţ. Trebuie să recunosc că şi anumite
caracteristici fizice moştenite de la străbunicul Ştefan cel Mare m-au ajutat un
pic.
În orice caz, oriunde în Turcia găseşti un
om, un monument sau un sentiment care să îţi releve o lume specială; eu am
întâlnit şi astfel de locuri şi astfel de persoane.
Deci
Turcia =
Note: as a form of respect for my friends form Turkey, in this
number, the interview and my editorial will appear in English version too
The most beloved sport of all
times :tourism Or why choose Turkey as a
travel destination
Seen through
the eyes of the common traveler , there are several kinds of Turkey: I may say
there is a traditional Turkey,
a touristic Turkey, ready to show you what is the most beautiful, the most special in this country, emphasising its traditions, the cultural
inheritance, and an European Turkey, full of people from abroad, coming every
year to fill out the beaches and the bars, a Turkey tailored to please the
majority of the Europeans.
My trip took me to Ankara, Bezpayari, Ayaş
and the surrounding areas, as part of an European program that I applied
for and I got accepted.
This part of
Turkey is a sequence of stony mountains,
hothouses, lots of poppies and impressive apartment buildings that appeared
almost overnight , in the most unexpected places.
Ankara is a
magnificent city, bordered by brand new neighbourhoods, with colourful
buildings, whole neighbourhoods of villas, all looking wonderfully alike,
amazing parks, tens of shopping centres and luxury office buildings, among
which the hundreds of mosques with their beautifully coloured minarets seem to
be lost .
I left Ayaş İçmece Spa
(where we were staying) one morning for Ankara, and I had the joy of being able
to admire, throughout the whole trip, an absolutely sensational landscape, with
empty hills, tall buildings here and there, lots of poppies, statues and
weathered out mountains , with their strange and interesting shapes.
The first stop in
Ankara was the Atatürk Mausoleum, an incredible
place, that impressed me a lot. I have never seen such a clean and well guarded
place before, and, at the same time, someone more worshipped and loved as
Ataturk.
The Mausoleum
gives you the feeling that you are in the ancient Greece, looking at a freshly
built Parthenon.The whole complex is a tribute to Atatürk and
his reforms, with whole halls that recreate his great battles and reforms, with
exhibitions including the hundreds of luxury gifts received from presidents,
kings, padishahs etc. I also enjoyed our guide's the English introduction . His
badge told us that his name was Huseyin Durmuş.
There is a
portrait of Atatürk in every home, every hospital,
in the stores and on all coins; airports, boulevards, parks , all are named for
him and his portrait can be found everywhere.And for good reason if we are only
to mention that him, Atatürk ,
is the one who introduced the Latin alphabet and granted rights to women and, by
simply trying to imagine a Turkey without these two great reforms, we can
understand why even the most modern or the
youngest Turkish people call him their hero.
There were tens of
coaches full of tourists and hundreds of children come to visit the mausoleum;
I was able to capture lots if images that I love, some of which could be seen
on my Facebook page.
Another trip that delighted my eyes and my
soul was the one to Baypazari, the beautiful treasure of Ankara, inherited from
the Ottoman Empire. Baypazari is worth seeing for its beauty, the stone paved
streets smelling of wood, the mansions, the interesting stories everyone shares
and are worth listening to, their special food that have to be tried. Baypazari
is a picturesque place 95 km North west
from the capital city of Ankara. Close to Baypazari, which looks like is
purposely hidden beyond a deserted valley - as it seems to someone raised in
a place with luxuriant vegetation like
me - the unique beauty of the area is
catching anyone's eyes.Baypazari, throughout its history, happily went through
the Hittite, Phrygian and Byzantine periods , was, later on, the host of the
Anatolian selgiuchizes and the ottomans, thus having a rich historical past;
this trove of history being beautifully reflected in the exhibitions hosted by
the museums in the area.
As a whole, it looks like a veritable natural fortress, with the
numerous houses raised between the two creeks through the deserted valley that
I mentioned before, with beautifully whitewashed houses. On the narrow streets,
a tourist's eye is caught by the coppersmiths and their beautifully crafted
kettles, silversmiths, the shops selling the local specialty of kurusu or
products that w e got used to call organic, locally grown. In the bazaar, one can
find local products including carrots and various vegetables. We learned that
the sandy areas around Baypazari produce 60% of Turkey's carrot crops , this area being the country's
carrots store place. Carrots are used to prepare anything: ice cream, juice,
locum, , keşkül
and even soap.
It is
a known thing: when in Turkey, one has to surrender to the local gourmet
temptations: locum, dates, figs, apricots, almonds and so much more. At any street corner one can find shops
selling these. It is worth trying the hummus, ayran, vegetables, meat and,
especially, the sweets. Let's not forget their ice cream considered by many
even better than the Italian gelato.
We were told that all sorts of accommodation
are available , in all price ranges; the Turkish people are taking pride in
their traditions and history and are trying their best to show the most
beautiful thins. One interesting thing to mention is that, although they are
rebuilding their country enthusiastically , they manage at the same time to
preserve unaltered their history, the nature and the traditional beauty. It is
a very friendly country (if we are to leave aside the latest political events)
that offers all the modern life facilities but is , at the same time,
traditional enough to satisfy the taste and curiosity of the tourists that take
interest in this.According to the statistics, the country is among the top 10
worldwide touristic destinations and their cuisine, through its diversity (and
I liked it a lot) among the top 5 worldwide; therefore it is not surprising
that the country attracts over 23 million tourists every year.
Back to Ayaş - our lodging place- a neighbourhood well
known for its mulberry trees and the tasty tomatoes as well as for the thermal
springs which are beneficial both for internal use as well as for hydrotherapy.Here, we spent our days
attending courses and meetings at the city's community centre, we also went on
a boat trip on the Sariyar Lake in the
city of Nallihan, retracing
the steps of the past Çayirhan civilisations, trip offered and sponsored by the
local mayor, Mr. Ömer Bayarak, we exchanged ideas but we also went shopping
(being so many ladies from so many
countries, we found a common language: shopping).
Everyone we met was open, interested and
agreeable, friendly and kind, from the deputy Manager of the Ayaş Cutural
centre, Mehmet Emin Bektaş, the wonderful Özge Koç
Temuçin, to the Atila Atalay, the Centre Manager, as well as the
regional governor, the kaimacam Hasan Balci
and the city mayor, Ali Başkaraağaç,
who is planning to run for Ankara mayor in the next elections, and, from what I
understood, has chances, and, last but
not least, Mustafa Doğan, the person in
charge with the cultural activities in the region (similar to a councilor).
Obviously,
I could not ignore our magazine's specialty and I had to participate in a
volley game between two mixed teams (boys and girls) that took place at the Ayaş sports centre where I could
see an example of how temperamental the Turkish people can be although it was a
frendly game. The gallery included the students of the teachers playing, there
were drums, cheers, songs, scandings, specially written slogans, poise,
cheerfullness, life; by our delight, the team that won was the one of the
deputy manager Mehmet Bektaş, one of the coordinators of the program we were
part of.
And because I am also interested in the
philologic field , aside from sound alike words we learned about in school,
such as : sarma, baclava, salcâm, ceai, alergie,poşetă, machiaj, zarzăre,
vişine, the next ones we learned easliy, becasue we were hearing them very
often, were cok seviyorum" şi cok guzel and many others whe will not
menton here for lack of space. The organizers chose to offer us T-shirts as
gifts, printed wth our names and the
name of our country... so that, during a short trip to the Ankara bazaar I
often heard people saying my name and my country's name, only after,
previously, they mentioned the names of
Lucescu, Hagi and Popescu (maybe they knew I am writing for a sports magazine?).
If I were to draw a conclusion, I can say
that the Turkish people are very friendly and sociable people by nature
therefore I recommend you to not miss the opportunity to visit their country
(if you did not do it already); you will definitely be left with a longlasting
pleasant feeling . Let me give you a tip: try to socialize with them, the Turkish
people love dialogue and they are curious by natre, their questions will open
the way to dialogue and friendships are born easily; in any case they have lots
of common sense. I have to admit that some physycal features inherited from my
ancestor, Stephen the Great, helped a bit.
In any case, anywhere in Turkey you can find
a person, a monument or a feeling to reveal a special world; me, i met such
places and people.
Therefore Turcia =
Mihaela Băbuşanu 
