Interviu
cu Răzvan Burleanu, preşedintele Federaţiei de Minifotbal din România şi
preşedintele Federaţiei europene de minifotbal
Domnule Burleanu sunteţi preşedintele federaţiei de minifotbal atât la
nivel naţional cât şi european, cu toatea acestea sunt destui cei care nu prea vă cunosc.
Se vede că sunteţi tânăr, cu prestanţă şi sunt destui şi cei care ştiu că
sunteţi băcăuan.Aş vrea să vă las pe dumneavoastră să vă prezentaţi pentru
cititorii “Sportului Băcăuan” şi pentru toţi ceilalţi care nu vă cunosc sau nu
ştiu prea multe despre dvs.
Amintirile mele sunt legate din toate timpurile de fotbal. Aproape că nu mă
pot gândi la un episod din viaţa mea în care, sub o formă sau alta, fotbalul să
nu fi fost prezent. Datorită faptului că tatăl meu, Gheorghe Burleanu, a fost
fotbalist profesionist, pot spune că m-am născut cu fotbalul în casă la
propriu. Consider că acest lucru a contat foarte mult pentru mine, întrucât că
mi-a dat posibilitatea ca, încă de foarte devreme, să privesc fotbalul dintr-o dublă
perspectivă: ca sport şi ca fenomen. La 18 ani am făcut trecerea de la
practicarea fotbalului de performanţă înspre spaţiul academic şi implicarea
civică – motivele care au stat la baza acestei decizii le-am expus pe larg în
prezentatarea inclusă în Programul de guvernanţă sportivă al FRF. Acestă schimbare
de parcurs nu m-a îndepărtat nicidecum de fotbal, ci m-a ajutat să capăt
instrumentele analitice şi profesionale necesare pentru a înţelege mai bine
fenomenul sportiv în general şi pentru a putea construi şi administra, la nivel
naţional şi european, ulterior, o disciplină sportivă (minifotbalul) orientată
spre performanţă şi succes. Minifotbalul l-am dezvoltat, alături de toţi cei
implicaţi în proiect, cu rigoare, stabilind din start principii ferme de
conduită şi management. Cred că, tocmai datorită creşterii sănătoase, lipsite
de scandaluri şi „senzaţionalisme” de duzină, atât eu, cât şi organizaţiile pe
care le conduc, nu am stârnit atenţia. Nu vreau să generalizez, dar am senzaţia
că în prezent, mai mult faptele cu încărcătură negativă sunt cele care
potenţează notorietatea unei persoane sau a unei instituţii. Faptul că am 29 de
ani cred că trebuie să fie considerat o garanţie pentru deschidere şi succes,
iar nu un dezavantaj. Eu vin dintr-un timp în care performanţa şi cunoştinţele
aduse la zi au fost standarde necesare de atins dacă doreai să reuşeşti fără
„pile”, „intervenţii” sau mai ştiu eu ce, să-ţi deschizi un drum solid în
viaţă. De asemenea, la această vârstă, nu-ţi permiţi să ai rateuri atunci când îţi
asumi o misiune. Dacă vrei să demonstrezi că eşti capabil, trebuie ca fiecare
cărămidă să fie bine înfiptă pentru ca acea construcţie care suntem fiecare
dintre noi să dureze. Managementul performant nu are
legătură cu vârsta, pentru că oricând putem găsi exemple și contraexemple.
Ideea este alta, nu vârsta ne spune ceva despre oameni, ci expertiza care îi
recomandă ca profesionişti. La care aş adăuga prospețimea viziunii, inteligența
și voința de a pune în practică proiectele asumate.
În martie 2012 s-a constituit, cu
sediul la Praga,
Federaţia Europeană de Minifotbal. V-a sprijinit
cu ceva Guvernul din Cehia?
”Primăvara de la Praga”, momentul fondării Federației Europene de
Minifotbal a reprezentat constituirea celei mai importante organizații sportive
din Europa după căderea comunismului destinate sportului de masă. Sprijinul
autorităților din Republica Cehă a contat decisiv în dezvoltarea
minifotbalului. Minifotbalul
în Cehia se bucură de cel mai înalt sprijin din partea statului, nu în mod
întâmplător vom regăsi peste 70.000 de jucători de minifotbal într-o țară cu
jumătate din populația României. În prezent, statul ceh sprijină dezvoltarea
minifotbalului și în afara granițelor Europei, celelalte continente uitându-se la Europa ca la un model de succes.
În România, de abia anul acesta Guvernul a înțeles că minifotbalul este un
fenomen social și că nu mai poate fi neglijat, contactele din ultima vreme
fiind încurajatoare.
Autorităţile locale se implică tot mai mult în sport. Cum privesc însă
minifotbalul?
Avem peste 30.000 de jucători legitimaţi în
România şi peste un milion de jucători legitimaţi la nivelul Europei, iar numărul
acestora creşte constant. Deci discutăm nu doar despre un fenomen sportiv, ci
despre un adevărat fenomen social pe care dorim să-l stimulăm şi să-l canalizăm
eficient astfel încât minifotbalul să capete un bine-meritat loc între
sporturile cele mai populare. În România neglijăm foarte mult sportul de masă,
ori eu cred că aici avem unul dintre fermenţii ignoraţi pentru dezvoltarea sportului
de performanţă. Gândiţi-vă numai cât de mult se poate extinde plaja celor care
sunt prinşi în fenomenul sportiv, deci implicit baza de selecţie. De asemenea,
sportul cu obiectiv recreaţional ajută la îmbunătăţirea condiţiei fizicie şi
psihice a practicanţilor, ceea ce este un plus pentru societate din foarte
multe puncte de vedere. Am observat în ultima vreme că există semnale pozitive
din partea autorităţilor locale. Liderii politici încep să întrezărească
potenţialul pe care sportul de masă, minifotbalul în speţă, îl poate avea
pentru comunitate. Nu întâmplător, în ultimii ani am stabilit câteva
parteneriate cu autorităţi locale din Bacău, Piatra Neamţ, Iași, Timișoara,
Deva sau Ploiești, pentru a enunța doar câțiva dintre actorii instituționali
care sunt alături de minifotbal și implicit de comunitățile locale. Primăria Bacău
a fost un real sprijin în dezvoltarea minifotbalului băcăuan și a jucat un rol
foarte important în dezvoltarea minifotbalului la nivel național. În același
timp Primăria Iași este un partener constant al echipei naționale de minifotbal
și al multor proiecte pe care le implementăm la nivel național, în timp ce cu
Primăria Ploiești am constituit deja primul parteneriat public-privat din
România pentru dezvoltarea infrastructurii sportive la nivel local cu finanțare
privată, un model de bune-practici care în momentul de față se bucură de
susținerea Comisiei Europene pentru a fi implementat și în alte state.
Care este targetul dumneavoastră şi al Federaţiei privind numărul de
jucători legitimaţi pentru viitorul apropiat?
Suntem o organizaţie sportivă foarte tânără, dar
avem ambiţia de a deveni una dintre cele mai moderne Federaţii din punct de
vedere al abordării domeniului sportiv.
Federaţia națională și cea europeană au printre
obiectivele principale:
-
construcţia
instituţională şi orientarea spre beneficiar – acestea sunt priorităţile zero;
-
generarea
de bune-practici care să fie transmise membrilor afiliați şi de acolo spre
echipele participante;
-
feedback-ul
reciproc între conducere şi membri afiliaţi ne ajută să corectăm deficienţele
sau să transferăm ideile bune dintr-o ţară în alta;
-
nu în
ultimul rând, mizăm pe construcţia unor echipe manageriale de calitate –
detestăm şefia, iubim competenţa. Vă spun cu sinceritate că aproape fiecare
federaţie naţională este condusă de echipe care au în componenţa lor
profesionişti de primă mână, oameni cu pregătire profesională de cea mai bună
calitate şi practică în instituţii şi organizaţii de top. Managementul de
calitate este efectiv o garanţie a creşterii.
În ceea ce privește numărul jucătorilor de
minifotbal, la nivel național ne propunem ca până la finalul anului 2015 să
atingem cifra de 100.000 de jucători, iar la nivel european să acoperim toate
cele 54 de state (în momentul de față European Minifootball Federation numără
29 de țări). Am putea spune cu toată seriozitatea şi fără se ne lăudăm, că
minifotbalul are în acest moment o evoluţie invers proporţională decât FRF,
devenind alternativa care face ca fenomenul fotbalistic să fie mai aproape de
oameni. Avem o creştere constantă şi rezultate foarte bune care cred că se
bazează în primul rând pe încredere.
Ce ne puteţi spune despre echipa băcăuană de minifotbal?
Înainte de toate mă bucur de succesul echipei
băcăuane, Oz Er Golden Boys, care a reușit să joace finala Campionatului
Național din 2013, deoarece pentru prima dată Bacăul are o reprezentantă la
acest nivel, în contextul în care orașul nostru reprezintă unul dintre
motoarele minifotbalului național și european. Cu siguranță acest succes
reprezintă un model pentru toate echipele de minifotbal din România, fiindcă
echipa băcăuană constituită exclusiv din jucători amatori a învins o echipă a
foștilor fotbaliști, Rică Neaga, Petre Marin, Ciprian Mozacu sau Cătălin Liță, dovedind
că minifotbalul este un sport deschis oricui și unde victoria se obține doar pe
teren. În același timp, campioana Bacăului a dat echipei naționale doi dintre
cei mai buni jucători care au contribuit la câștigarea celui de-al patrulea
titlu european pentru România.
Revenind la fotbalul mare, aţi urmărit probabil meciurile naţionalei şi
eşecurile înregistrate. Care este părerea dumneavoastră despre evoluţiile
reprezentativei şi despre ce se întâmplă acolo?
În România sportul este perceput ca un domeniu al exigenței
atletice, în vreme ce componenta administrativ-organizațională este privită cu
îngăduiță, ca și cum ar trebui să fie domeniul celor nepricepuți. Și vă pot da
trei exemple aparent banale, dar definitorii, care pun în evindeţă incompetenţa
până şi în chestiunile de rutină (utilizarea greșită a imnului Estoniei,
imprimarea eronată a elementelor grafice ale steagului Greciei, dar și eroarea staff-ului
echipei naționale care putea să ducă la pierderea meciului din tur cu Grecia cu
scorul de 3-0).Eșecul echipei naționale este doar vârful unui aisberg care
ascunde un model de managament și abordare instituțională. Prin urmare, trebuie
să semănăm acolo unde vrem să culegem! Lipsa
rezultatelor la nivelul echipei naționale este o reflectare a lipsei de viziune
a celor care conduc fotbalul românesc după ureche, dar și a selecției viciate
la nivelul echipelor naționale de juniori. Prin urmare, vinovații nu trebuie
căutați în rândul jucătorilor, aşa cum procedează cu laşitate domnul Mircea
Sandu, ştiind prea bine că aceştia nu se pot apăra în faţa unor caractere
abuzive. Îmi este cât se poate de clar că jucătorii au înțeles miza acestui
baraj de calificare. Vina este a celor care nu au oferit posibilitatea ca
jucători mai buni să fie prezenți în echipa națională, ca mult mai mulți tineri
să vină pe terenurile de fotbal din România.
Care sunt problemele stringente cu
care se confruntă FRF la momentul actual şi cum ar putea fi ele rezolvate?
Cred, aşa cum spuneam şi mai
devreme, că FRF a fost adusă la sapă de lemn
din punct de vedere material, moral şi al performanţelor. Nu consider că
alternativa pentru FRF sunt oamenii blocaţi mentalitar la nivelul anilor 1980,
care nu înţeleg decât schemele de bişniţ specifice anilor ’90.Acum există posibilitatea
de a alege între un transfer de putere care s-ar putea face dinspre domnul
Mircea Sandu către un grup de interese reprezentat de domnul Gheorghe Popescu, sau
alternativa pe care doresc să o reprezint eu, bazată pe implementarea unui model
de management european, fundamentat pe cunoaştere, imaginație, cinste,
încredere și cooperare. Credinţa mea sinceră este că doar o echipă de manageri
profesionişti, conduşi de un preşedinte imparţial şi orientat spre performanţă
mai pot reda fotbalului din România parcursul spre un viitor mai bun. Am ales
să candidez pentru preşedinţia Federaţiei Române de Fotbal pentru că am
convingerea că doar cineva din afara sistemului,
care nu este prins în aceeaşi reţea mentalitară şi de „prietenii” ca cei care
în prezent gravitează în jurul puterii, poate aduce o gură de aer proaspăt care
să primenească această organizaţie. Am încredere că membrii afiliaţi vor
înţelege că salvarea FRF şi orientarea ei spre performanţă va produce acea
schimbare în bine, mult aşteptată. Mesajul pe care vreau să-l transmit
membrilor afiliați este că România este o țară cu potențial fotbalistic și cu
vocația performanței, dar, atâta vreme cât Federaţia Română de Fotbal va rămâne
prizoniera intereselor unui grup sau altul, fotbalul va fi condamnat fără drept
de apel la subdezvoltare, pentru că astfel de oameni vor acorda mereu
prioritate intereselor personale în dauna celor ale majorităţii legitime. În
plus, este total contraproductiv ca în vremuri care solicită cunoaştere de
ultimă oră, viziune şi metodologii up-to-date,
leadershipul unei instituţii atât de importante pentru români să fie continuat
sau transferat către oameni tributari unor mentalităţi şi tehnici învechite
care astăzi sunt total depăşite.
Când şi cum s-a născut această dorinţă a
dvs de a candida la şefia FRF? Mulţi vă consideră prea tânăr…….
Aşa cum am mai precizat,
candidatura mea este motivată de o indignare profundă şi de dorinţa de a pune
în discuţie o alternativă cu adevărat serioasă pentru Federaţia Română de
Fotbal.Indignarea pe care o resimt, la fel ca foarte mulţi iubitori ai
fotbalului din România, vine din sentimentul că douăzeci de ani au fost irosiţi
degeaba. Această birocraţie lipsită de iniţiativă, creativitate şi cunoaştere,
avându-l în frunte pe domunl Mircea Sandu ne-a adus foarte aproape de
falimentul instituţional şi financiar. După 20 de ani, fotbalul românesc arată
ca Oltichimul sau CFR Marfă, companii de stat cu potenţial de rentabilitate, dar
scufundate de incompetenţă şi corupţie. Nu întâmplător avem astăzi selecţionate
care sunt cât p-aci să fie învinse de Insulele Feroe, antrenorul principal al
naţionalei condamnat penal, lipsit de performanţe, dar protejat de un contract
încheiat în totalul dejavantaj al FRF de domnul Mircea Sandu . Situaţia e
tragică şi ridicolă totodată. Al doilea motiv de indignare îl reprezintă
dispreţul absolut pe care ni-l arată domnul Gheorghe Popescu, care ne tratează
pe toţi românii ca fiind mai jos decât o comisie a UEFA. Dumnealui a spus că
şi-a dat demisia din comisia de disciplină, pentru că nu vrea să aducă
prejudicii de imagine acestei instituţii din cauza faptului că este judecat penal pentru înşelăciune,
evaziune fiscală şi spălare de bani, dar ne consideră suficient de neînsemnaţi
pe toţi românii pentru a se propune în fruntea Federaţiei Române de Fotbal. Mi
se pare absolut nedemnă şi postura din care promovează această confuzie dintre
meritele jucătorului de top care a fost şi capacitatea de a conduce o
instituţie de interes naţional. Trecând peste aceste motive de indignare, am
dorinţa foarte puternică de a regândi fundamentele pe care este astăzi aşezată
Federaţia, pentru a reda fotbalului românesc locul pe care îl merită în Europa.
Cea mai importantă candidatură
parea fi cea a lui Gică Popescu susţinut de Hagi dar şi de alţi foşti tricolori;
pe dumneavoastră cine vă susţine?
Nu am vrut să vin în faţa oamenilor cu o
echipă formată ca pentru o fotografie de poster pentru că îmi doresc ca
accentul să cadă pe discutarea proiectului meu, iar nu pe cine mă susţine ori
nu. Nu am prezentat încă o echipă alcătuită din oameni din sistemul fotbalistic
pentru că vreau să rămân echidistant şi să-i tratez cu un respect egal. Le
mulţumesc celor care m-au încurajat şi care mi-au spus că pot conta pe
sprijinul lor pentru a schimba cultura instituţională a Federaţiei Române de
Fotbal. Echipa mea, aşa cum veţi vedea în organigrama pe care o găsiţi în
programul meu de candidatură va fi compusă, în foarte mare măsură, din manageri
profesionişti. Vorbesc despre oameni care lucrează în afaceri de top dezvoltate
de români curajoşi, vorbesc despre manageri din multinaţionale, vorbesc despre
specialişti din instituţii ale statului. Sunt persoane pe care le-am întâlnit
cu diferite ocazii şi pe care îi consider adevăraţii patrioţii. Pentru că
adevăraţii patrioţi sunt cei care-şi fac zi de zi bine treaba, cei care dau tot
ceea ce au mai bun şi care sunt cinstiţi în viaţa lor de zi cu zi. Patrioţii
adevăraţi sunt cei pe care nu-i ştim, cei care fac această ţară să meargă. Să
ştiţi că, nu în mod întâmplător federațiile de top din Europa (Germania,
Anglia, Franța sau Italia) nu sunt conduse de foști fotbaliști, ci de
profesioniști care și-au dedicat tinerețea unui traseu academic și profesional.
Acest lucru nu exclude ca foști fotbaliști să facă parte din echipele de
conducere, evident, dar pe domeniul lor de specialitate.
Care sunt atu-urile care v-ar putea propulsa în postura de
favorit? Comparativ cu Gică Popescu să spunem…
Am să vă răspund punctând
ceea ce consider că mă deosebeşte de domnul Gheorghe Popescu:
·
Provin
dintr-un alt univers mentalitar care preţuieşte valorile modernităţii:
instituţiile, caracterul impersonal al procedurilor, performanţa academică şi
profesională, meritocraţia, încrederea, cooperarea şi respectul faţă de lege.
Relaţiile bazate pe cumetrii, năşii, cumnăţii, prietenii de castă, consider că
ţin de o mentalitate de clan, or clanul este specific societăţilor primitive,
înguste, care se bazează pe improvizaţie şi interpretarea realităţii şi a
legilor în funcţie de interese personale, „relaţii” şi „obligaţii”.
·
Vin din
afara „Sistemului” fotbalistic, dar nu din afara fenomenului fotbalistic. Am
demonstrat prin reuşita de la minifotbal că atunci când fixezi reguli
obiective, criterii de performanţă şi principii de management, organizaţiile
evoluează negreştit.
·
Sunt un om
racordat la realitatea europeană şi am experienţa contactelor şi a metodelor de
lucru din spaţiul occidental. Nu sunt un marginal captiv în „modului de lucru”
autohton.
·
Miza
preşedinţiei FRF nu reprezintă pentru mine un colac de salvare, ci
oportunitatea de a construi o instituţie care să adauge valoare adăugată în
societate.
Sunteţi tânăr, ambiţios….care ar fi
platforma dvs program? Şi care ar fi primele măsuri pe care intenţionaţi să le
luaţi dacă veţi fi ales preşedinte?
Simpla anunțare a unei intenții de a
candida neînsoțită de prezentarea unui program de candidatură mi se pare o
lipsă de respect din partea unui candidat pentru ocuparea oricărei funcții. De
aceea, am venit în fața românilor și a membrilor afiliați cu un Program
de guvernanță sportivă. Varianta electronică poate fi găsită și pe
site-ul personal www.razvanburleanu.ro. Aceste program este important pentru că
dacă vom câştiga alegerile acesta se va transforma în Strategia pentru Dezvoltarea
Fenomenului Fotbalistic din România, document care va cuprinde
obiectivele intermediare şi indicatorii de performanţă, ideile şi sugestiile
pertinente care vor apărea pe parcursul campaniei, şi proiecţia financiară în
detaliu. Mergând mai departe din punct de vedere instituțional, nu sunt un
adept al centralismului decizional (dovedit ca fiind complet ineficient), ci al
modelului policentrist (puterea decizională trebuie să fie diseminată în mai
multe centre) şi al delegării de sarcini către managerii operaţionali şi
managerii regionali. De aceea vom dispune crearea unor Centre Regionale pentru Dezvoltarea Fotbalului, cu statut
administrativ intermediar, vom reda puterea statură a Comitetului Executiv – un
veritabil organism de guvernanță al fotbalului, care până acum a avut un mod de
funcționare part-time, vom recunoaște rolul Asociațiilor Județene de Fotbal în
dezvoltarea fotbalului de bază, oferind asistență și expertiză pentru
dezvoltarea capacității organizaționale și sportive. În ceea ce privește
sustenabilitatea financiară, sunt hotărât să fac acele schimbări absolut
necesare pentru a îmbunătăţi performanţa financiară a Federației Române de
Fotbal. Utilizând modelul UEFA, FRF va proiecta noi scheme de finanțare pentru
contribuția la fenomenul fotbalistic la baza acestuia la echipele de copii și
juniori, din Liga a II-a și a III-a și fotbalul feminin. FRF nu va mai fi un
aspirator de resurse, ci va contribui prin scăderea taxelor și susținerea
financiară la dezvoltarea fotbalului în România. Vom adopta prevederi și norme
legale pentru îndeplinirea activităților social-sportive, pentru ca echipele să
se poată bucura de sprijin din partea statului, autorităților locale și
mediului privat. Ne vom focusa totodată pe atragerea de resurse financiare
pentru dezvoltarea fenomenului fotbalistic prin accesarea fondurilor europene destinate sportului – Erasmus Plus, fondurilor
structurale – ERDF și ESF (infrastructură sportivă, creșterea gradului de
angajabilitate, dezvoltare organizațională, educație și training, în momentul
de față avem în lucru Acordul de Parteneriat privind mecanismul financiar
multianual 2014-2020, dezinteresul și lipsa de expertiză a celor care ocupă
funcții în FRF vor avea ca efect ratarea unor oportunități care ar fi asigurat
resurse vitale pentru dezvoltare), dar și a fondurilor UEFA (456,8 mil. Euro
pentru perioada 2012-2016) și FIFA (în 2014 - 227 mil. USD). Toate acestea
reprezintă elemente prezente în Programul meu de candidatură și garanția că vom
acționa ca o singură echipă cu un singur vis – dezvoltarea jocului de fotbal și
a sportului în România.
Înainte de a încheia, vă dorim mult
success, şi trebuie spus că e o bucurie pentru noi faptul că Bacăul are un
reprezentant în cursa pentru şefia FRF. Aţi dori să adresaţi un cuvânt
băcăuanilor?
Să aibă încredere că mă voi
bate cu toate forţele pentru a schimba direcţia dezastruoasă în care merge de
multă vreme fotbalul românesc. Nu voi abdica şi nu mă voi da în lături de la a
spune lucrurilor pe nume. Alternativa pe care o susţin este dezvoltarea, nu firimiturile
aruncate pentru un trai umilitor de pe o zi pe alta. Sunt convins că şi membrii
afiliaţi FRF din Bacău ştiu foarte bine aceste lucruri şi că îşi doresc o
schimbare orientată spre performanţă şi echidistanţă, nu o formă de continuare
în acest marasm cu alte clanuri, năşii, cumnăţii, şi prietenii.
Închei prin a le transmite
tuturor îndemnul meu de campanie: Mingea e la
tine. Fă-o să conteze!
Mihaela Băbuşanu
