Vasluiul altfel

 Cine a spus că este musai de nevoie de locaţii exclusiviste ca să te simţi bine? Deşi pot spune că am fost în câteva astfel de locuri şi locaţii şi a fost foarte bine, aş minţi dacă aş spune altceva, vă pot garanta că şi locuri precum Băbuşa sau Tăcuta pot fi destinaţii perfecte dacă ştii ce să cauţi sau, mai ales, dacă găseşti ce cauţi.
Ce este şi unde se află Băbuşa o să vă mai povestesc pe larg altădată…acum mă opresc la Tăcuta, tot din mult hulitul jud. Vaslui.
Spre dezamăgirea multora nu am dat peste nici un violator aici, aşa încât, reportajul meu s-ar putea să fie lipsit de “consistenţă”.
Am dat în schimb peste o echipă de specialişti arheologi coordonată de conf univ. dr. Dumitru Boghian de la Universitarea “Ştefan cel Mare” din Suceava aflată la săpături aici şi care reuşesc să scoată la suprafaţă (de 5 ani de când au debutat săpăturile) vestigii arheologice extrem de importante, menite a întregi, în mod fericit, imaginea evolutiei istorice din această zonă.Din aceiaşi echipă fac parte colegii şi prietenii noştri prof.dr. Sergiu-Constantin Enea profesor la Liceul Teoretic “Ion Neculce” din Târgu Frumos ( de loc din Tăcuta) şi colegul arheolog Ciprian-Cãtãlin Lazanu, de la Muzeul Judetean „Stefan cel Mare”, echipă completată de voluntari, studenţi şi zilieri.
L-am regăsit la muncă, supraveghind lucrările de reabilitare a şcolii gimnaziale “Sfântul Andrei”, pe colegul Lucian Iftene, profesor de istorie şi director implicat, tot în câmpul muncii l-am reîntânit şi pe celălalt profesor de istorie Constantin Crăescu, cunoştinţă mai veche, la fel de dedicat şi amabil.
Am vizitat şi Conacul Sturdza, care datează din sec. XIX din păcate aflat în stare avansată de degradare, care se poate observa din păcate peste tot…ziduri fisurate, prăbuşite, plafoane căzute, pardoseli distruse şi invelitoare spartă. Mai mult, regimul juridic este incert, proprietatea conacului fiind pasăta de colo-colo.
Tot în această locaţie –total improprie dealtfel- se află Muzeul Sătesc “Elena si Costel Rotaru”.Muzeul a fost înfiinţat în anul 1986 de către învăţatorii Elena şi Costel Rotaru şi deţine obiecte arheologice, etnografice, de artă populara, artă plastică, donaţie de picturi şi sculpture, precum şi 400 de cărţi cu autograful autorilor.
În aceiaşi stare deplorabilă, de degradare, se află din păcate şi Biserica cu hramul Sfântul Gheorghe, biserică care datează din 1839. 
Alături de biserica monument istorirc, în aceaiaşi curte, l-am întâlnit pe artistul nemţean Ţibichi Mădălin, care se ocupă de pictarea bisericii din noul lăcaş de cult care s-a vrut iniţial a fi casă praznicală şi cu, care, aşa cum mi se întâmplă frecvent, aveam să aflăm, că avem şi cunoştinţe comune..deh, lumea artiştilor e mică.
Tot aici, în Tăcuta, găsiţi şi un parc cu arbori seculari. În afara locului frumos şi lucrurilor interesante descoperite aici, m-am aflat aproape tot timpul în vecinătatea unor oameni deosebiţi.
Trebuie să mulţumesc în primul rând dlui Boghian că există, că mă îndrumă,că mă motivează şi că m-a ajutat să ies din situaţii nefericite doar prin cuvânt, colegilor şi prietenilor de acum, profesorii Lucian Iftene şi Constantin Crăescu, dlui Ion Blănaru, pentru cine nu ştie, tatăl meu “de împrumut”( împreună cu, care, am făcut dealtfel deplasarea la Tăcuta), familiei Caia Anica şi Gheorghe care au fost gazdele mele cât timp am zabovit aici şi doamnei Chiper, secretara Şcolii “Sfântul Andrei" din Tăcuta pentru amabilitate, conversaţie şi excelenta cafea.

Adăugaţi o legendă

critică vol de haiku "Femeia bonsai"-autor Virginia Popescu

Între lumini şi umbre, între etern şi efemer, între dragoste şi despărţire,

«O floare  neştiută de păsări şi fluturi » –« Femeia bonsai »

   La o primă lectură a plachetei de haiku « Femeia bonsai », îţi rămâne în suflet o tristeţe inefabilă, aceea a singurătăţii, a declinului, a vremelniciei, a fragilităţii umane în faţa timpului atotputernic şi atotdistrugător, care duce adesea la despărţirea de fiinţele dragi.

Acel sabi dublat de wabi sau de yugen, misterul singurătăţii, efemerul, vremelnicia în dimensiunea trecătoare a naturii este nota dominantă care-şi pune amprenta pe  majoritatea poemelor Mihaelei Băbuşanu.

Poeta caută  ades un refugiu în natură (fugind din calea realităţilor umane) dar de multe ori aceasta nu-i oferă decât un peisaj dezolant.

Pustietate –

doar bufniţa şi luna

pline de viaţă

Atunci ea recurge la o altă formă de evadare din singurătate, din tristeţea sfâşietoare a despărţirii de cei dragi  -dragoste-  prin căutarea  sufletului pereche.

« Iubirea e tare ca moartea » spune un verset din « Cântarea Cântărilor”.

« Iubirea înfruntă moartea », spune  Thomas Mann în  « Muntele Vrăjit.»

Iubirea noastră

parfum de tuberose

plutind în noapte,

ne  spune atât de delicat şi sugestiv Mihaela într-unul din poemele sale.

   În cele ce urmează, mă voi opri asupra  altui  aspect care pare să contrazică regulile  austere  ale poemului haiku dar care ocupă un loc de predilecţie în poemele multor autori şi în ale Mihaelei, şi anume iubirea.

« Iubirea, sentimentele intime nu au ce căuta în poemul haiku », ne spune una din regulile  scrise în „Manifestul Haiku din Tokio - 1999",« Se evită referirile personale. Un haiku nu este un poem de dragoste ! ». Din acelaşi Manifest de haiku reiau o altă regulă :

« Amestecaţi umanul în natură într-un haiku, punînd în legătură sentimentul uman faţă de natură.”

  Am stat mult şi am meditat la această regulă punându-mi o serie de întrebări:

« Ce reprezintă oare cântecul păsărilor primăvara decât o chemare la dragoste, un imn înălţător de iubire ?Ce ne spune oare ciocârlia în trilurile ei spre soare ?Ce ne spun florile care se îmbracă în culori minunate şi-şi parfumează petalele cu cele mai subtile miresme pentru a-i atrage pe fluturi ?Dar ce ne transmite  ţârâitul  greierului  lui Bashô  care

« străbate şi stânca », sau cel  « care se mistuie cu totul în cântec » ? Nu ne spun  toate acestea o poveste de dragoste ?

   V-aţi întrebat vreodată ce ar însemna o noapte senină de vară fără cântecul greierilor ?  N-aţi crede că i « se întâmplă ceva universului ? » Am privit odată un răsărit de lună plină, vara, la ţară. Concertul greierilor se amplifică pe măsură ce luna urcă pe boltă. O vrajă ciudată, o atracţie misterioasă pare să lege micile făpturi ascunse printre ierburile parfumate de lumina astrului.      Şi mă întrebam atunci: « Ce baghetă măiastră dirijează din umbră acest concert nocturn ? Nu este oare dragostea cea care naşte  cântecul sferelor pe boltă, cântecul greierilor în iarbă ?

  Ce s-ar întâmpla dacă florile, păsările, gâzele ar dispărea şi ne-am trezi pe o planetă lipsită de culori, de mirosuri, de cântece de păsări, de iubire ? »

   La editura franceză Forgeurs d’Etoiles a apărut în 2014 o antologie de haiku, cu titlul Amours, sub direcţia lui Valérie Rivoallon,  la care au participat cunoscuţi haijini  din Franţa dar şi din alte ţări, printre care şi România cu două nume : Letitzia Lucia Iubu şi Virginia Popescu.

Cunoscutul haijin francez, Daniel Py, cel care scrie prefaţa se întreabă : «  Haiku şi dragoste ? » Şi în continuare adaugă : «  Genul care cultivă cu predilecţie acest sentiment este tanka, dar iată că Valérie Rivoallon vrea să ne demonstreze aici că într-o formă mai scurtă, cea a poemului haiku se poate trata la fel de bine această temă.

Am ales câteva poeme  din antologie pe care  le-am tradus.

rochia-i uşoară
agăţată până dimineaţă
de cornul lunii

Michel Duflo

Vremea  secerişului –
un du-te vino al unei mâini
pe pântecul ei rotund

Liliane Motet

Un copac bătrân –
numele tău şi-al meu
încă acolo

Monique Lévesque

Calea Lactee –
bebeluşul surâzând
la sânul matern

Virginia Popescu

Foşnet de frunze
în câmpul cu porumb-
tata absent

                                                         Letitzia Lucia Iubu

   Ori iată că autoarea plachetei de haiku « Femeia bonsai » îşi exprimă  la rândul ei, mai mult sau mai puţin voalat sentimentele :

Nici eu, nici tata –
azi se leagănă-n scrânciob
doar tristeţea

  Un alt haiku ne aminteşte de poemul lui Nichita  - « Lună în câmp » :

« Cu mâna stângă ţi-am întors spre mine chipul,

Sub cortul adormiţilor gutui

şi de-aş putea să-mi rup din ochii tăi privirea,

văduhul serii mi-ar părea căprui. »

(Nichita Stănescu).

La fel ca şi Nichita, Mihaela vede pretutindeni ochii albaştri -viorii ai iubitului :

Îndrăgostită -

şi în floarea de iris

văd doar ochii tăi

  În acelaşi timp poeta creează şi un reuşit joc de cuvinte între irisul ochiului şi irisul – floarea de culoare albastră.

Pocnetul unei ghinde pe caldarâm are pentru ea efectul asemănător celui produs de  maestrul

care-şi loveşte brusc discipolul cu o nuia, provocându-i  astfel iluminarea.

Pocnetul ghindei

atingând caldarâmul –

mi-ai spus « te iubesc? »

Toamna, anotimpul morţii, al sfârşitului poate să fie la fel de bine şi cel al unei noi iubiri.

În primul caz, toamna simbolizează bătrâneţea care este asociată cu mirosul crizantemelor.

O diversiune –

bătrâneţe cu miros

de crizantemă ?

În cel de-al doilea caz, toamna devine anotimpul iubirii.

Toamna iubirii-

frunze purtate de vânt

spre… pretutindeni.

  Un poem deosebit de sugestiv este acela în care dragostea iluminează şi transfigurează totul : un simplu buchet de crizanteme, galbene sau albe suplineşte astrul nopţii.

Singuri în noapte –

buchet de crizanteme

în loc de lună

Dar crizantema poate să ia locul unei inimi distruse, zdrobite de indiferenţă :

O crizantemă

sub paşii iubitului –

inimă frântă

Dragostea se manifestă la fel de bine şi iarna, fiind în stare să topească chiar răceala zăpezii :

Îndrăgostită-

fulgul de nea mistuit

de buze fierbinţi.

   Totuşi iubirea nu este eternă, ea capătă adesea fragilitatea unei flori pe care indiferenţa o face să pălească, răpindu-i parfumul şi prospeţimea.

De multe ori iubitul o dezamăgeşte cu răceala de gheaţă, lăsându-i  sufletul  pustiu, inima goală, spiritul confuz.

Îndrăgostită

în săptămâna oarbă –

ceaţă şi polei

   Iată dar că dragostea îşi poate găsi locul în poemul haiku. Important este să fie exprimată discret şi mai ales, să nu se îndepărteze de natură iar Mihaela reuşeşte să le îmbine absolut fericit cu discreţie şi măestrie.

   Din punctul meu de vedere nu trebuie să aplicăm în mod rigid regulile poemului haiku.

De exemplu regula spune că nu se admit metaforele şi personificările în haiku, dar iată doi mari autori japonezi care le folosesc cu măiestrie :

« O floare neştiută
de pasări şi fluturi:
cerul toamnei. »

(M. Bashô)

Se duce toamna.

Găoacea castanei

şi-a deschis braţele

(M. Bashô)

Luna în munţi

îl iartă pe hoţul de flori

şi-l învăluie cu lumină.

(K. Issa)

Răsare luna

şi tufa cea mai umilă

e invitată la recepţie.

(K. Issa)

Iată şi un haiku al Mihaelei în care personificarea nopţii este deosebit de sugestiv :

Soarele-n flăcări –
cu mişcări de gheişă
se-adună noaptea.

   Vrem nu vrem trebuie să recunoaştem faptul că totul evoluează, că totul se schimbă neîncetat.

Chiar marele  Basho spunea :

Nu mă imita –

e la fel de plictisitor

ca două jumătăţi de pepene

    Sau « Nu căuta să calci pe urmele înaintaşilor. Caută ce au căutat ei. »

    Noi spunem că tinerei poete din Bacău  haiku-ul i se potriveşte de minune, că se armonizează foarte bine cu felul ei de a fi şi gândi şi că este  pe  acel drum care o duce tot mai aproape de Japonia.

   O felicităm, îi urăm mult succes pe mai departe şi aşteptăm cu interes următoarele apariţii editoriale.

 Prof.Virginia Popescu

Chiar nu mai am nimic de adăugat wink emoticon

https://astrodeva.wordpress.com/2014/03/07/femeia-din-zodia-pestilor/

ASTROLOGIE
Femeia din zodia Pestilor

Coada se formeaza in dreapta si va rog sa nu va inghesuiti. Probabil ca nu sunt destule femei din zodia Pestilor pentru toti barbatii, dar asta nu e un motiv sa va calcati in picioare. Va trebui sa-ti astepti randul si sa speri sa ai noroc.Chiar si fara astrologie, au ajuns la toate urechile zvonuri despre farmecele femeii din zodia Pestilor. Are si ea defectele ei, desigur, dar la prima vedere e intruparea primei iubiri a fiecarui barbat, poate cu un strop de iepuras Playboy adaugat pentru a condimenta amestecul. Cred ca ar fi bine sa recunoastem de la inceput ca femeia moderna, emancipata, cu imaginea ei dura, puternica, a facut sa creasca si mai mult valoarea fetei din Pesti. In atmosfera asta de eliberare de vechile prejudecati sexiste, neptuniana retrasa, dragalasa si neajutorata trebuie sa foloseasca un par ca sa tina barbatii la distanta.Nici nu e surprinzator ca e atat de cautata. Nativa rareori incearca sa-si puna in umbra barbatul, indiferent ca e al ei cu acte sau nu. Nu are nici cea mai mica, ascunsa si nevrotica dorinta de a-l domina, in niciun fel. El e liber sa-i tina scaunul cand sta la masa, sa-i aprinda tigara, sa o ajute sa-si puna haina si sa vorbeasca despre cat de minunat e el cat il tin puterile. Ea nu vrea decat ca el sa o protejeze si sa aiba grija de ea. E foarte fericita sa se sprijine de umarul lui larg si sa-i dea de inteles, privindu-l cu ochi mari si plini de uimire, cat e de puternic si cat de multa nevoie are ea de el in lumea asta inspaimantatoare. Gandeste-te numai la cati lupi stau la panda ca sa devoreze Scufite Rosii! Numai gandul la asta poate face o fata sa-i vina sa lesine. Chiar daca nu e chiar asa de victoriana (desi multe Pestoaice sunt), nativa va fi o ascultatoare fascinata a tuturor necazurilor lui si o alinare la vreme de criza.Aceasta femeie crede ca iubitul, parternerul, tatal, fratele ei, de fapt orice barbat poate cuceri lumea si legat la ochi si e uimitor de constatat de cat de putin din aceasta incredere induiosatoare a ei e nevoie ca sa faca un barbat sa creada acelasi lucru. Si te mai miri ca e atat de cautata… Ea e un refugiu calm, intim, de liniste si relaxare pentru mandrul ei barbat, departe de lumea dezlantuita, cu zgomotul ei. Luminile din bazinul Pestoaicei sunt scazute, linistitoare si alina ochii obositi care au fost bombardati toata ziua cu lumini de neon si cifrutele acelea de la bursa pe care ea nu le-ar putea intelege nici daca viata ei ar depinde de asta. (Desi, daca viata ei ar depinde de asta, probabil ca si-ar ascuti creionul si ar scoate calculatorul.)Iarna, ea poarta manusi pufoase, de angora. Primavara poarta fuste lungi, vaporoase, delicate. Vara o vei vedea intr-un bikini sumar, iar toamna va arata adorabil stand alaturi de tine pe stadion, cu mainile in buzunarele tale ca sa le incalzeasca, intrebandu-te din cand in cand cat e scorul. Ea e etern feminina, in toate anotimpurile. Cu riscul de a folosi un eufemism, barbatii trag la ea ca mustele la miere.Dupa numai cateva vorbe schimbate cu ea, un barbat se relaxeaza instantaneu. Vede in minte lemne trosnind in foc intr-o noapte geroasa de iarna sau se inchipuie intr-un hamac intr-o incantatoare zi de primavara, fara sa fie sacait de nimeni. Ea ii da foarte clar de inteles ca nu-l va invinovati niciodata pentru problemele pe care le va avea in cariera sau pentru greselile savarsite accidental. Va fi intotdeauna vina altcuiva, din punctul ei de vedere. Nu va face niciodata presiuni asupra lui ca sa avanseze mai repede pe scara ierarhica. Propriul lui ritm e perfect pentru ea. Mai e nevoie sa explic de ce femeia din Pesti e cea mai periculoasa amanta din tot zodiacul? AVERTISMENT! Dupa casatorie s-ar putea sa-ti mai dea cate un ghiont. De fapt, s-ar putea sa te imboldeasca destul de mult. Intr-un fel, asa-ti trebuie, daca te-ai lasat orbit de farmecele ei! De multe ori ea poate fi usturator de sarcastica, dar fiecare femeie trebuie sa aiba defecte, iar nativa noastra va fi preponderent blanda, nu pusa pe harta. Ca sa devina o adevarata scorpie trebuie sa fie satula de lenea sau cruzimea extrema a partenerului si cine zice ca un sot crud sau lenes nu merita o scorpie? Eu nu. Eu sunt de partea ei.Si-apoi, feminitatea ei delicioasa acopera orice defecte minore si, in cea mai mare parte a timpului, neptuniana e dulce, visatoare si calda. Deoarece Pestii inoata in ambele directii odata, ea se adapteaza superb si fara proteste la situatii conflictuale care le-ar transforma pe majoritatea femeilor in epave nervoase. Desigur, din cand in cand s-ar putea sa iasa la suprafata din mintea ei de obicei placida oarece cuvinte iritate. Exista si Pestoaice sensibile, care au fost tratate dur in copilarie sau adolescenta si permit resentimentelor acumulate sa scindeze cele doua parti ale semnului ei zodiacal, ceea ce e foarte trist. O astfel de femeie devine o persoana singuratica, nefericita, inotand mereu cu furie si dand nas in nas cu ea insasi oriunde ar plonja ca sa scape de demonii interiori, fara a-si da seama ca autocompatimirea si intoarcerea spre sine a iubirii din firea ei sunt adevarata otrava. Drogurile, alcoolul si falsele sperante ascund adevarul de privirea ei si o fac sa nu mai vada bolovanii din rau, care i-ar putea aduce distrugerea. Dar neptuniana tipica pastreaza intacta alaturarea celor doi pesti din simbolul ei, lasandu-i sa conlucreze firesc, sa pluteasca unul pe langa altul inainte si inapoi, astfel incat nu esti niciodata sigur incotro se indreapta ea. Se spune ca zodia Pestilor e o mare adanca, misterioasa, in care se varsa toate raurile. Vei avea mai multe sanse sa o prinzi daca ii cunosti cateva dintre secrete.In primul rind, e subtila. Daca nu ma crezi, intreaba-i pe cei opt soti ai lui Elizabeth Taylor. Ea nu e doar subtila, dar uneori e chiar putin trisoare cand isi pune in minte sa te aiba la degetul cel mic.Poate ca tu cunosti o neptuniana care poarta un sort ecosez si un suras timid si e insasi intruparea sotiei devotate, a gospodinei si a mamei blande. Iti spui ca nu e nici subtila, nici inselatoare. Scuza-mi franchetea, dar te inseli. Cunosc si eu o nativa ca cea pe care tu o crezi atat de diferita de ce am spus eu. Femeia asta a reusit sa ramana in picioare dupa pierderea unui copil, dupa umilinte, dureri, tragedii, saracie, temeri, plictiseala si chiar dupa confuzia provocata de cateva perioade cu venituri neasteptate. A facut fata genunchilor juliti ai copiilor, hainelor pierdute, mitocaniilor sotului si unui amestec de rude cum nu ai dori nici dusmanilor tai. A infruntat tot acest ghiveci al sortii cu rezistenta lui Rocky. Asta numesti tu fragilitate? Delicatete? Si, in ziua de azi, cei doi copii adulti ai ei o considera o creatura fermecatoare, copilaroasa, neajutorata si vulnerabila, care are nevoie de protectie si nu pricepe in ruptul capului cum functioneaza mecansimul yalei.Neptuniana e incantator de vaga si visatoare. Nu stie boaba de economie, dar reuseste sa se imbrace de parca ar fi de vita regala, sa gateasca deseori cine somptuoase, sa plateasca chiria la timp si sa trimita cadouri minunate la ocazii speciale, toate astea dintr-un venit mai mic decat bacsisurile unui chelner de la o carciuma de cartier. E inconjurata de afectiunea unui grup eterogen alcatuit din oamenii cu care intra in contact, precum administratorul, vanzatorul de la magazinul din colt, postasul, plus vreo cativa caini si pisici vagaboande si o mana de copii ai vecinilor. S-ar putea sa aiba, totusi, un dusman: barbatul pe care l-a refuzat inainte sa se marite cu sotul ei. Probabil ca, de dezamagire, acesta s-a inrolat in Legiunea Straina, iar acum ma indoiesc ca ea mai tine minte cum il cheama. Femei fara inima, Pestoaicele astea… Subtile si inselatoare. Dar nu incerca sa spui asta vecinilor ei!Ca si vanturile de martie, nativa ta va avea multe toane. E ingrozitor de sentimentala, iar cand ii sunt ranite sentimentele e in stare sa verse rauri de lacrimi. Se va uita la tine cu atata repros ca te vei simti ca si cum tocmai l-ai impuscat pe iepurasul de Pasti. Uneori, acestor femei le intra in cap ca sunt dezastruos de nepregatite pentru bataliile feroce si ambitia obsesiva necesare pentru a supravietui. Atunci se instaleaza depresia profunda. In acele momente va trebui sa-i spui ca e admirata pentru intelepciunea ei adanca, misterioasa si pentru ca e binecuvantata cu darul intelegerii fiecarei fiinte umane pe care a onorat-o vreodata cu prietenia ei. De obicei, e adevarul adevarat. Cea mai grea lectie pe care trebuie sa o invete este sa-si depaseasca timiditatea si indoielile. Daca temerile ei au radacini adanci, se va izola de ceilalti, apoi se va intreba de ce e singura. Se teme deseori ca deranjeaza, ca insista prea mult, ca profita de amabilitatea celorlalti, cand toate aceste ganduri nu sunt decat in mintea ei, in niciun caz a altora.Din cand in cand, cate o neptuniana isi va masca timiditatea si vulnerabilitatea cu remarci ironice, poante sarcastice, o fatada de sofisticare si o personalitate rece, independenta. Dar toate astea sunt doar un mecanism de aparare, un deghizament adoptat ca sa-i ascunda nesiguranta de ochii iscoditori ai oamenilor duri, care i-ar rani inima blanda daca si-ar expune-o. Cunosc o nativa care-si descarca sufletul scriind adorabile versuri de cantece, dar in rest e imaginea clasica a femeii de cariera aspre, nepasatoare, adica asa cum vrea sa fie vazuta de oameni. Totusi, nici macar acest gen de neptuniana nu e in stare sa se puna de-a curmezisul propriei zodii. Cu toata pretinsa ei independenta, asteapta pe trotuar ca barbatul cu care e sa cheme un taxi. Din punctul de vedere al unei Pestoaice, sunt lucruri care pur si simplu nu se fac, iar unul dintre el este sa nu te comporti ca o doamna in public. Astfel, ea pacaleste o multime de barbati, care ar putea sa-i inlature temerile si s-o faca sa-si renege des proclamata afirmatie Cine are nevoie de un sot? Astia nu sunt buni decat sa-ti incurce viata. Inchipuieste-ti! Sa auzi asa ceva de la o femeie din Pesti, care are nevoie sa apartina cuiva mai mult decat are nevoie de aer sau somn!Neptuniana isi va darui toata inima copiilor, mai putin bucata uriasa pusa deoparte pentru tine. Ii va iubi pe toti, dar cei care vor fi mai uratei, mai slabi, mai mici sau mai bolnaviciosi s-ar putea sa aiba un pic mai multa iubire din partea ei. Nu exista alta femeie in lume care sa inteleaga ca ea timiditatea baieteilor sau problemele adolescentine ale fetelor. Ea va sacrifica orice pentru ca progeniturile ei sa aiba tot ce nu a putut ea avea in copilarie. S-ar putea sa fie prea ingaduitoare, caci disciplinarea copiilor nu ii vine deloc la indemana. Dar trebuie facuta sa inteleaga ca lipsa fermitatii e deseori la fel de grava ca neglijarea completa a copilului. Explica-i acest lucru cu blandete. Va intelege fara sa se supere si va incepe sa fie mai ferma cu cei mici. Multe mame din Pesti reusesc sa gaseasca o fericita cale de mijloc intre severitate si blandete, iar copiii lor le sunt recunoscatori toata viata.Neptuniana va accepta bucuroasa sa fii tu cel care pune painea pe masa. Probabil ca va prefera sa nu intre in competitia brutala a lumii comerciale, dar o va face daca tu ai nevoie disperata de inca un venit. Ea s-a cam saturat de lumea aceea cand lucra pentru compania aceea mare, buimacitoare si te astepta pe tine sa apari in viata ei si sa o salvezi.Nu toate, dar unele native sunt cam cheltuitoare. S-ar putea sa aiba nevoie de ajutor ca sa inteleaga de ce nu mai ramane cu niciun ban dupa ce se intoarce de la cumparaturi. Dar, in caz de urgenta, se va descurca si fara articolele fine cu care ii place sa se inconjoare.Nu uita niciodata cand e ziua ei sau aniversarea casatoriei, sau cea a zilei in care ai cerut-o de nevasta. Ea nu va uita. N-am sa uit niciodata o Pestoaica mica, bruneta, cu ochi verzui, care s-a maritat peste noapte cu un sportiv celebru. Cand l-a intrebat, curioasa, cum de i-a venit sa o ceara de nevasta, el a raspuns: Pai, a fost tare ciudat. In ziua aia nici nu-mi trecea prin minte sa te cer. Eram in parc, langa lac. Gagicile care stateau pe-acolo la soare aveau parul ud, latos, de la inot si aratau incinse si transpirate, cum stateau intinse pe banci. Tu erai sub un copac, intr-o rochie alba, de dantela si aratai atat de proaspata si diferita de toate celelalte… Aratai… ei bine, aratai cam ca o fată.Asta e cel mai subtil secret al neptunienei. Fie ca isi urmeaza chemarea intr-o manastire, fie intr-un bar, drept cantareata senzuala, ea e fată. Din cap pana in picioare. Suta la suta.

Când necazul te doboară şi prieteni nu ai să îi strigi, ţine minte:sfârşitul nu-i aici.

Anyway, ai spus că mă ajuţi să trec peste; remember?

...astăzi ar fi fost ziua LUI

  https://www.youtube.com/watch?v=usK0m_AJcPg

https://youtu.be/usK0m_AJcPg
feeling missing

O poezie este culminaţia unui mers lăuntric: mers în străchini sau mers astral. (Eugène Ionesco)

 — feeling at crossroads.

Cause i think that love can lead us back to life.
"El n-a iubit-o, dar ea l-a iubit. Și, fiindcă el umbla printre stele, ea s-a întâlnit cu altul pe pământ. " - Ion Rebreanu in "Ion"

"Poezia vindecă rănile create de raţiune" (Novalis)

Words can't express what you mean to me
Even though you're gone, we still a team
I'll be missing you!!!!