Cine a spus că este musai de nevoie de locaţii exclusiviste ca să te simţi bine? Deşi pot spune că am fost în câteva astfel de locuri şi locaţii şi a fost foarte bine, aş minţi dacă aş spune altceva, vă pot garanta că şi locuri precum Băbuşa sau Tăcuta pot fi destinaţii perfecte dacă ştii ce să cauţi sau, mai ales, dacă găseşti ce cauţi.
Ce este şi unde se află Băbuşa o să vă mai povestesc pe larg altădată…acum mă opresc la Tăcuta, tot din mult hulitul jud. Vaslui.
Spre dezamăgirea multora nu am dat peste nici un violator aici, aşa încât, reportajul meu s-ar putea să fie lipsit de “consistenţă”.
Am dat în schimb peste o echipă de specialişti arheologi coordonată de conf univ. dr. Dumitru Boghian de la Universitarea “Ştefan cel Mare” din Suceava aflată la săpături aici şi care reuşesc să scoată la suprafaţă (de 5 ani de când au debutat săpăturile) vestigii arheologice extrem de importante, menite a întregi, în mod fericit, imaginea evolutiei istorice din această zonă.Din aceiaşi echipă fac parte colegii şi prietenii noştri prof.dr. Sergiu-Constantin Enea profesor la Liceul Teoretic “Ion Neculce” din Târgu Frumos ( de loc din Tăcuta) şi colegul arheolog Ciprian-Cãtãlin Lazanu, de la Muzeul Judetean „Stefan cel Mare”, echipă completată de voluntari, studenţi şi zilieri.
L-am regăsit la muncă, supraveghind lucrările de reabilitare a şcolii gimnaziale “Sfântul Andrei”, pe colegul Lucian Iftene, profesor de istorie şi director implicat, tot în câmpul muncii l-am reîntânit şi pe celălalt profesor de istorie Constantin Crăescu, cunoştinţă mai veche, la fel de dedicat şi amabil.
Am vizitat şi Conacul Sturdza, care datează din sec. XIX din păcate aflat în stare avansată de degradare, care se poate observa din păcate peste tot…ziduri fisurate, prăbuşite, plafoane căzute, pardoseli distruse şi invelitoare spartă. Mai mult, regimul juridic este incert, proprietatea conacului fiind pasăta de colo-colo.
Tot în această locaţie –total improprie dealtfel- se află Muzeul Sătesc “Elena si Costel Rotaru”.Muzeul a fost înfiinţat în anul 1986 de către învăţatorii Elena şi Costel Rotaru şi deţine obiecte arheologice, etnografice, de artă populara, artă plastică, donaţie de picturi şi sculpture, precum şi 400 de cărţi cu autograful autorilor.
În aceiaşi stare deplorabilă, de degradare, se află din păcate şi Biserica cu hramul Sfântul Gheorghe, biserică care datează din 1839.
Alături de biserica monument istorirc, în aceaiaşi curte, l-am întâlnit pe artistul nemţean Ţibichi Mădălin, care se ocupă de pictarea bisericii din noul lăcaş de cult care s-a vrut iniţial a fi casă praznicală şi cu, care, aşa cum mi se întâmplă frecvent, aveam să aflăm, că avem şi cunoştinţe comune..deh, lumea artiştilor e mică.
Tot aici, în Tăcuta, găsiţi şi un parc cu arbori seculari. În afara locului frumos şi lucrurilor interesante descoperite aici, m-am aflat aproape tot timpul în vecinătatea unor oameni deosebiţi.
Trebuie să mulţumesc în primul rând dlui Boghian că există, că mă îndrumă,că mă motivează şi că m-a ajutat să ies din situaţii nefericite doar prin cuvânt, colegilor şi prietenilor de acum, profesorii Lucian Iftene şi Constantin Crăescu, dlui Ion Blănaru, pentru cine nu ştie, tatăl meu “de împrumut”( împreună cu, care, am făcut dealtfel deplasarea la Tăcuta), familiei Caia Anica şi Gheorghe care au fost gazdele mele cât timp am zabovit aici şi doamnei Chiper, secretara Şcolii “Sfântul Andrei" din Tăcuta pentru amabilitate, conversaţie şi excelenta cafea.
Ce este şi unde se află Băbuşa o să vă mai povestesc pe larg altădată…acum mă opresc la Tăcuta, tot din mult hulitul jud. Vaslui.
Spre dezamăgirea multora nu am dat peste nici un violator aici, aşa încât, reportajul meu s-ar putea să fie lipsit de “consistenţă”.
Am dat în schimb peste o echipă de specialişti arheologi coordonată de conf univ. dr. Dumitru Boghian de la Universitarea “Ştefan cel Mare” din Suceava aflată la săpături aici şi care reuşesc să scoată la suprafaţă (de 5 ani de când au debutat săpăturile) vestigii arheologice extrem de importante, menite a întregi, în mod fericit, imaginea evolutiei istorice din această zonă.Din aceiaşi echipă fac parte colegii şi prietenii noştri prof.dr. Sergiu-Constantin Enea profesor la Liceul Teoretic “Ion Neculce” din Târgu Frumos ( de loc din Tăcuta) şi colegul arheolog Ciprian-Cãtãlin Lazanu, de la Muzeul Judetean „Stefan cel Mare”, echipă completată de voluntari, studenţi şi zilieri.
L-am regăsit la muncă, supraveghind lucrările de reabilitare a şcolii gimnaziale “Sfântul Andrei”, pe colegul Lucian Iftene, profesor de istorie şi director implicat, tot în câmpul muncii l-am reîntânit şi pe celălalt profesor de istorie Constantin Crăescu, cunoştinţă mai veche, la fel de dedicat şi amabil.
Am vizitat şi Conacul Sturdza, care datează din sec. XIX din păcate aflat în stare avansată de degradare, care se poate observa din păcate peste tot…ziduri fisurate, prăbuşite, plafoane căzute, pardoseli distruse şi invelitoare spartă. Mai mult, regimul juridic este incert, proprietatea conacului fiind pasăta de colo-colo.
Tot în această locaţie –total improprie dealtfel- se află Muzeul Sătesc “Elena si Costel Rotaru”.Muzeul a fost înfiinţat în anul 1986 de către învăţatorii Elena şi Costel Rotaru şi deţine obiecte arheologice, etnografice, de artă populara, artă plastică, donaţie de picturi şi sculpture, precum şi 400 de cărţi cu autograful autorilor.
În aceiaşi stare deplorabilă, de degradare, se află din păcate şi Biserica cu hramul Sfântul Gheorghe, biserică care datează din 1839.
Alături de biserica monument istorirc, în aceaiaşi curte, l-am întâlnit pe artistul nemţean Ţibichi Mădălin, care se ocupă de pictarea bisericii din noul lăcaş de cult care s-a vrut iniţial a fi casă praznicală şi cu, care, aşa cum mi se întâmplă frecvent, aveam să aflăm, că avem şi cunoştinţe comune..deh, lumea artiştilor e mică.
Tot aici, în Tăcuta, găsiţi şi un parc cu arbori seculari. În afara locului frumos şi lucrurilor interesante descoperite aici, m-am aflat aproape tot timpul în vecinătatea unor oameni deosebiţi.
Trebuie să mulţumesc în primul rând dlui Boghian că există, că mă îndrumă,că mă motivează şi că m-a ajutat să ies din situaţii nefericite doar prin cuvânt, colegilor şi prietenilor de acum, profesorii Lucian Iftene şi Constantin Crăescu, dlui Ion Blănaru, pentru cine nu ştie, tatăl meu “de împrumut”( împreună cu, care, am făcut dealtfel deplasarea la Tăcuta), familiei Caia Anica şi Gheorghe care au fost gazdele mele cât timp am zabovit aici şi doamnei Chiper, secretara Şcolii “Sfântul Andrei" din Tăcuta pentru amabilitate, conversaţie şi excelenta cafea.
 |
| Adăugaţi o legendă |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu