Astăzi este ziua LUI, a lui NICHITA STĂNESCU. La mulţi ani şi prietenilor mei născuţi de ziua lui Nichita.

Din ce în ce te stingi, te ştergi
de peste sternul meu, făptură,
dâră lucindă si, de melci,
tandră arsură.

Abia te ţin într-un cuvânt,
ori în albastrul meu iris,
iarba-ncolţind dintr-un pământ
de somn, de vis.

Dacă-nchid ochiul, te strivesc în pleoape,
dacă respir, te-mping în aer,
neoglindito peste ape
tu, dulce vaer.

Ah, vine norul şi mă şterge
cu un burete foarte rece.
Rămân ce-am fost, un tron de rege
din care ai plecat de mult...

(Estompare-Nichita Stănescu)

4 ANI.... ➕🔥

Toporaşi- Magda Isanos

" (...)

M-am aplecat cu inima bătând,
dar când era să-i rup, nici eu nu ştiu
de ce şi cum, dar mi-a venit în gând
că pentru ei paharu-i un sicriu.

Şi m-am întors spre casă mai agale,
c-o oboseală fericită-n paşi,
iar dacă mâinile-mi erau la fel de goale,
în schimb aveam în suflet toporaşi."

Mult succes, Cătălin! 
Îmi pare rău că, din cauza "condiţiunii" în care mă aflu, nu o să pot fi alături de voi aşa cum mi-aş fi dor
dorit şi ar fi trebuit. 
(y)

Cristina Ştefan, prezentare critică a volumului "cu Mercur în exil"

  Mihaela Băbușanu - Cu Mercur în exil

    Aflată la editarea celei de-a patra cărți de poezie după Adevărata fericire, 2010, Stejarul cu flori de cireș, 2014, Femeia bonsai, 2015, Mihaela Băbușanu demonstrază prin acest al patrulea volum că poezia îi este preocupare, talent, evoluție poetică și stil.

În anul 2013, avea o plachetă de versuri în Antologia Lirei 21, A treia carte. Poezii și cred cu convingere că un îndrumător de cenaclu literar își asumă și preocuparea de a observa și susține cariera literară a membrilor săi, evoluția și perceperea operei lor, aprecierile critice și perspectiva autorilor din cenaclul respectiv. În anul 2012, Mihaela scria o poezie concisă, cu tente imagistice nipone (este un haijin înrăit) o poezie de autorefențialitate, cu accente ironice și autoironice, cotidiană, deci modernă.

Sincron

Primăvara-și aleargă vestitorii

Peste locuri moarte, cu oameni anoști,

Aniversare-mi bate grăbită la fereastră

Peștii mor pe capete în ape otrăvite.

sau

Melancolie

În fiecare zi mi-e dor de tine,

zilele se risipesc pe gresia

bucătăriei mele spre uitare,

îmi umplu ibricul de cafea,

din zațul acela dens

se mai înalță speranță.

  “Cu Mercur în exil”, Editura Ateneul scriitorilor, are o prefață a prozatoarei Melania Cuc, încadrând poemele ca ―file de jurnal personal caligrafiate cu cerneală secretă, enigmatice, și pe care odată ce ai reușit să le descifrezi te poți bucura de versul care curge frumos și liber.”

Această definiție potrivindu-se metaforic poeziei, în general, rămâne de apreciat dacă Mihaela, prin acest volum face sau nu poezie.

Câteva argumente în susținere:

Pornind de la titlu, Cu Mercur în exil, se relevă o însingurare, o izolare, un exil alături de Mercur, care sigur nu poate fi elementul chimic vinovat de expunerea temperaturii corpului și aș crede că nici Zeul Comertului, care nu a plecat niciodată în exil de pe planeta noastră, ci se referă la Planeta Mercur, poate ca semn zodiacal, poate ca primă planetă de la soare, cea care primește lumina dătătoare de strălucire, prima, în sistemul nostru solar. Este o planetă rapidă, pentru care, în culturile orientale, chineză, coreeană, japoneză și vietnameză se fac referiri sub denumirea de „Steaua apei‖, denumire bazată pe cele Cinci Elemente.

 Chiar titlul este o metaforă menită să îmbie de lectură, să deschidă curiozitatea urmărilor poetice ce vor să vină.

  Mihaela scrie o poezie modernă, axată pe stările lirice induse de viața cotidiană, dar și de un sentimentalism aparte, erosul său fiind unul bacovian, însă nicidecum fundamentat simbolic, ci având ca temei neliniștea, căutarea, dorința dintr-o anume carapace a însingurării.

―Sufletu-mi rătăcește neîmpăcat

prin cabana cu vedere spre munte‖

sau

―Aseară am furat o stea/de pe cerul senin

să-mi lumineze calea

întunecată de suferință

după despărțirea noastră‖

  Poate că acest epic aparent să ducă la încadrarea de jurnal liric. Dar trebuie avut în vedere ce a spus, încă de la începutul secolului trecut despre modernism, Eugen Lovinescu, iar aplicarea acestui principiu vine și noii generații de poeți ca o mănușă.

Lovinescu trasa câteva direcții pe care să se înscrie operele literare în vederea modernizării literaturii române: evoluția prozei de la liric la epic și a poeziei de la epic la liric ( azi evoluțiile se inversează) dar și despre tematica inspirată din viața citadină și nu din cea rurală, afirmând autonomia esteticului, luptând împotriva confuziei etnic-estetic.

Bine, era vorba despre controversa cu Sămănătorismul dar și azi principiile modernismului se aplică de către poeții noștri. Iar Mihaela Băbușanu este un reprezentant al poeziei moderne, cu accente citadine, volumul constituindu-se într-un cumul al stărilor poetice diferite și diverse.

Spre deosebire de spleen-ul simbolist bacovian, tinerețea Mihaelei scrie o poezie de avânt sentimental, chiar în tristețe fiind concepută, dacă la Bacovia plumbul era numitorul comun al poetului cu lumea, iată! Mihaela dă o deschidere primăvăratică acestui element.

―norii plumburii

își strâng protocolul

cu o simplă privire a soarelui

…iubirea-mi aflată pân-acum la hibernat

se trezește la viață.‖

   Remarc în întreg volumul o exprimare sinceră și clară, un lirism al momentului, al stării de poezie, ca o necesitate de a puncta propriul destin, de a-l clarifica.

Metafora, când există, face apel la personaje mitologice, Ahile, exotice, sultanul magnific, sau iubitul controversat, când pătimaș, când trădător. Din ludicul acesta al stărilor transmise, Mihaela transfigurează propriul personaj, ea, între axe lirice gravitând poezia sa.

   Noul volum al Mihaelei, o treaptă în cariera sa literară, o treaptă stabilă cucerindu-i pasul spre alte reușite literare, ca un reper vizibil într-un destin al liricii sale.

                                                                                    CRISTINA ŞTEFAN- 10 martie 2016

http://usrbacau.ro/cu-mercur-in-exil-o-noua-aparitie-editoriala-sub-semnatura-mihaelei-babusanu/

http://mihaela-babusanu-amalanci.blogspot.ro/2012/04/cateva-consideratii-despre-sportul.html?spref=fb

http://mihaela-babusanu-amalanci.blogspot.ro/2012/04/cateva-consideratii-despre-sportul.html?spref=fb
Se întâmpla acum 5 ani....
Între timp eu am întrerupt colaborarea cu "Sportul băcăuan", însă proiectul continuă graţie redactorului şef Leonard Popa (Adi), alături de care am făcut o echipă frumoasă.

Cateva consideratii despre "SPORTUL BACAUAN"

EDITORIALUL din nr 7 al " SPORTULUI BACAUAN " martie 2012 „ Sportul băcăuan ” la al 7 –lea număr! Se cuvine să semn...

MIHAELA-BABUSANU-AMALANCI.BLOGSPOT.COM

Poète

Armonie

REVISTA PLUMB, MARTIE 2017

Din sumar:

Grigore Codrescu- Breviar revuistic subiectiv
Eugen Eugen Verman sau cum pot deveni zăpezile murdare
Centa Solomon- HORIA LOVINESCU, o necesară reevaluare
Daniel Nicolescu- Pledoarie lirică în ALB punctat
A. G. Secară- Un exordiu la o lirică prea puţin cunoscută,
Emilian Marcu- Viaţa, sâmburele de rouă din poem
Mihaela Mihaela Băbuşanu-Aurel Moldoveanu personalitate a muzeologiei romaneşti
Ioan Dănilă- Alecsandri într-o primă reconstituire genealogică
Petre Isachi- Dictatura lui Ulise
Cristina Ştefan Ștefan- Impostorul,Viorel Savin
Decebal Alexandru Seul Alexandru Decebal-MAREA INCERCARE
Lirice cu Nicolae Mihai
Romulus Dan Busnea Romulus Dan-Preambul la marea sărbătoare creștină a Învierii Domnului

+2

3 Shares

Dacă aşa scrie...😛😊

Duo pictural de excepţie la Galeriile Karo

          Sunt destul de rare expoziţiile în care doi pictori îşi expun tablourile pe aceeaşi simeză, preferate fiind etalările de unic autor sau de grup ori cu alăturarea unor opere de artă diferite.

Însă, la Geleriile Karo, doi creatori de excepţie, doi coloşi ai artei contemporane, expun pe aceiaşi simeză: MIHAI SÂRBULESCU şi ILIE BOCA.
În faţa ochilor ni se dezvăluie un univers vizual complex cu picturi diferite dar care nu se contrazic ci sunt  complementare în acelaşi timp.
Într-un interviu pentru „Historia”, Mihai Sârbulescu spunea:"Eu sunt în zodia Peştilor şi Peştii sunt dubli (...) Pot să lucrez un clopot închis, negru, simetric, abstract şi după aceea să fac o grădină cu flori. Pentru mine e acelaşi lucru. Mie îmi plac foarte mult deosebirile în pictură, deosebirile leagă. Dacă iei, să zicem, de la Balcic pe Tonitza şi pe Ressu, vezi că sunt oameni foarte diferiţi. Ce îi leagă pe ei? Pictura. Ce îi deosebeşte? Tot pictura".
Pentru iubitorul de frumos dar neavizat, asemănările vizibile şi facil de formulat ar fi că şi domnul Ilie Boca (la fel ca Mihai Sârbulescu), este tot în zodia Peşti, că cei doi sunt coloşi ai artei plastice contemporane şi că anul acesta aniversează vârste rotunde : 80 respectiv 60 de ani, aşadar o expoziţie aniversară. Dealtfel Ilie Boca spunea că "Eu imi numar anii cu penelul!"; ce cuantificare mai frumoasă de atât poate exista?

”De pictura lui Ilie Boca nu te poţi bucura decât dacă eşti atras de ceea ce se petrece dincolo de ordinea imediată a realităţii.Pictura lui reflectă o stare, un cumul misterios de simboluri, este miracolul adus în faţa noastră, purtând cu ea sinceritatea şi bucuria expresiei” spunea Maria Magdalena Crişan iar cei prezenţi la acest vernisaj sau care  cunosc deja majoritatea creaţiilor  maestrului Ilie Boca, cred că îi dau dreptate.

În altă ordine de idei, Costin Nicolescu, făcând referire la picturile lui Mihai Sârbulescu, spunea că „starea de pictură  poate aduce și clipe de supremă bucurie în viață”,  lucru reconfirmat pe deplin prin lucrările prezente în expoziţie.

 La rândul său, criticul de artă  Iulian Bucur a comparat alăturarea creaţiilor celor doi artişti cu cea a celor două mari genii creatoare ale Renaşterii,  florentinii Michelangelo Buonarotti şi Leonardo da Vinci.Cu deosebirea, am spune noi,  că rivalitatea dintre cei doi a fost împinsă mult dincolo de sfera creatoare,  pe când cei artişti ai noştri sunt şi prieteni.

  Creaţia celor doi face parte din patrimoniul culturii noastre, reuşind să aducă, fiecare în parte, unele dintre cele mai interesante viziuni din zona limbajului plastic.

  Aşadar o alăturare fericită, gândită şi pusă în scenă de Carmen şi Costel Ţinteanu, cei doi amfitrioni ai evenimentului şi proprietari ai galeriilor  care au căutat să „prezinte lucrari din toate etapele de creaţie ale celor 2 artişti, oferind o imagine cât mai completă  asupra operei lor”.

   Şi pentru că „Sufletul nu are vârstă, nu cunoaşte timp şi spaţiu” aşa cum spunea Mihai Sârbulescu, vă formulăm invitaţia ca indiferent de vârstă sau zi şi indiferent de unde locul unde vă aflaţi, să vizitaţi Galeriile Karo din Bacău, str Oituz nr 45.

Spre încântarea ochilor, inimii şi spiritului, Galeriile „Karo” vor păstra pe simeze această expoziţie de referinţă, până în luna august.

Mihaela Băbuşanu,

16 martie 2017

12 martie 2017

Mulţumesc prieteni dragi pentru că aţi ales să fiţi alături de mine şi să îmi faceţi ziua mai frumoasă. <3

🍰🍸

Pentru că mi-a fost imposibil sa răspund şi să mulţumesc fiecăruia în parte o fac acum, pe această cale şi în această formă.
MULŢUMESC TUTUROR PENTRU MESAJE, FLORI, CADOURI, TELEFOANE, URĂRI, GÂNDURI şi RÂNDURI

TeleSportiv 🏆

Invitat: Ingrid Istrate, director al clubului CSM Oneşti
moderator&realizator: Mihaela Băbuşanu
O emisiunea marca TELE 1 BACĂU

‎Cristina Ştefan‎ pe pagina "Seri Literare. Să ne cunoaștem scriitorii,BACĂU. Cafeneaua Atelier"

Mulțumesc, Cristina Ştefan!🌼

Mihaela Băbușanu - Cu Mercur în exil

Aflată la editarea celei de-a patra cărți de poezie după Adevărata fericire, 2010, Stejarul cu flori de cireș, 2014, Femeia bonsai, 2015, Mihaela Băbușanu demonstrază prin acest al patrulea volum că poezia îi este preocupare, talent, evoluție poetică și stil.
În anul 2013, avea o plachetă de versuri în Antologia Lirei 21, A treia carte. Poezii și cred cu convingere că un îndrumător de cenaclu literar își asumă și preocuparea de a observa și susține cariera literară a membrilor săi, evoluția și perceperea operei lor, aprecierile critice și perspectiva autorilor din cenaclul respectiv. În anul 2012, Mihaela scria o poezie concisă, cu tente imagistice nipone (este un haijin înrăit) o poezie de autorefențialitate, cu accente ironice și autoironice, cotidiană, deci modernă.
Sincron
Primăvara-și aleargă vestitorii
Peste locuri moarte, cu oameni anoști,
Aniversare-mi bate grăbită la fereastră
Peștii mor pe capete în ape otrăvite.
276
sau
Melancolie
În fiecare zi mi-e dor de tine,
zilele se risipesc pe gresia
bucătăriei mele spre uitare,
îmi umplu ibricul de cafea,
din zațul acela dens
se mai înalță speranță.
Cu Mercur în exil, Editura Ateneul scriitorilor, are o prefață a prozatoarei Melania Cuc, încadrând poemele ca ―file de jurnal personal caligrafiate cu cerneală secretă, enigmatice, și pe care odată ce ai reușit să le descifrezi te poți bucura de versul care curge frumos și liber.”
Această definiție potrivindu-se metaforic poeziei, în general, rămâne de apreciat dacă Mihaela, prin acest volum face sau nu poezie.
Câteva argumente în susținere:
Pornind de la titlu, Cu Mercur în exil, se relevă o însingurare, o izolare, un exil alături de Mercur, care sigur nu poate fi elementul chimic vinovat de expunerea temperaturii corpului și aș crede că nici Zeul Comertului, care nu a plecat niciodată în exil de pe planeta noastră, ci se referă la Planeta Mercur, poate ca semn zodiacal, poate ca primă planetă de la soare, cea care primește lumina dătătoare de strălucire, prima, în sistemul nostru solar. Este o planetă rapidă, pentru care, în culturile orientale, chineză, coreeană, japoneză și vietnameză
277
se fac referiri sub denumirea de „Steaua apei‖, denumire bazată pe cele Cinci Elemente. Chiar titlul este o metaforă menită să îmbie de lectură, să deschidă curiozitatea urmărilor poetice ce vor să vină.
Mihaela scrie o poezie modernă, axată pe stările lirice induse de viața cotidiană, dar și de un sentimentalism aparte, erosul său fiind unul bacovian, însă nicidecum fundamentat simbolic, ci având ca temei neliniștea, căutarea, dorința dintr-o anume carapace a însingurării.
―Sufletu-mi rătăcește neîmpăcat
prin cabana cu vedere spre munte‖
sau
―Aseară am furat o stea/de pe cerul senin
să-mi lumineze calea
întunecată de suferință
după despărțirea noastră‖
Poate că acest epic aparent să ducă la încadrarea de jurnal liric. Dar trebuie avut în vedere ce a spus, încă de la începutul secolului trecut despre modernism, Eugen Lovinescu, iar aplicarea acestui principiu vine și noii generații de poeți ca o mănușă.
Lovinescu trasa câteva direcții pe care să se înscrie operele literare în vederea modernizării literaturii române: evoluția prozei de la liric la epic și a poeziei
278
de la epic la liric ( azi evoluțiile se inversează) dar și despre tematica inspirată din viața citadină și nu din cea rurală, afirmând autonomia esteticului, luptând împotriva confuziei etnic-estetic.
Bine, era vorba despre controversa cu Sămănătorismul dar și azi principiile modernismului se aplică de către poeții noștri. Iar Mihaela Băbușanu este un reprezentant al poeziei moderne, cu accente citadine, volumul constituindu-se într-un cumul al stărilor poetice diferite și diverse.
Spre deosebire de spleen-ul simbolist bacovian, tinerețea Mihaelei scrie o poezie de avânt sentimental, chiar în tristețe fiind concepută, dacă la Bacovia plumbul era numitorul comun al poetului cu lumea, iată! Mihaela dă o deschidere primăvăratică acestui element.
―norii plumburii
își strâng protocolul
cu o simplă privire a soarelui
…iubirea-mi aflată pân-acum la hibernat
se trezește la viață.‖
Remarc în întreg volumul o exprimare sinceră și clară, un lirism al momentului, al stării de poezie, ca o necesitate de a puncta propriul destin, de a-l clarifica.
Metafora, când există, face apel la personaje mitologice, Ahile, exotice, sultanul magnific, sau iubitul controversat, când pătimaș, când trădător. Din
279
ludicul acesta al stărilor transmise, Mihaela transfigurează propriul personaj, ea, între axe lirice gravitând poezia sa.
Noul volum al Mihaelei, o treaptă în cariera sa literară, o treaptă stabilă cucerindu-i pasul spre alte reușite literare, ca un reper vizibil într-un destin al liricii sale.
10 martie 2016

CS Ştiința Municipal Bacău în căutarea propriei identității

Astăzi, conferinţă de presă organizată de CS Ştiinţa Municipal Bacău (director Adrian Gavriliu) la care a participat o parte a presei, cealalta parte urmând să fie prezentă mâine la sediul clubului pentru aceiaşi întâlnire informală. Cauzele acestei "impărţeli" a presei se datorează pe de o parte disponibilităţii diferite a ziariştilor iar pe de altă parte datorită numărului tot mai mic al celor implicaţi (în presa sportivă).

Tema principală a întâlnirii a fost “CSŞ în căutarea propriei indentităţi”.
Se caută o nouă denumire a clubului (pentru a se evita confuziile păguboase cu alte cluburi), o mascotă, un imn, un slogan, toate cu scopul de a-i conferi o identitate care să îi sporească vizibilitatea şi prestigiul.
Un alt obiectiv urmărit de noua conducere a clubului, este acela al schimbării raportului dintre sportivii transferaţi din altă parte sau cu dublă legitimare) cu cei autohtoni; deocamdată raportul este în favoarea “externilor”, nefiresc pentru un club cu finanţare locală în condiţiile în care acest raport ar trebui să fie invers (acum raportul se prezintă 70% la 30 % în favoarea externilor) şi asta în condiţiile în care clubul nu are nevoie de punctaje ci de performanţă.

9 martie 2017

Un altfel de mărţişor

TELESPORTIV 🏆🎽

Invitat: RELU AURAŞ, antrenor şi director al clubului Sport Club Muncipal Bacău 

Realizator&moderator: Mihaela Băbuşanu

Emisiune marca TELE 1 BACĂU

...şi săptămâna începe bine :)