Mihaela Băbușanu - Cu Mercur în exil
Aflată la editarea celei de-a patra cărți de
poezie după Adevărata fericire, 2010, Stejarul cu flori de cireș, 2014, Femeia
bonsai, 2015, Mihaela Băbușanu demonstrază prin acest al patrulea volum
că poezia îi este preocupare, talent, evoluție poetică și stil.
În anul 2013, avea o
plachetă de versuri în Antologia Lirei 21, A treia carte. Poezii și cred cu
convingere că un îndrumător de cenaclu literar își asumă și preocuparea de a
observa și susține cariera literară a membrilor săi, evoluția și perceperea
operei lor, aprecierile critice și perspectiva autorilor din cenaclul
respectiv. În anul 2012, Mihaela scria o poezie concisă, cu tente imagistice
nipone (este un haijin înrăit) o poezie de autorefențialitate, cu accente
ironice și autoironice, cotidiană, deci modernă.
Sincron
Primăvara-și aleargă vestitorii
Peste locuri moarte, cu oameni anoști,
Aniversare-mi bate grăbită la fereastră
Peștii mor pe capete în ape otrăvite.
sau
Melancolie
În fiecare zi mi-e dor de tine,
zilele se risipesc pe gresia
bucătăriei mele spre uitare,
îmi umplu ibricul de cafea,
din zațul acela dens
se mai înalță speranță.
“Cu Mercur în exil”, Editura Ateneul
scriitorilor, are o prefață a prozatoarei Melania Cuc, încadrând poemele ca ―file
de jurnal personal caligrafiate cu cerneală secretă, enigmatice, și pe care
odată ce ai reușit să le descifrezi te poți bucura de versul care curge frumos
și liber.”
Această definiție
potrivindu-se metaforic poeziei, în general, rămâne de apreciat dacă Mihaela,
prin acest volum face sau nu poezie.
Câteva argumente în
susținere:
Pornind de la titlu, Cu
Mercur în exil, se relevă o însingurare, o izolare, un exil alături de
Mercur, care sigur nu poate fi elementul chimic vinovat de expunerea
temperaturii corpului și aș crede că nici Zeul Comertului, care nu a plecat
niciodată în exil de pe planeta noastră, ci se referă la Planeta Mercur, poate
ca semn zodiacal, poate ca primă planetă de la soare, cea care primește lumina
dătătoare de strălucire, prima, în sistemul nostru solar. Este o planetă
rapidă, pentru care, în culturile orientale, chineză, coreeană, japoneză și
vietnameză se fac referiri sub denumirea de „Steaua apei‖, denumire bazată pe
cele Cinci Elemente.
Chiar titlul este o metaforă menită să îmbie
de lectură, să deschidă curiozitatea urmărilor poetice ce vor să vină.
Mihaela scrie o poezie modernă, axată pe
stările lirice induse de viața cotidiană, dar și de un sentimentalism aparte,
erosul său fiind unul bacovian, însă nicidecum fundamentat simbolic, ci având
ca temei neliniștea, căutarea, dorința dintr-o anume carapace a însingurării.
―Sufletu-mi rătăcește neîmpăcat
prin cabana cu vedere spre munte‖
sau
―Aseară am furat o stea/de pe cerul senin
să-mi lumineze calea
întunecată de suferință
după despărțirea noastră‖
Poate că acest epic aparent să ducă la
încadrarea de jurnal liric. Dar trebuie avut în vedere ce a spus, încă de la
începutul secolului trecut despre modernism, Eugen Lovinescu, iar aplicarea
acestui principiu vine și noii generații de poeți ca o mănușă.
Lovinescu trasa câteva
direcții pe care să se înscrie operele literare în vederea modernizării
literaturii române: evoluția prozei de la liric la epic și a poeziei de la epic
la liric ( azi evoluțiile se inversează) dar și despre tematica inspirată din
viața citadină și nu din cea rurală, afirmând autonomia esteticului, luptând
împotriva confuziei etnic-estetic.
Bine, era vorba despre
controversa cu Sămănătorismul dar și azi principiile modernismului se aplică de
către poeții noștri. Iar Mihaela Băbușanu este un reprezentant al poeziei
moderne, cu accente citadine, volumul constituindu-se într-un cumul al stărilor
poetice diferite și diverse.
Spre deosebire de
spleen-ul simbolist bacovian, tinerețea Mihaelei scrie o poezie de avânt
sentimental, chiar în tristețe fiind concepută, dacă la Bacovia plumbul era
numitorul comun al poetului cu lumea, iată! Mihaela dă o deschidere
primăvăratică acestui element.
―norii plumburii
își strâng protocolul
cu o simplă privire a soarelui
…iubirea-mi aflată pân-acum la hibernat
se trezește la viață.‖
Remarc în întreg volumul o exprimare sinceră
și clară, un lirism al momentului, al stării de poezie, ca o necesitate de a
puncta propriul destin, de a-l clarifica.
Metafora, când există,
face apel la personaje mitologice, Ahile, exotice, sultanul magnific, sau
iubitul controversat, când pătimaș, când trădător. Din ludicul acesta al
stărilor transmise, Mihaela transfigurează propriul personaj, ea, între axe
lirice gravitând poezia sa.
Noul volum al Mihaelei, o treaptă în cariera
sa literară, o treaptă stabilă cucerindu-i pasul spre alte reușite literare, ca
un reper vizibil într-un destin al liricii sale.
CRISTINA ŞTEFAN- 10 martie 2016
http://usrbacau.ro/cu-mercur-in-exil-o-noua-aparitie-editoriala-sub-semnatura-mihaelei-babusanu/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu