Mihaela Băbuşanu
"De unde sunt eu?sunt din copilăria mea ca dintr-o țară!"
sâmbătă, 29 iulie 2017
vineri, 28 iulie 2017
marți, 25 iulie 2017
25 iulie 2017-LA MULŢI ANI, FRĂŢIORUL MEU, LA MULŢI ANI MIHĂIŢĂ!
La mulţi ani, Mihăiţă!!!
Îţi doresc multă sănătate, să ai întotdeauna alături prieteni devotaţi şi persoane care te iubesc şi să te bucuri de ceea ce îţi va oferi viaţa de acum încolo.
Îţi doresc multă sănătate, să ai întotdeauna alături prieteni devotaţi şi persoane care te iubesc şi să te bucuri de ceea ce îţi va oferi viaţa de acum încolo.
luni, 24 iulie 2017
Cartea Mihaelei Băbuşanu prefaţată de Melania Cuc
"Cartea Mihaelei Băbuşanu prefaţată de Melania Cuc
Ar fi trebuit să intitulez cuvintele mele:
Iată, încă o carte scrisă de Mihaela Băbuşanu şi prefaţată de Melania Cuc,
însă fiul meu spune că e bine să pun titluri mai scurte pe blog.
Spre Bucuria sufletului meu, m-am întâlnit personal, de curând, cu scriitoarea Mihaela Băbuşanu şi ne-am dăruit reciproc cărţi.
Revenită acasă, la Bistriţa, înainte de a continua munca la ceea ce lucrez, am citit poeziile Mihaelei din cartea:
„Cu Mercur în exil”,pe care am primit-o chiar în biroul ei, din cadrul Complexului Muzeal Iulian Antonescu Bacău.La ieşirea din muzeu, m-a lăsat să o fotografiez.
Demult, am scris despre prima ei carte:„Adevărata fericire” şi, constat, la finalul lecturii celor 70 de poezii, din această a patra carte a sa, o evoluţie a scrisului tinerei autoare, ce este înzestrată nativ cu talent poetic.
Desigur, satul nostru natal, Băbuşa e amintit:
„În cerdacul verde
ascult respiraţia Băbuşii.”(Natal)
Este numit, în versurile ei şi „Dealul Boleacu” pe care tocmai am fost. Dar şi „cimitirul străbun”, unde am aprins, zilele trecute, lumini pentru fratele, părinţii mei, dar şi altor rude. Pot confirma, cimitirul din satul nostru este vechi ca şi Biserica din lemn ce o vedeţi aici.
Să citim şi alte versuri ale Mihaelei Băbuşanu în care vorbeşte despre locul naşterii sale şi al meu:
„ Bruma înmiresmată hoinăreşte
Prin grădina noastră din Dealu Boleacu.
Din coliba încropită de Mihăiţă
aud clar zborul îngerilor
spre ţările calde.
Sub desfrunzirea nucului din vie
se ţes noi amintiri
sub semnul mirării,
iar tata, mama şi bunicul,
singurii mei tovarăşi constanţi
mă veghează din cimitirul străbun.”
(Doar tata, mama şi bunicul).
cimitirul străbun băbuşa
Doresc să mai amintesc că toate poeziile din această carte au semnificaţia trăirilor intense, autentice ale poetei ce nu simulează, nu imaginează ci îşi exprimă uneori frust suferinţa şi iubirea, vindecându-se.
Cartea este un fragment dintr-o autoterapie vindecătoare. Felicit autoarea pentru curajul deosebit de a ne dezvălui adevărata ei viaţă. Şi este o viaţă curată, normală cu un viitor sigur fericit după multă nefericire trăită şi descărcată artistic, cu un rezultat concret:
o carte ce va rămâne mărturie şi pe care, eu, ca cititoare veche, am citit-o trecând de la o poezie la alta cu sentimentul că citesc un roman antrenant.
Publicată la Editura Ateneul scriitorilor, 2015, opera de faţă reprezintă un segment de jurnal al scriitoarei, şi, după cum ştim, cine scrie jurnal, îşi notează viaţa, dar nu trăieşte viaţa.
Mihaela Băbuşanu, prin harul primit de Sus, şi-a notat viaţa în mod artistic, iar noi ne bucurăm citindu-i poeziile.
Se vede că nu i-a fost uşor când a „Ahile” nu a onorat iubirea, dar speranţa e vie în sufletul poetei.
„Dacă ar fi să o iau de la capăt
Aş vrea să ştiu tot ce n-am ştiut atunci:
că viaţa nu e un infractor
pe care trebuie să îl pedepseşti,
Că tu nu eşti singurul bărbat
şi că dincolo nu mai e viaţă,
că dragostea nu e un blestem
Rostit cu patos, din inimă
Şi că după o iarnă oricât de grea
Întotdeauna vine primăvara.”
(Speranţă)
Sunt încântată că minunata scriitoare şi pictoriţă, bistriţeanca Melania Cuc a prefaţat şi de data asta o carte a consătencei mele Mihaela Băbuşanu.
Cu Iubire şi Recunoştinţă,
Jeniţa Dodiţă Naidin"
joi, 20 iulie 2017
marți, 18 iulie 2017
Muzeolog sau muzeograf?muzeologie sau muzeografie?
Conform dictionarului de neologisme, muzeograful este specialistul in muzeografie – disciplina care se ocupa cu descrierea si istoria muzeelor, cu metodica clasarii, conservarii si prezentarii obiectelor dintr-un muzeu, iar muzeologul este specialistul in muzeologie, stiinta care se ocupa cu studiul organizarii muzeelor, al conservarii si prezentarii exponatelor dintr-un muzeu (muzeistica)
(Florin Marcu, Constant Maneca, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1978, p. 714.)
Prof. dr. Ioan Opriş, remarca că: „În ciuda unor realizari, muzeele se confruntă cu o prelungita criză, deopotrivă conceptuală şi functională, remarcată atât în interiorul instituţiilor, cât şi în perceperea acestora în cercurile exterioare lor. (...) Cercurile politice, noile categorii sociale n-au descoperit încă virtuţile şi beneficiile muzeelor. Cele 650 de muzee – număr redus faţă de nevoile reale si respectiv cei 3 000 de specialişti evoluează fără un statut profesional clar şi intr-un climat social de reală desconsiderare. Anumite prejudecăţi şi practici plasează muzeele si muzeografii în randul institutiilor de rang inferior. (…) („Reforma in muzee. Cum? Cand? Cu cine?“, „Revista muzeelor“, nr. 2 din 1998, p. 1-2).
Virgil Stefan Niţulescu (fost Secretar general, Secretar de stat în Ministerul Culturii), nu utilizeaza termenul de muzeograf, ci pe cel de MUZEOLOG. În ceea ce priveşte disputa termenilor, un punct de vedere lămuritor îl găsim in articolul Corinei Sandu, „Anima Muzei“. Tot aici gasim explicaţia de ce domnul Virgil. Ştefan Nitulescu a preferat sa utilizeze termenul de muzeolog si nu pe cel de muzeograf (aşa cum prefer şi eu dealtfel): „Muzeologia este considerată ca ştiinţă începând cu a doua jumătate a secolului al XX-lea. Muzeolog este denumirea dată personalului ştiinţific care lucrează în muzeu. Diferenţa între muzeolog si muzeograf este cea dintre un regizor (muzeologul) si un scenograf (muzeograful).In limbaj cotidian, în mediul muzeologic din România se utilizează termenul de muzeograf in locul celui de muzeolog: aceasta este o consecinţă a lipsei de documentare la nivel internaţional si a izolării muzeologiei româneşti în ultimii zece ani“ („Revista muzeelor“, nr. 3 din 1991, p. 30-32).
„Ca sa evite situaţii jenante, unii muzeografi se autointituleaza profesori. Personalul considera ca este mai bine sa se autointituleze profesor decat muzeografMuzeolog sau muzeograf?muzeologie sau muzeografie?. Domneste deruta, intre muzeul care sta in slujba societatii si aceasta s-a creat o prapastie uriasa. De la cele semnalate de remarcabilul muzeolog Ioan Opris in 1998 au trecut aproape zece ani, iar muzeul e departe de a-si fi capatat locul cuvenit in randul institutiilor de cultura si in societate in general. Specialistii evolueaza in continuare intr-un climat social de reală, adâncă desconsiderare si frustrare.” ((http://muzeologie.blogspot.ro/)
Oricum, despre angajaţii muzeelor majoritatea au falsa impresie că tot ce au de făcut este să înveţe un text de prezentare pe de rost, pe care să îl
repete apoi la infinit tuturor vizitatorilor. Mai ales în cazul copiilor, să inventeze mereu povești, să facă analogii sau câte o glumă pentru a le capta interesul. Dar partea de ghid în cadrul muzeului nu reprezintă decât o mică parte din activitaţile pe care angajaţii muzeelor o au de făcut. Restul este muncă de cercetare, de teren, de sortare și conservare, de restaurare, de valorificare expoziţională etc
Foto preluată de pe: http://www.meghnasaha.com/
(Florin Marcu, Constant Maneca, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1978, p. 714.)
Prof. dr. Ioan Opriş, remarca că: „În ciuda unor realizari, muzeele se confruntă cu o prelungita criză, deopotrivă conceptuală şi functională, remarcată atât în interiorul instituţiilor, cât şi în perceperea acestora în cercurile exterioare lor. (...) Cercurile politice, noile categorii sociale n-au descoperit încă virtuţile şi beneficiile muzeelor. Cele 650 de muzee – număr redus faţă de nevoile reale si respectiv cei 3 000 de specialişti evoluează fără un statut profesional clar şi intr-un climat social de reală desconsiderare. Anumite prejudecăţi şi practici plasează muzeele si muzeografii în randul institutiilor de rang inferior. (…) („Reforma in muzee. Cum? Cand? Cu cine?“, „Revista muzeelor“, nr. 2 din 1998, p. 1-2).
Virgil Stefan Niţulescu (fost Secretar general, Secretar de stat în Ministerul Culturii), nu utilizeaza termenul de muzeograf, ci pe cel de MUZEOLOG. În ceea ce priveşte disputa termenilor, un punct de vedere lămuritor îl găsim in articolul Corinei Sandu, „Anima Muzei“. Tot aici gasim explicaţia de ce domnul Virgil. Ştefan Nitulescu a preferat sa utilizeze termenul de muzeolog si nu pe cel de muzeograf (aşa cum prefer şi eu dealtfel): „Muzeologia este considerată ca ştiinţă începând cu a doua jumătate a secolului al XX-lea. Muzeolog este denumirea dată personalului ştiinţific care lucrează în muzeu. Diferenţa între muzeolog si muzeograf este cea dintre un regizor (muzeologul) si un scenograf (muzeograful).In limbaj cotidian, în mediul muzeologic din România se utilizează termenul de muzeograf in locul celui de muzeolog: aceasta este o consecinţă a lipsei de documentare la nivel internaţional si a izolării muzeologiei româneşti în ultimii zece ani“ („Revista muzeelor“, nr. 3 din 1991, p. 30-32).
„Ca sa evite situaţii jenante, unii muzeografi se autointituleaza profesori. Personalul considera ca este mai bine sa se autointituleze profesor decat muzeografMuzeolog sau muzeograf?muzeologie sau muzeografie?. Domneste deruta, intre muzeul care sta in slujba societatii si aceasta s-a creat o prapastie uriasa. De la cele semnalate de remarcabilul muzeolog Ioan Opris in 1998 au trecut aproape zece ani, iar muzeul e departe de a-si fi capatat locul cuvenit in randul institutiilor de cultura si in societate in general. Specialistii evolueaza in continuare intr-un climat social de reală, adâncă desconsiderare si frustrare.” ((http://muzeologie.blogspot.ro/)
Oricum, despre angajaţii muzeelor majoritatea au falsa impresie că tot ce au de făcut este să înveţe un text de prezentare pe de rost, pe care să îl
repete apoi la infinit tuturor vizitatorilor. Mai ales în cazul copiilor, să inventeze mereu povești, să facă analogii sau câte o glumă pentru a le capta interesul. Dar partea de ghid în cadrul muzeului nu reprezintă decât o mică parte din activitaţile pe care angajaţii muzeelor o au de făcut. Restul este muncă de cercetare, de teren, de sortare și conservare, de restaurare, de valorificare expoziţională etc
Foto preluată de pe: http://www.meghnasaha.com/
Anul 2016 a fost un an bun- numărul 87 :)
http://uzp.org.ro/membrii-uniunii-ziaristilor-profesionisti-din-romania/
luni, 17 iulie 2017
sâmbătă, 15 iulie 2017
vineri, 14 iulie 2017
Mihaela...meaning
There is a unique story hidden behind the wonderful name Mihaela! You did everything right and blessed your offspring with an impressive name that does your little sweetheart justice! You can be proud of your real treasure and this unbelievable name!
luni, 10 iulie 2017
Pentru câteva ore, cu toţii ne-am simţit complet sănătoşi şi fericiţi la sărbătoarea plantelor medicinale şi aromatice
Ferice de cei (mulţi din fericire), care au fost joi, 6 iulie 2017, la Centrul de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă Secuieni-Neamţ. Un cadru absolut minunat, oameni frumoși și multă emoție!
Acestea au fost ingredientele unei zile de neuitat la Centrul de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă Secuieni-Neamţ unde a avut loc “Sărbătoarea plantelor medicinale şi aromatice” şi a fost lansată cartea “Sănătos şi Fericit”, autor dr.ing.Iuliana Barbu.
După salutul de bun venit din partea gazdelor, prin vocea delicată dar puternică a doamnei dr.ing. Elena Trotuş, s-a vorbit despre “Importanţa cunoaşterii şi cultivării plantelor medicinale”(dr. biolog CSI Elvira Gille), despre “Evoluţia regimului termic şi pluviometric înregistrat la SCDA Secuinei” (dr ing. CSII Cornelia Lupu), “Despre rezultate obţinute în cadrul proiectului ADER2.4.1 în perioada 2015-2018” (dr. ing. CSIII Margareta Naie) şi dr. ing. Iulia Barbu despre “SC Farmacia Naturii, obiective, preocupări, posibilităţi de implementare a rezultatelor obţinute în cadrul proiectului ADER 2.4.1”. O intervenţie au avut şi cei de la Banca de Resurse Genetice Vegetale Suceava, colaboratori apropiaţi ai Centrului de Dezvoltare Agricolă Secuieni, Neamţ care au vorbit despre colecţia instituţiei de plante medicinale şi aromatice.
În partea a II-a a fost lansată cartea “Sănătos şi fericit. Leacuri din potirul nesecat al naturii”
Cartea de față însumează în paginile ei povestea regăsirii de sine O poveste despre putere, despre redescoperire, determinare, despre tot ceea ce ne compune pe fiecare dintre noi, dacă știm și avem puterea de a ne înțelege și de a ne depăși toate angoasele.Iulia aduce celor aflați în impas o soluție pentru zbaterea lor aparent lipsită de șanse. Și, citindu i rândurile, ne ajută să înțelem că nu suntem singuri în lupta noastră cu viaţa şi că întotdeauna există speranţă acolo unde nu este loc de renunţare- Fericirea nu ar trebui să fie un sentiment greu de atins, dar pare că ne scapă mereu printre degete.Pe de altă parte, se ştie că esenţa fericirii este sănătatea. Atunci, cei care sunt sănătoşi, sau într-un procent satisfăcător sănătoşi, de ce nu reuşesc să fie fericiţi?oare nu ţine totul doar de ei, de fiecare dintre noi?
Pentru cartea lansată astăzi cât şi pentru întreaga activitate, Iuliei Barbu i-a fost decernat premiul de excelenţă din partea Centrului de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă Secuieni-Neamţ
În partea a III-a s-au putut vizita câmpurile experimentale de plante medicinale şi aromatice ale staţiunii, unde, pe lângă plante cunoscute ca: gălbenele, echinaceea, sovârv, isop, cimbrişor şi multe altele, am reţinut unele pe care eu personal nu le cunoşteam până atunci: alior,târtanul, şerlaiul, parpian, hreniţă, camelina sau mătăciune.
Şerlaiul mi-a atras atenţia în mod deosebit, datorită fluorescenţei spectaculoase, seducătoare. Chiar dacă a fost folosită în Antichitate şi Evul Mediu pentru proprietăţile sale curative, o vreme a intrat în uitare, ca să revină apoi în atenţia medicilor la sfârşitul secolului XIX. Am aflat că planta a fost considerată antispasmodică, carminativă, balsamică, tonică, aromatică, aperitivă, astringentă şi pectorală şi folosită în special în afecţiuni ale aparatului digestiv, şi, de asemenea, în afecţiuni ale rinichilor.După Culpepper, pentru tumori şi edeme se foloseau seminţele al căror mucilagiu era aplicat pe zonele afectate. El recomanda pulberea din rădăcini uscate pentru dureri de cap, iar infuzia ca foarte utilă în problemele şi afecţiunile femeilor.
Fii acolo unde se întâmplă lucruri positive, în compania oamenilor care te inspiră şi care emană energie pozitivă.Un astfel de om este şi Iulia Barbu, căruia am privilegiul de a-i fi prietenă şi alături de care m-am aflat încă o dată , pentru câteva ore fascinante. Astfel, toate problemele au dispărut ca prin minune şi m-am transformat imaginar în fetiţa aceea zglobie care cutreiera câmpurile, dealurile sau pădurile copilăriei. Pentru câteva clipe am păşit pe acele câmpuri de mână cu mama şi tata, adulmecând flora spontană a copilăriei mele atât de fericite.
Amintesc doar câţiva dintre cei prezenţi la eveniment, pe care am avut ocazia să îi remarc printre participanţi: Dr. H.c. Constantin Vasilică de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară ”Ion Ionescu de la Brad” din Iași, dr. Valerica Blaj, dr. Adriana Streja, Ioan Enache de la Biblioteca Judeţeană Bacău, ing. Cezar Rădescu, Ionel Rusei de la Tipografia Docuprint acolo unde Iulia şi-a tipărit cartea, Sensei Doru Botez şi mulţi, mulţi alţi prieteni ai Iuliei sau ai doamnei Elena Trotuş şi ai Centrului de Dezvoltare Agricolă Secuieni, Neamţ.
Mulţumim pentru cadrul minunat pe care ni l-au oferit Divinitatea şi angajaţii Centrului de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă Secuieni-Neamţ în frunte cu doamna ing. Elena Trotuş şi încă o dată mulţumiri Iuliei pentru invitaţie şi pentru apariția acestei cărți de suflet; pentru sufletul ei dar şi pentru al nostru al tuturor.
Acestea au fost ingredientele unei zile de neuitat la Centrul de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă Secuieni-Neamţ unde a avut loc “Sărbătoarea plantelor medicinale şi aromatice” şi a fost lansată cartea “Sănătos şi Fericit”, autor dr.ing.Iuliana Barbu.
După salutul de bun venit din partea gazdelor, prin vocea delicată dar puternică a doamnei dr.ing. Elena Trotuş, s-a vorbit despre “Importanţa cunoaşterii şi cultivării plantelor medicinale”(dr. biolog CSI Elvira Gille), despre “Evoluţia regimului termic şi pluviometric înregistrat la SCDA Secuinei” (dr ing. CSII Cornelia Lupu), “Despre rezultate obţinute în cadrul proiectului ADER2.4.1 în perioada 2015-2018” (dr. ing. CSIII Margareta Naie) şi dr. ing. Iulia Barbu despre “SC Farmacia Naturii, obiective, preocupări, posibilităţi de implementare a rezultatelor obţinute în cadrul proiectului ADER 2.4.1”. O intervenţie au avut şi cei de la Banca de Resurse Genetice Vegetale Suceava, colaboratori apropiaţi ai Centrului de Dezvoltare Agricolă Secuieni, Neamţ care au vorbit despre colecţia instituţiei de plante medicinale şi aromatice.
În partea a II-a a fost lansată cartea “Sănătos şi fericit. Leacuri din potirul nesecat al naturii”
Cartea de față însumează în paginile ei povestea regăsirii de sine O poveste despre putere, despre redescoperire, determinare, despre tot ceea ce ne compune pe fiecare dintre noi, dacă știm și avem puterea de a ne înțelege și de a ne depăși toate angoasele.Iulia aduce celor aflați în impas o soluție pentru zbaterea lor aparent lipsită de șanse. Și, citindu i rândurile, ne ajută să înțelem că nu suntem singuri în lupta noastră cu viaţa şi că întotdeauna există speranţă acolo unde nu este loc de renunţare- Fericirea nu ar trebui să fie un sentiment greu de atins, dar pare că ne scapă mereu printre degete.Pe de altă parte, se ştie că esenţa fericirii este sănătatea. Atunci, cei care sunt sănătoşi, sau într-un procent satisfăcător sănătoşi, de ce nu reuşesc să fie fericiţi?oare nu ţine totul doar de ei, de fiecare dintre noi?
Pentru cartea lansată astăzi cât şi pentru întreaga activitate, Iuliei Barbu i-a fost decernat premiul de excelenţă din partea Centrului de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă Secuieni-Neamţ
În partea a III-a s-au putut vizita câmpurile experimentale de plante medicinale şi aromatice ale staţiunii, unde, pe lângă plante cunoscute ca: gălbenele, echinaceea, sovârv, isop, cimbrişor şi multe altele, am reţinut unele pe care eu personal nu le cunoşteam până atunci: alior,târtanul, şerlaiul, parpian, hreniţă, camelina sau mătăciune.
Şerlaiul mi-a atras atenţia în mod deosebit, datorită fluorescenţei spectaculoase, seducătoare. Chiar dacă a fost folosită în Antichitate şi Evul Mediu pentru proprietăţile sale curative, o vreme a intrat în uitare, ca să revină apoi în atenţia medicilor la sfârşitul secolului XIX. Am aflat că planta a fost considerată antispasmodică, carminativă, balsamică, tonică, aromatică, aperitivă, astringentă şi pectorală şi folosită în special în afecţiuni ale aparatului digestiv, şi, de asemenea, în afecţiuni ale rinichilor.După Culpepper, pentru tumori şi edeme se foloseau seminţele al căror mucilagiu era aplicat pe zonele afectate. El recomanda pulberea din rădăcini uscate pentru dureri de cap, iar infuzia ca foarte utilă în problemele şi afecţiunile femeilor.
Fii acolo unde se întâmplă lucruri positive, în compania oamenilor care te inspiră şi care emană energie pozitivă.Un astfel de om este şi Iulia Barbu, căruia am privilegiul de a-i fi prietenă şi alături de care m-am aflat încă o dată , pentru câteva ore fascinante. Astfel, toate problemele au dispărut ca prin minune şi m-am transformat imaginar în fetiţa aceea zglobie care cutreiera câmpurile, dealurile sau pădurile copilăriei. Pentru câteva clipe am păşit pe acele câmpuri de mână cu mama şi tata, adulmecând flora spontană a copilăriei mele atât de fericite.
Amintesc doar câţiva dintre cei prezenţi la eveniment, pe care am avut ocazia să îi remarc printre participanţi: Dr. H.c. Constantin Vasilică de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară ”Ion Ionescu de la Brad” din Iași, dr. Valerica Blaj, dr. Adriana Streja, Ioan Enache de la Biblioteca Judeţeană Bacău, ing. Cezar Rădescu, Ionel Rusei de la Tipografia Docuprint acolo unde Iulia şi-a tipărit cartea, Sensei Doru Botez şi mulţi, mulţi alţi prieteni ai Iuliei sau ai doamnei Elena Trotuş şi ai Centrului de Dezvoltare Agricolă Secuieni, Neamţ.
Mulţumim pentru cadrul minunat pe care ni l-au oferit Divinitatea şi angajaţii Centrului de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă Secuieni-Neamţ în frunte cu doamna ing. Elena Trotuş şi încă o dată mulţumiri Iuliei pentru invitaţie şi pentru apariția acestei cărți de suflet; pentru sufletul ei dar şi pentru al nostru al tuturor.
(Mihaela Băbuşanu)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)