“Tu când faci un copil?” sau “Tu de ce nu ai un copil?” sunt poate două dintre cele mai delicate intrebari care iţi
pot fi adresate, pentru că decizia
de a avea un
copil ţine doar de intimitatea
fiecăreia dintre noi.
Indiferent că au trecut deja ani buni
de la căsătorie, de la debutul unei relaţii serioase sau pur şi simplu doar au
trecut anii peste noi, nu ar trebui sa ne simţim nicicum presate când vine vorba
de a plănui naşterea unui copil. Eşti gata să ai un copil doar atunci când îl doresti PENTRU
TINE şi nu îl faci doar de dragul
convenienţelor, pentru alţii.
Este dreptul fiecareia dintre
noi să ne alegem momentul în care să devenim MAME, bineînţeles cu spijinul nemijlocit al MAMEI NATURĂ care să
ne furnizeze ceva sănătate, fertilitate toate într-un context cât de cât
favorabil.
De multe ori suntem constrânse de unele motive întemeiate (şi pe care
nu le putem dezvălui aşa oricum şi oricui doar pentru că lumea se întreabă ), pe care este musai să încercăm mai întâi să le
rezolvăm. Sunt şi unele care, este posibil sa nu putem niciodata să le
rezolvăm: să avem casa de vis, partenerul din vis sau un job
care să ne îmbogăţească (în cazul meu spre exemplu, acest din urmă lucru cred ar fi chiar imposibil:) )
Deci, a fi rezonabilă, este o condiţie elementară atunci când te gândeşti care sunt
limitele şi contrângerile care te împiedică să încerci a concepe un copil.
Cand treci de o anumită vârstă, şansele de a concepe un copil scad, însă ACUM, este poate momentul cel mai bun să te întrebi dacă eşti
gata să trăieşti o viaţă fără copii şi de ce ai nevoie pentru a te decide să
concepi unul.
Oricum, înainte de-a ne interesa confortul material şi financiar pe
care trebuie să i-l oferim unui copil, nu trebuie să neglijăm confortul
emoţional pe care suntem datoare să i-l
putem oferi. Copilul ar trebui să apară într-un cuplu, unde viitorii părinţi au
o relaţie bună, pentru că el nu vine să
o consolideze dacă ea nu funcţionează.
Din păcate, de multe ori,copilul a fost si este încă
folosit drept “unealtă” de santaj în
cazul în care partenerul nu doreşte căsătoria, mai ales daca cei doi se află
într-o "căsătorie de probă" care nu este tocmai solidă sau, dacă el
nu se implica suficient în viaţa de cuplu.Unele femei consideră că printr-un
copil pot obţine ceea ce-şi doresc, având diferite pretenţii de la partener sau
manipulându-l emoţional însă, spre marea
lor dezamăgire, bărbaţii rămân adesea
consecventi convingerilor lor . Copilul nu vine ca o garanţie că voi veţi
rămâne împreună, voi sunteţi împreună pentru că aţi avut sau aveţi o relaţie armonioasă, că aşa aţi decis la un
moment dat şi ca atare puteţi primi cu
căldură un copil în mijlocul vostru oferindu-i un mediu cât mai sănătos să se dezvolte.Dacă-ţi asumi
responsabilitatea de-al creşte singură, ai toată libertatea din lume să-l
concepi.Dacă nu, reevaluează încă o dată variantele pe care le ai la îndemână
şi opreşte-te din a avea doar aşteptări.
Apoi, intreaba-te din nou… Esti pregatita sa ai un copil? Dar esti pregătită să nu ai niciodată un copil?
Eu una nu şiu nici acum dacă sunt sau nu suficient de pregătită să am
un copil; ştiu doar că sigur nu sunt pregătită să nu am niciodată un copil. Privind
astfel, decizia pare mult mai simplă.JApoi, intreaba-te din nou… Esti pregatita sa ai un copil? Dar esti pregătită să nu ai niciodată un copil?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu