"În cartea,, Cu Mercur în exil,, ,,caldă precum marea,, ,și care aduce ușor acea ,, liniște senină de dinaintea plecării,, autoarea Mihaela Băbuşanu își dezvăluie trecutul sieşi dar şi unui public cunoscător al stărilor , trecut răsfoit ca pe nişte pagini de jurnal contemporan . Volumul conţine mici picturi (,, Dorinţă,, ,,Doi,, ,, Spre final,, ,, Dorință rurală,, ), poeme de autoanaliză precum ,, Proprietăreasă,, unde este prezentată viziunea sa asupra creaţiei lirice, care corespunde stilului ei de a scrie ,, Salon pentru taifasuri- şi vorbe bune spuse la timp,, . Parcă autoarea ne mărturisește că i s-ar potrivi mai bine rolul de ,, client,, decât de ,, proprietar ,, al acestei mici afaceri aducatoare de mai mult sau mai puțină glorie numită simplu poezie.( ,, Oare cine îmi va citi poeziile?,,)
Cadrul literar unde Mihaela Băbuțanu își primește iubitorii de poezie este cald, relaxant, real și precum o ceașcă de ceai din ,,fragi,, , ,, scorțișoară,, , ,, brad,, ea povestind pe un ton amical despre viața sa celor care au ratat momente dragi. Femeie modernă, ea este o femeie matură cu suflet de copil care pune viața în mișcare cu un surâs, poate acel surâs criogenat anterior, ( ,,Relație,, ,, Aniversare,,). Autoarea vorbește despre dragoste, o constantă a poemelor sale, revelată sub toate aspectele ,, dragoste la prima vedere,, , iubire arzătoare, iubire fericire, iubire pierdută( Fantoma,,), dragostea la tinerețe sau la o vârstă înaintată(,, Bâtrânețea în doi/ e doar o vară continuă,,) astfel că volumul de față devine un jurământ de credință față de sentimentul suprem.. Sunt descoperite astfel rădăcinile iubirii care învață să crească de acasă, din bunici și părinți pentru început, continuându-se cu copilul ce se aruncă în lume cu ,, un nod în stomac,, .
,, Fata aceea misterioasă și timidă,, se simte uneori ,, eșuată /La margine de lume,, trece ,,peste trei mări / Și peste trei țări,, descifrând coduri secrete, știe ,,că dragostea nu e un blestem,,(,, Sirenă,, ,, Străinul,, ,,Speranță,,) și lasă emoțiile să se hrănească cu ea până când se transformă în poveste (,, coarda sensibilă, prea întinsă/ cedează prima,,)
În acest volum nu doar iubirea evoluează ci și autoarea care sub acoperământul ei trece de la speranță la ,,ochi de culoare incertă ,, devenind o îmblânzitoare de vise , pregătită pentru orice în numele iubirii , în stare să fure,, steaua /pentru că mi-e dor de viață,, . Dar acest proces ajunge să se simplifice , presat de timp și experiență concentrat simplu în conjugarea verbului ,, a fi,, ( ,, Tu erai,/ eu eram,/noi eram, / e nevoie să explic mai pe șleau?,,)
Avănd parte de experiențe de tot felul autoarea admite importanța experiențelor spirituale ; ,,hainele de dumincă, diploma și abilitățile,, nu mai înseamnă nimic în absența sentimentului de apartenență -iubirea- sub orice formă a ei, aceasta conferind adevărata valoare vieții omului ca o biecuvântare.,, Doar dragoste noastră mână în mână /Iese pe horn sub formă de fum/ risipindu-se complet/în cele patru zări,, )".
(Mihaela Băbușanu- ,, Cu Mercur în exil,,- Florentina Stanciu- poet, membru USR, filiala Bacău)
