Fătă TATA

În ziua aceea de martie
iubite tată ai plecat
lăsând în urmă
o inimă frântă de durere,
multe îmbrăţişări fără răspuns
şi vorbe de alint nerostite
pe care mă rog să le mai aud
măcar în vis.

Să ştii dragă tăticule
că în inima mea mezină
acum pădurea noastră
 e doar plină de uscături,
stejarul de la poartă
nu mai este la fel de verde şi umbros 
şi după fiecare ploaie
niciodată nu mai răsare soarele.

Sursa imaginii: Gabriel Pachero