Mulţumesc, "Spaţii culturale"! Mulţumesc Cristina Georgescu, pentru frumoasa prezentare!
"O prezenţă fizică mignonă, o adiere cu ochi albaştri în care cerul se priveşte ca într-o oglindă; şi tot ca cerul, nebănuitele dimensiuni ale acestuia se oglindesc în sufletul Mihaelei.
Printr-o reacţie al(chimică), analizând realitatea imediată, sufletul ei o sintetizează în preţioşi stropi fulguranţi de poezie absolută: haiku.
Dar, însoţită de Mercur („cu Mercur în exil”- titlul volumului de poezii publicat în 2015), frumosul sol al zeilor, a lăsat exoticul haiku pentru versuri care exprimă, mai pe larg, exilul din lumea satului, a copilăriei şi a iubirii.
Se învăluie în singurătate, împrumutând de la zeu încălţămintea cu aripi, coiful şi toiagul, călătoreşte pănă la durere pendulând între lumea arhaică a satului Băbuşa şi cotidianul urban cu accente neprietenoase.
Exilată şi înstrăinată, se repliază şi se adună pentru a porni totul de la capăt.(„ nouă şi gata de un nou start” (Jurnal).
Mihaela, ca poetă, are încă foarte multe meditaţii strecurate prin versuri- vise- „seminţe ale gândului” (Toamna) cu care ne va delecta:„sub tălpile goale nu aveam pământ ci neuitare” (Vis de dimineaţă).
Noi nu avem decât să aşteptăm un nou volum de poezie- meditaţie, plin de sensuri înrădăcinate în grădinile Băbuşei natale".
Printr-o reacţie al(chimică), analizând realitatea imediată, sufletul ei o sintetizează în preţioşi stropi fulguranţi de poezie absolută: haiku.
Dar, însoţită de Mercur („cu Mercur în exil”- titlul volumului de poezii publicat în 2015), frumosul sol al zeilor, a lăsat exoticul haiku pentru versuri care exprimă, mai pe larg, exilul din lumea satului, a copilăriei şi a iubirii.
Se învăluie în singurătate, împrumutând de la zeu încălţămintea cu aripi, coiful şi toiagul, călătoreşte pănă la durere pendulând între lumea arhaică a satului Băbuşa şi cotidianul urban cu accente neprietenoase.
Exilată şi înstrăinată, se repliază şi se adună pentru a porni totul de la capăt.(„ nouă şi gata de un nou start” (Jurnal).
Mihaela, ca poetă, are încă foarte multe meditaţii strecurate prin versuri- vise- „seminţe ale gândului” (Toamna) cu care ne va delecta:„sub tălpile goale nu aveam pământ ci neuitare” (Vis de dimineaţă).
Noi nu avem decât să aşteptăm un nou volum de poezie- meditaţie, plin de sensuri înrădăcinate în grădinile Băbuşei natale".
(Cristina Georgescu,artist plastic restaurator//Institutul de Arheologie "Vasile Parvan", Bucureşti-Mihaela Băbuşanu, „cu Mercur în exil”)
"SPAŢII CULTURALE", nr 56, pag 23-24
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu