Menţiune concursul lunar de senryu, iulie 2019

Sursa foto:internet

Nevoia de copilărie!
Pentru a mă regăsi, trebuie doar să mă întorc în copilărie.De ceva vreme, acest drum nu îl mai fac singură ci de mână cu fiul meu, Mihail-Dacian

O dietă echilibrată ;)

By Mihail-Dacian

În scrânciob mi-e viaţa/Între cer şi pământ, fericirea se dă huţa/fără să-l atingă

Tudor Arghezi-Hora de băieţi

Într-o ţară care-a fost
Era mare cel mai prost.
Bi-ba, ba-ba
Li-ba, la-ba.

Ţara unde-i bun tutunul
Avea proşti unul şi unul.
Bi-bo, bo-bi
Ri-bo, ro-bi.

Cine-oleacă-avea de cap
Şi-l punea după dulap.
Hu-hu, bu-hu
Bu-hu, hu-hu.

Pentru că omul cel mare
Se-alegea după picioare.
I-ha, ba-ha
Ba-ha, i-ha.

Umblau solii prin norod
C-un carâmb şi-un calapod.
Lu-la, la-lu
Vi-va, va-lu.

Şi cinstirea ţi se da
După talpă şi pingea.
Da-du, du-da
Ga-gu, gu-da.

Dar deştepţii fiind prea mulţi.
Au rămas pe drept desculţi.
I-ha, pa-pa
Pa-pa, i-ha.

Am o minte, vai de mine,
Şi mă face de ruşine.
Cio-ca, bo-ca
Bo-ca, cio-ca.

Spune tu, pe ce-i cunoşti
Dintre proşti pe cei mai proşti?
Zu-ri, zu-ra
Zu-ra, zu-ri.

După chică sau chelie?
După unghii sau simbrie?
Pa-vu, ga-vu
La-vu, la-vu.

Fincă, vezi, mai-marele
Şi-ascunde picioarele.
Tra-la, la-la
La-la, la-la.

(Hora de baieti, autor Tudor Arghezi )

SURSA FOTO: https://arttbucuresti.wordpress.com/2012/05/07/curs-de-arta-hora/

My man ...

Mulţumesc, domnule Mărăndici!

Pădurea

My kind

Japonia, sosesc! :)

2 iulie 2019-515 ani de la moartea lui Ştefan cel Mare

From my dad

Tata, m-a învăţat să respect, ocrotesc şi iubesc pădurea. A împădurit zeci de hectare şi am plantat şi eu la rându-mi câteva zeci de copaci. Tot el mi-a spus câte ceva şi despre puterea tămăduitoare a copacilor.
Pentru mine, stejarul a fost şi rămâne copacul care mă fascinează cel mai mult, este copacul de esenţă tare, falnic, care ţine piept tuturor furtunilor, simbolul al puterii, al tărei de caracter şi al silvicultorului, cel care mi-a străjuit din poarta casei natale copilăria şi pe care îl asemănam cu TATA (<3). Deunăzi am surprins o imagine cât se poate de grăitoare despre rolul, rostul şi puterea unui copac şi mă întrebam cu groază când va fi şi acesta doborât la pământ de securea nemiloasă a unuia care în viaţa lui nu a plantat sau nu va planta un arbore şi care nu dă doi bani pe eforturilor celor (mult prea puţini)de prezervare a pădurilor şi pe faptul că pădurea produce OXIGEN, ne oferă umbră, oferă hrană şi habitat pentru floră şi faună,îmbunătăţeşte calitatea aerului, diminuează zgomotul, reduce temperatura, filltrează aerul, ajută la încetinirea încălzirii globale, prin stocarea şi reţinerea carbonului, protejează şi fixează solul (ca în imaginea de mai jos).
Am căutat şi găsit câte ceva şi despre puterea terapeutică a copacilor.
"În trecutul nu prea îndepărtat oamenii credeau că fiecare floare sau copac, este protejată de un spirit și că deasupra acestora sunt altele și altele, într-o ierarhie bine fundamentată și perfect logică pentru acele vremuri. Acesta e și motivul pentru care multe popoare se închinau unor zâne sau zeități locale, a căror menire era de a proteja adevărul și existenta tuturor sufletelor, întrupate în oameni, animale sau plante.
Cei care au ajuns la cel mai ridicat nivel al divinizării naturii au fost druizii, cunoscuți ca cei mai puternici preoți din toate timpurile și al căror mister nu a putut fi pătruns nici în zilele noastre.
Acum câteva mii de ani, sacerdoții vechi descoperiseră secretul prin care omul putea să stăpânească natura, atâta vreme cât ceea ce făcea era corect. Din punct de vedere clinic, ei au asociat diversele boli umane cu energiile circulatorii prin trunchiurile copacilor și au realizat, cum am spune astăzi, un fel de bază de date a copacilor ce corespund anumitor boli. Astfel :
- Bolile de oase și de articulații, dereglările urinare și anale, pot fi ameliorate și tratate în preajma copacilor ale căror frunze au culoarea roșie;
- Bolile intestinelor gros și subțire, precum și afecțiunile organelor genitale, pot fi tratate în preajma copacilor cu frunze sau flori cărămizii, în special toamna și primăvara;
- Bolile de rinichi, stomac, duoden, pancreas, ficat, splină, vezică biliară și afecțiuni ale coloanei vertebrale își găsesc ameliorarea în preajma copacilor cu frunze și flori galbene;
- Pentru tratarea bolilor de plămâni, de inimă, a glandelor mamare și a timusului, sunt recomandați copacii încărcați cu verde. Acesta e și motivul principal pentru care mulți medici le recomandă pacienților lor concedii în zone muntoase, unde brazii funcționează ca adevărate sisteme naturale de tratament.
Jurământul arborilor, o veche legendă românească spune că, în clipa în care Iisus și-a dat sufletul pe cruce, văzând suferința Mântuitorului și nepăsarea oamenilor, copacii au început să plângă. Și că tot atunci, ar fi jurat să urmeze calea celui venit să moară pentru mântuirea oamenilor, respectiv să le slujească oamenilor, indiferent de răsplata primită din partea acestora.
Nu puțini au simțit nevoia să se așeze la rădăcina unui copac ca să-și tragă sufletul sau să se sprijine, cu spatele, măcar și pentru câteva minute, de un arbore, pentru a mai prinde puteri. Acestea sunt doar moșteniri ancestrale pe care cei mai mulți le fac inconștient dar care, la bază, au o legătură puternică cu energia emisă de fiecare copac în parte.
Și asta pentru că fiecare pom emite un anumit gen de energie și la anumite intensități, în funcție nu doar de orele zilei, ci și de anotimp. Copacii sunt de doua tipuri:
1. cei care furnizează energie organelor slăbite;
2. cei care absorb energiile negative din corp, curățind zonele bolnave și pregătindu-le pentru un circuit energetic sănătos, respectiv pentru o încărcare nouă cu energie".Mai multe veţi găsi accesând pagina:http://nonconformistii.blogspot.ro/…/puterea-terapeutica-co…