Mihaela Băbuşanu
"De unde sunt eu?sunt din copilăria mea ca dintr-o țară!"
joi, 30 aprilie 2020
marți, 28 aprilie 2020
luni, 27 aprilie 2020
"Sfaturi pe gratis" de la poetul Vasile Avorniciţei, una dintre rudele mele preferate
"Lacrima , de poţi, opreşte-o,
Zâmbetul, când poţi, tu cheamă ,
Dă-i celui ce întinde mâna,
Apără-l pe cel cu teamă .
Sprijină, când e nevoie ,
Dă un sfat de eşti în stare,
Fii în toate cu măsură,
Nu fi mic, nu fi nici mare .
Fii atent la cele spuse,
Nu fi omul „ vorbă multă
Şi nu da cu piatra-n baltă,
Taci mai bine şi ascultă .
Spune primul bună ziua ,
Poţi fi demn, dar nu-ncrezut,
Totul fă ca să se vadă
Şapte ani de la-nceput" .
Foto: By FataRealista
duminică, 26 aprilie 2020
sâmbătă, 25 aprilie 2020
vineri, 24 aprilie 2020
miercuri, 22 aprilie 2020
luni, 20 aprilie 2020
Menţiune concursul de haiku- ZIUA HAIKUULUI, ediţia aprilie 2020
in memoriam -
în curtea bunicilor
renaște-un stejar
sâmbătă, 18 aprilie 2020
Hristos a Înviat!
Hristos a Înviat!
Sărbători Pascale cu sănătate, pace, răbdare, speranţă, putere, toleranţă, iubire și credință!
Sărbători Pascale cu sănătate, pace, răbdare, speranţă, putere, toleranţă, iubire și credință!
joi, 16 aprilie 2020
luni, 13 aprilie 2020
duminică, 12 aprilie 2020
Unfolding a map
the cherry petals connect
Europe and Japan
（仮訳）
地図を広げると
幾片（いくひら）の桜が結ぶ
欧州と日本
エドワルド・タラ（ルーマニア）
deschizând o hartă-
florile de cireş unesc
Europa şi Japonia
(Eduard Tara )
magine preluată de pe: https://
sâmbătă, 11 aprilie 2020
vineri, 10 aprilie 2020
JACKIE FERRENTINO Brooklyn, New York
"Everything now has a sense of unreality. Disconnected from friends, family and the outside world, I feel like I’m nowhere even when I’m right here in my apartment, looking out my window".
luni, 6 aprilie 2020
sâmbătă, 4 aprilie 2020
Timpul în autoizolare
Îi admir pe cei plini de energie, angrenaţi mai mult ca oricând în tot soiul de activităţi fizice, casnice sau intelectuale însă, pe mine, incertitudinea, necunoscutul, haosul, suferinţa pe care o văd sau despre care aud peste tot, nenorocirea asta care câştigă tot mai mult teren mă cam sleieşte de puteri, avânt, imaginaţie, tonus pozitiv. Cum să îţi vezi liniştit de ale tale când exista atâta suferinţă în jur? Ce e drept, deşi sunt acasă cu cel mic, nu pot spune că am timp liber căci Mihail-Dacian mă ţine permanent în priză. În consecinţă nici la ştiri nu mă uit prea des, decât atât cât trebuie pentru a fi informată în legătura cu ordonanţe, legi etc Urăsc să aştept cu infrigurare orele la care se anunţă alţi şi alţi morţi, alţi oameni care nu respectă nimic, alte şi alte nereguli ş-a.m.d
Dealtfel, noroc cu peştişorul meu de aur care îmi atrage atenţia spre lucrurile de care este pasionat acum: maşini, camioane, tractoare, avioane, mult desenat şi colorat şi mă ţine mai tot timpul ocupată, departe de gânduri negative.
A nu se înţelege că stau "uitată" pentru că, chiar şi aşa, pe fondul unui tonus nu tocmai bun, am destule de făcut şi nu doar pendulez dintr-o cameră într-alta însă, sunt foarte departe de propria-mi listă de "must do". Cu toate acestea, nu îmi ajunge o zi pentru câte aș avea de făcut!!
În altă ordine de idei, probabil autoizolarea într-un apartament, este mai grea pentru cineva născut la casă, la 5 minute de livadă şi pădure. Însă este important să respectăm recomandările autorităţilor căci ce poate fi mai de preţ decât sănătatea?
În restul timpului, şi mie mi se întâmplă fix aşa:
".... mă apuc de citit și după zece rînduri pierd șirul. Mă surprind gîndindu-mă la ale mele, ca altădată la concertele prea lungi de muzică clasică. Ce s-o mai dau după deget, n-am stare. Nu pot citi. Pentru mine, măcar, cititul, ca și scrisul, nu e o chestiune de timp, ci de stare a minții și-a trupului meu. Nu pot citi cînd sînt stresat, îngrijorat, nesigur pe ziua de mîine. Poți citi cînd viața e ceva ce nu ți se-ntîmplă ție, dar nu și cînd devine reală, dură, cînd viața te-apucă de gît și te strînge tot mai tare. Nu știm ce vom trăi în săptămînile următoare, nu știm nici ce și cît vom mai putea să citim.
Totuși, nu cedez, citesc în fiecare zi: măcar cele zece rînduri pe care mă pot concentra, și tot e mai mult decît nimic". (Mircea Cărtărescu)
Dealtfel, noroc cu peştişorul meu de aur care îmi atrage atenţia spre lucrurile de care este pasionat acum: maşini, camioane, tractoare, avioane, mult desenat şi colorat şi mă ţine mai tot timpul ocupată, departe de gânduri negative.
A nu se înţelege că stau "uitată" pentru că, chiar şi aşa, pe fondul unui tonus nu tocmai bun, am destule de făcut şi nu doar pendulez dintr-o cameră într-alta însă, sunt foarte departe de propria-mi listă de "must do". Cu toate acestea, nu îmi ajunge o zi pentru câte aș avea de făcut!!
În altă ordine de idei, probabil autoizolarea într-un apartament, este mai grea pentru cineva născut la casă, la 5 minute de livadă şi pădure. Însă este important să respectăm recomandările autorităţilor căci ce poate fi mai de preţ decât sănătatea?
În restul timpului, şi mie mi se întâmplă fix aşa:
".... mă apuc de citit și după zece rînduri pierd șirul. Mă surprind gîndindu-mă la ale mele, ca altădată la concertele prea lungi de muzică clasică. Ce s-o mai dau după deget, n-am stare. Nu pot citi. Pentru mine, măcar, cititul, ca și scrisul, nu e o chestiune de timp, ci de stare a minții și-a trupului meu. Nu pot citi cînd sînt stresat, îngrijorat, nesigur pe ziua de mîine. Poți citi cînd viața e ceva ce nu ți se-ntîmplă ție, dar nu și cînd devine reală, dură, cînd viața te-apucă de gît și te strînge tot mai tare. Nu știm ce vom trăi în săptămînile următoare, nu știm nici ce și cît vom mai putea să citim.
Totuși, nu cedez, citesc în fiecare zi: măcar cele zece rînduri pe care mă pot concentra, și tot e mai mult decît nimic". (Mircea Cărtărescu)
vineri, 3 aprilie 2020
joi, 2 aprilie 2020
miercuri, 1 aprilie 2020
Abonați-vă la:
Postări (Atom)