Nu stiu de câtă bunătate sunt capabilă, ştiu doar că încerc să
nu uit niciodată de unde am plecat şi de faptul că există oameni care ar avea
nevoie de ceea ce eu pot să le ofer. Aşadar, nu mi-a fost fost foarte greu să
mă ridic din aparenta comoditate şi să caut, să adun şi să ofer un număr
însemnat de cărţi Centrului Medico-Social din Băceşti şi alte câteva Grădiniţei
şi Şcolii cu clasele I-IV din Băbuşa, jud. Vaslui.
Am reuşit
asta în mai multe rânduri…în 2012, 2013,
2014 (cu prilejul începuturilor de an şcolar) şi in iarna lui 2016, chiar în
ziua de Crăciun.
Nu pot să
îmi ascund satisfacţia pentru felul în care arată astăzi biblioteca Centrului Medico-Social
din Băceşti dar şi pentru urma de zâmbet descoperită pe chipurile celor care ţintuiţi
de ani sau boală au răsfoit sau citit măcar
o pagină pe placul lor.
Tot
acolo, într-un colţişor al inimii mele, păstrez şi zâmbetul copilaşilor de la
Băbuşa şi satisfacţia inocentă cu, care îşi ţineau strâns la piept punguţele cu
cele câteva rechizite sau hăinuţe pe care am putut să le ofer cu ajutorul unor
OAMENI dragi sau la vederea rafturilor
cu cărticele, colt pe care l-am denumit, “Radu Dăscălescu”. De ce Radu Dăscălescu?pentru că este prototipul dascălului pentru Băbuşa iar memoria sa încă este vie în inimile multora dintre noi.
El a fost
acel învătător suprem, acel factor determinant care motiva şi pedepsea cumpătat
şi drept în egală măsură, cel care a
fost îndrumătorul atâtor şi atâtot generaţii de elevi, care a fost director, om
al satului dar şi naşul meu, şi căruia atât eu cât şi mulţi alţii îi purtăm
încă un respect deosebit.
La loc de
cinste în inima mea şi a multor altora stă şi educatoarea Popa Tincuţa, un om
sensibil, cald care reuşea să implice extrem de mica comunitate în tot soiul de
activităţi culturale frumoase alături de copilaşii pe care îi veghea şi îndruma
cu atâta pricepere.
Pentru clipele în care inima a tresărit de
mulţumire, bucurie sau emoţie ţin să le
mulţumesc încă o data celor care au ales să mă sprijine, prieteni apropiaţi sau
persoane absolut necunoscute şi cărora vreau să le cer iertare dacă îi voi uita
să-i menţionez:Violeta Vartic, Mirela Balan,Petronela Mihalcea, Valentin Nanu, Crina
Ifrim, Elena Şerbănică (Lenuţa Strat pentru cei care şi-o amintesc cu numele
anterior, de loc din Băbuşa, stabilită acum în apropiere de Bucureşti) sau
familia Ţinteanu.
Le mulţumesc
si acelora pe care i-aş numi oamenii de bine din spatele beneficiarilor finali,
alaturi de care vreau să îmi continui iniţiativele şi alături de care vom
încerca să imaginăm şi să punem şi în practică o serie de idei (proeicte cum se
numesc acum), pentru starea de bine a tuturor: dl manager al centrului Medico-Social
Ion Brişcaru, dna Ana Alexandra Andrei şi Marius Ursanu, care mi-a şi trimis
fotografiile ataşate , iar de la Şcoala Băbuşa doamnele Mariana Vătămănescu şi Laura
Fofel Rotariu.Când voi primi fotografii recente şi de la Şcoala Băbuşa, promit
să le postez.
Ce mi-aş
dori? Mi-aş dori să existe mai multe persoane care să facă câte ceva,orice, cât de puţin pentru comunitatea din care au
plecat, chiar dacă mai fac sau nu parte din ea…ştiti vorba aceea … "Nu trebuie să uiţi niciodată de unde ai plecat"….
Mulţi
dintre ei au ajuns să aibă o stare materială bună, alţii extrem de bună şi este
dureros să constaţi că nici măcar în câteva gânduri răzleţe de ale lor nu regăseşti Băbuşa sau
Băceşti-ul sau vreo intenţie abia perceptibilă de a ajuta sau a face bine.
Să vrei să mergi mai departe în ciuda a
orice, este adevărata încercare faţă
de care trebuie să te arăţi în primul rând dispus.
Eu ştiu
că îmi doresc să continui cât pot, când pot
şi cât se poate.
